Poezia Pax Nobis de Octavian Goga

PAX NOBIS



Cînd cade-amurgul la fereastră
Cu joc de umbre, cu fiori,
El ne găsește-n casa noastră,
Tovarăși muți și visători.




Cu ochii călători departe,
Cum stăm alături amîndoi,
Uu șir de veacuri ne desparte
De-al vremii chiot și noroi...




Ca-ntr-o cetate legendară
Noi ne-am închis după oblon,
Din valul ce se strig-afară
Nu ne pătrunde nici un zvon...




Se-nșiră clipele curate
Fără trecut și viitor,
E tainica eternitate
Ce trece-asupra noastră-n zbor.




Și-atunci, în sfînta serii pace,
Noi am uitat, de mult, că sînt
Atît amar de dobitoace
Rumegătoare pe pămînt.

Poezia Pax Nobis de Octavian Goga

PAX NOBIS



Cînd cade-amurgul la fereastră
Cu joc de umbre, cu fiori,
El ne găsește-n casa noastră,
Tovarăși muți și visători.




Cu ochii călători departe,
Cum stăm alături amîndoi,
Uu șir de veacuri ne desparte
De-al vremii chiot și noroi...




Ca-ntr-o cetate legendară
Noi ne-am închis după oblon,
Din valul ce se strig-afară
Nu ne pătrunde nici un zvon...




Se-nșiră clipele curate
Fără trecut și viitor,
E tainica eternitate
Ce trece-asupra noastră-n zbor.




Și-atunci, în sfînta serii pace,
Noi am uitat, de mult, că sînt
Atît amar de dobitoace
Rumegătoare pe pămînt.

Poezia Trec Clipele de Octavian Goga

TREC CLIPELE




Trec clipele... mărgele înșirate
Pe-un tainic fir, de-o mînă preacurată,
În goana lor de visuri argintate
Viața mea se risipește toată...





Cînd simt că bate moartea din aripe
Eu mă opresc să-mi văd întreaga salbă.
Și văd atunci că tortul meu de clipe
L-a depănat aceeași mînă albă...

Poezia Trec Clipele de Octavian Goga

TREC CLIPELE




Trec clipele... mărgele înșirate
Pe-un tainic fir, de-o mînă preacurată,
În goana lor de visuri argintate
Viața mea se risipește toată...





Cînd simt că bate moartea din aripe
Eu mă opresc să-mi văd întreaga salbă.
Și văd atunci că tortul meu de clipe
L-a depănat aceeași mînă albă...