Poezia La Banca De Mircești de Vasile Alecsandri

LA BIANCA DE MIRCEȘTI



Cuvintele frumoase, de plecare,
Eu nu ți le primesc, oricum le zici.
Stau și păzesc cu grijă fiecare
Din urma ce-o lăsară pașii mici.



Speranța se avîntă-n depărtare,
Din cuibu-i, amintirea n-o ridici,
Și amîndouă spun cu-ncurajare,
Că tu ai să revii curînd aici.



Sînt păsări multe care-n zborul lor
Bogatul meu frunziș ades îl vor
Spre a-și cînta iubirea tinerească ;



Se duc apoi, dar am o mîngîiere :
Privighetoare care-n zare piere,
Din depărtări napoi o să sosească !

22 august 1882

Poezia La Banca De Mircești de Vasile Alecsandri

LA BIANCA DE MIRCEȘTI



Cuvintele frumoase, de plecare,
Eu nu ți le primesc, oricum le zici.
Stau și păzesc cu grijă fiecare
Din urma ce-o lăsară pașii mici.



Speranța se avîntă-n depărtare,
Din cuibu-i, amintirea n-o ridici,
Și amîndouă spun cu-ncurajare,
Că tu ai să revii curînd aici.



Sînt păsări multe care-n zborul lor
Bogatul meu frunziș ades îl vor
Spre a-și cînta iubirea tinerească ;



Se duc apoi, dar am o mîngîiere :
Privighetoare care-n zare piere,
Din depărtări napoi o să sosească !

22 august 1882

Poezia Călătoriul de Vasile Alecsandri

CĂLĂTORIUL


Dup-atîta lungă cale
Ce-am făcut în viața mea,
Am ajuns acum în vale
Și am dat de cale grea.


Merge-voi tot înainte
Făr-a mă-ngriji de drum,
Sau aș face mai cuminte
Să stau locului de-acum ?


Tot ce mișcă tot ce zboară
Mă îndeamn-a rătăci,
Ca un rîu ce se strecoară
Fără a se mai opri.



Iar o floare de grădină
Îmi șoptește-ncetișor
Ca să prind eu rădăcină
Lîngă ea, lîng-un izvor.



Daleu ! frate, frățioare,
Cum aș face, cum să fac
A mea soarte călătoare
Cu-al meu suflet s-o împac !


Căci pe-a ceriului cîmpie
Dacă văd trecînd un nor,
El mă trage, el mă-mbie,
Și eu plîng, șoptind cu dor :


,,O, nor tainic și ferice !
Ia-mă pe aripa ta,
Să zburăm voios de-aice,
Să zburăm făr-a-nceta !”

1862

Poezia Călătoriul de Vasile Alecsandri

CĂLĂTORIUL


Dup-atîta lungă cale
Ce-am făcut în viața mea,
Am ajuns acum în vale
Și am dat de cale grea.


Merge-voi tot înainte
Făr-a mă-ngriji de drum,
Sau aș face mai cuminte
Să stau locului de-acum ?


Tot ce mișcă tot ce zboară
Mă îndeamn-a rătăci,
Ca un rîu ce se strecoară
Fără a se mai opri.



Iar o floare de grădină
Îmi șoptește-ncetișor
Ca să prind eu rădăcină
Lîngă ea, lîng-un izvor.



Daleu ! frate, frățioare,
Cum aș face, cum să fac
A mea soarte călătoare
Cu-al meu suflet s-o împac !


Căci pe-a ceriului cîmpie
Dacă văd trecînd un nor,
El mă trage, el mă-mbie,
Și eu plîng, șoptind cu dor :


,,O, nor tainic și ferice !
Ia-mă pe aripa ta,
Să zburăm voios de-aice,
Să zburăm făr-a-nceta !”

1862