Poezia Suvenir De La Prale de Vasile Alecsandri

SUVENIR DE LA PRALE


Printre munți călătorind,
Am văzut la Prale
O stea dulce strălucind,
Strălucind în cale.


Ea-și oprise al ei zbor
Pe-un sălbatic munte,
Ca un înger zîmbitor
Cu raze pe frunte.


Sus, pe culme ea cînta
Cîntece divine,
Și oricine-o ascultă,
Uimit sta în sine.



Iar gurița-i cînd tăcea,
La a sa zîmbire
Orice inimă făcea
Visuri de iubire.


Ah ! ferice țara mea,
Țară de-ncîntare,
Unde-așa de mîndră stea
Pintre munți răsare !


1martie 1866

Poezia Suvenir De La Prale de Vasile Alecsandri

SUVENIR DE LA PRALE


Printre munți călătorind,
Am văzut la Prale
O stea dulce strălucind,
Strălucind în cale.


Ea-și oprise al ei zbor
Pe-un sălbatic munte,
Ca un înger zîmbitor
Cu raze pe frunte.


Sus, pe culme ea cînta
Cîntece divine,
Și oricine-o ascultă,
Uimit sta în sine.



Iar gurița-i cînd tăcea,
La a sa zîmbire
Orice inimă făcea
Visuri de iubire.


Ah ! ferice țara mea,
Țară de-ncîntare,
Unde-așa de mîndră stea
Pintre munți răsare !


1martie 1866

Poezia D-lui C. Hurmuzachi de Vasile Alecsandri

D-LUI C. HURMUZACHI


Tu, care în beție de oarbă lingușire
Pentru-un stăpîn la care de ieri te-ai slugărit
Reverși fără mustrare venin și clevetire
Pe cei ce sînt în viață și pe cei ce-au murit.


Tu, care în Moldova ce-acum îți este mumă,
Perzînd recunoștința, uitînd pe-a tăi amici,
Cutezi s-arunci în public batjocora infamă
Chiar fiilor Moldovei care-au fost mucenici,



Tu, care verși disprețul pe-o epohă măreață,
Cînd Romînia-ntreagă din moarte s-au trezit
Ș-au arătat la lume că-ntr-însa este viață,
Căci are copii vrednici în sînul ei iubit,



Gîndește că-al tău strigăt răsună pin morminte,
În care zac martirii frumoaselor credinți,
Gîndește-te, sărmane, că bunul tău părinte
Te-aude și te plînge cu lacrime fierbinți.

1848

Poezia D-lui C. Hurmuzachi de Vasile Alecsandri

D-LUI C. HURMUZACHI


Tu, care în beție de oarbă lingușire
Pentru-un stăpîn la care de ieri te-ai slugărit
Reverși fără mustrare venin și clevetire
Pe cei ce sînt în viață și pe cei ce-au murit.


Tu, care în Moldova ce-acum îți este mumă,
Perzînd recunoștința, uitînd pe-a tăi amici,
Cutezi s-arunci în public batjocora infamă
Chiar fiilor Moldovei care-au fost mucenici,



Tu, care verși disprețul pe-o epohă măreață,
Cînd Romînia-ntreagă din moarte s-au trezit
Ș-au arătat la lume că-ntr-însa este viață,
Căci are copii vrednici în sînul ei iubit,



Gîndește că-al tău strigăt răsună pin morminte,
În care zac martirii frumoaselor credinți,
Gîndește-te, sărmane, că bunul tău părinte
Te-aude și te plînge cu lacrime fierbinți.

1848