Poezia Pe Albumul Princesei Maria Știrbei de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL PRINCESEI MARIA ȘTIRBEI


În Asia văzut-am pe-o apă curgătoare
O lebădă cerească plutind, albind la soare,
Cu-arpile umflate de-un vînt răcoritor,
Ca pînzele rotunde ale-unui vas ușor.



Părea chiar o amforă scăpată-n apa vie
De Febe, care varsă în ceruri ambrozie,
Și gîtu-i ca o toartă de-argint se rotunzea
Cînd lebăda la umbră pe piept se netezea.



Ea se știa pe sine divină și frumoasă
De cînd s-ascunse Joe în forma-i grațioasă,
Și lina-i lunecare cu nobile mișcări
Reamintirea de timpii anticelor crezări.



Dar culmea-mpodobirii și spledida-i coroană
Erau cinci pui ca dînsa, născuți în nalta zonă,
Părînd fieșcare un alb mărgăritar
Din salba Afroditei căzut ca un scump dar.



Princesă ! cînd ferice te-am întîlnit în lume
Cu-a tale copilițe, minune cu dulce nume,
Gîndirea mea zburat-au în țara de magii,
În Asia, cuib verde de lebede-argintii.



Ș-am zis : între poeții ce gloria vînează
Și imnuri și poemuri pe liră intonează,
Tu porți al poeziei feeric diadem,
Tu, ce-ai făcut în lume al tău frumos poem ;




Poem în cinci tablouri măiestru-mpodobite,
Cu ochi divini, cu graiuri cerești și mult iubite,
Cu toată fărmecarea intimei poezii,
Ce morților dă viață și suflet celor vii.

1 ianuarie 1883

Poezia Pe Albumul Princesei Maria Știrbei de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL PRINCESEI MARIA ȘTIRBEI


În Asia văzut-am pe-o apă curgătoare
O lebădă cerească plutind, albind la soare,
Cu-arpile umflate de-un vînt răcoritor,
Ca pînzele rotunde ale-unui vas ușor.



Părea chiar o amforă scăpată-n apa vie
De Febe, care varsă în ceruri ambrozie,
Și gîtu-i ca o toartă de-argint se rotunzea
Cînd lebăda la umbră pe piept se netezea.



Ea se știa pe sine divină și frumoasă
De cînd s-ascunse Joe în forma-i grațioasă,
Și lina-i lunecare cu nobile mișcări
Reamintirea de timpii anticelor crezări.



Dar culmea-mpodobirii și spledida-i coroană
Erau cinci pui ca dînsa, născuți în nalta zonă,
Părînd fieșcare un alb mărgăritar
Din salba Afroditei căzut ca un scump dar.



Princesă ! cînd ferice te-am întîlnit în lume
Cu-a tale copilițe, minune cu dulce nume,
Gîndirea mea zburat-au în țara de magii,
În Asia, cuib verde de lebede-argintii.



Ș-am zis : între poeții ce gloria vînează
Și imnuri și poemuri pe liră intonează,
Tu porți al poeziei feeric diadem,
Tu, ce-ai făcut în lume al tău frumos poem ;




Poem în cinci tablouri măiestru-mpodobite,
Cu ochi divini, cu graiuri cerești și mult iubite,
Cu toată fărmecarea intimei poezii,
Ce morților dă viață și suflet celor vii.

1 ianuarie 1883

Poezia Banchet Pe Malurile Rhonului de Vasile Alecsandri

BANCHT PE MALURILE RHONULUI



Cinci Felibri ne găseam aici,
La banchetul nostru față-n fațp,
Veseli ca un stol de răndunici
Libere-n voioasa dimineața.



Lîngă noi curgea agale Rhonul
Într-o minunată primăvară.
Pitulicea, tot dregîndu-și tonul,
Conversa cu noi, familiară.



Pieptul cîntă, foc duci în pupile,
Cînd te-așezi la masă cordial -
Împrejur sînt Gras și Roumanille,
Dar și Bonaparte și Mistral.
Lîngă Rhon eram, în primăvară,
Te zăream în față, Avignon ;
Prietenia, gingașă Fecioară,
M-a ales pe mine companion.



Noi am închinat pentru Provența,
Pentru țara mea cu munți iubiți ;
Pentru știința ce-și serba prezența,
Pentru toți latinii, strîns uniți.
Lîngă noi curgea agale Rhonul
Și un vultur în văzduh plana,
Colo-n zare, înălțîndu-și conul,
Și Ventourul viu se lumina.



Cu șerpuitoarele-i superbii,
Fluviu ascultîndu-ne mereu,
Zise : ,,Îndrăzniți ! Și firul ierbii
Cedru-ajunge, cînd vrea Dumnezeu.”
Lîngă Rhon cu ape maiestoase
Totul ni se-ntipărea-n memorie,
Sufletele noastre luminoase
Nu se avîntau decît spre glorie.




O, banchet și vesel, și scump nouă !
Zi ce se umplea de viitor !
Doar la voi gîndesc, la amîndoi,
Și eu n-am decît un unic dor :
Pîn' la Rhon să vin să-ți pun coroană,
Și-un salut din inimă să-ți spun,
Preasfîntă Estella, tu, patroană
A Febrilor, prieteni buni !

Poezia Banchet Pe Malurile Rhonului de Vasile Alecsandri

BANCHT PE MALURILE RHONULUI



Cinci Felibri ne găseam aici,
La banchetul nostru față-n fațp,
Veseli ca un stol de răndunici
Libere-n voioasa dimineața.



Lîngă noi curgea agale Rhonul
Într-o minunată primăvară.
Pitulicea, tot dregîndu-și tonul,
Conversa cu noi, familiară.



Pieptul cîntă, foc duci în pupile,
Cînd te-așezi la masă cordial -
Împrejur sînt Gras și Roumanille,
Dar și Bonaparte și Mistral.
Lîngă Rhon eram, în primăvară,
Te zăream în față, Avignon ;
Prietenia, gingașă Fecioară,
M-a ales pe mine companion.



Noi am închinat pentru Provența,
Pentru țara mea cu munți iubiți ;
Pentru știința ce-și serba prezența,
Pentru toți latinii, strîns uniți.
Lîngă noi curgea agale Rhonul
Și un vultur în văzduh plana,
Colo-n zare, înălțîndu-și conul,
Și Ventourul viu se lumina.



Cu șerpuitoarele-i superbii,
Fluviu ascultîndu-ne mereu,
Zise : ,,Îndrăzniți ! Și firul ierbii
Cedru-ajunge, cînd vrea Dumnezeu.”
Lîngă Rhon cu ape maiestoase
Totul ni se-ntipărea-n memorie,
Sufletele noastre luminoase
Nu se avîntau decît spre glorie.




O, banchet și vesel, și scump nouă !
Zi ce se umplea de viitor !
Doar la voi gîndesc, la amîndoi,
Și eu n-am decît un unic dor :
Pîn' la Rhon să vin să-ți pun coroană,
Și-un salut din inimă să-ți spun,
Preasfîntă Estella, tu, patroană
A Febrilor, prieteni buni !