Poezia Pe Albumul D-rei Esmeralda Cretzeanu de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL D-REI ESMERALDA CRETZEANUAu nins cu argint


Și cu mărgărit
Din a iernii salbă,
Și prin răci fiori
Lunca pănă-n zori
Devenit-au albă.



Pe ulm, pe stejar
Crengile apar
Lungi buciumi de gheață,
Iar în loc de frunzi,
Sloiuri mici, rotuinzi
Strălucesc prin ceață.



Totul pare mort
Sub funebrul cort
Unde gerul zace ;
Însă stigleț
Zboară și nu tace.


Cînd totul e mut,
Ce dor l-au făcut
Să cînte, să zboare ?
El a-ntrezărit
Pe cuibul iubit
O rază de soare.



Astfel cînd zăresc
Chipu-ți fecioresc,
Copiliță jună,
Inima-mi pe loc
Simte dulce foc
Și vesel răsună.



Ca și lunca, eu
Port pe capul meu
Iarna, grea povoară,
Însă cînd te văd
Zîmbind, eu mă cred
Chiar în primăvară.



Fiică de poet !
În al al tău boschet
Tu cînți cîteodată
Și cu drag te-alinți,
De-amici, de părinți
Fiind adorată.



Ca să fim voioși
În timpii geroși
Dorul meu urează
Ție-un trandafir,
Mie-un suvenir,
Paserii o rază.

1 ianuarie 1883

Poezia Pe Albumul D-rei Esmeralda Cretzeanu de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL D-REI ESMERALDA CRETZEANUAu nins cu argint


Și cu mărgărit
Din a iernii salbă,
Și prin răci fiori
Lunca pănă-n zori
Devenit-au albă.



Pe ulm, pe stejar
Crengile apar
Lungi buciumi de gheață,
Iar în loc de frunzi,
Sloiuri mici, rotuinzi
Strălucesc prin ceață.



Totul pare mort
Sub funebrul cort
Unde gerul zace ;
Însă stigleț
Zboară și nu tace.


Cînd totul e mut,
Ce dor l-au făcut
Să cînte, să zboare ?
El a-ntrezărit
Pe cuibul iubit
O rază de soare.



Astfel cînd zăresc
Chipu-ți fecioresc,
Copiliță jună,
Inima-mi pe loc
Simte dulce foc
Și vesel răsună.



Ca și lunca, eu
Port pe capul meu
Iarna, grea povoară,
Însă cînd te văd
Zîmbind, eu mă cred
Chiar în primăvară.



Fiică de poet !
În al al tău boschet
Tu cînți cîteodată
Și cu drag te-alinți,
De-amici, de părinți
Fiind adorată.



Ca să fim voioși
În timpii geroși
Dorul meu urează
Ție-un trandafir,
Mie-un suvenir,
Paserii o rază.

1 ianuarie 1883

Poezia Pe Albumul D-Nei V. Boerescu de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL D-NEI V. BOERESCU


Spre orizontul depărtat
Privesc, visînd neîncetat
În zilele de primăvară.
Cu ochii vreu ca să pătrund
Misterul straniu și prifund
Ce stă ascuns din lume-afară.



Atras de-un farmec neînvins,
Purtat de dorul meu aprins,
Mă rătăcesc prin țări frumoase,
Și văd sub ceruri azurii
Trecînd pe nouri argintii
Un zbor de zîne radioase.



Văd marea blînd-al cărei val
E limpede ca un cristal,
Și-n fundul lumei se lovește
De-un plai floriu, necunoscut,
În care, lucru necrezut !
Amorul vecinic înflorește.



Apoi verzi insule-mi apar,
Cu maluri de mărgăritar
Și cu poiene-ncîntătoare.
Prin aer cîntă ciocîrlii
Și zboară-un roi de colibrii,
Ca petre scumpe zburătoare ;



Iar pe sub paltinii frumoși
Văd ochi de tigri scînteioși
Și ochi dulci, galiși de gazele,
Dar mai puternic mă uimesc
Doi ochi mari, negri, ce lucesc
Ca doi luceferi pintre stele.



Cînd soarele-i pe asfințit,
În ei găsește-un cuib dorit,
În ei se culcă și s-ascunde,
Apoi cînd pleacă despre zori,
El îi preface-n negri sori,
Plini de-o lumină ce pătrunde.



A cui să fie pe pămînt
Acele vii minuni ce sînt
De toți cu-admirare ?
Mult aș dori, dacă ați vrea,
Ca să răspundeți, domna mea,
L-această simplă întrebare.


București 1881

Poezia Pe Albumul D-Nei V. Boerescu de Vasile Alecsandri

PE ALBUMUL D-NEI V. BOERESCU


Spre orizontul depărtat
Privesc, visînd neîncetat
În zilele de primăvară.
Cu ochii vreu ca să pătrund
Misterul straniu și prifund
Ce stă ascuns din lume-afară.



Atras de-un farmec neînvins,
Purtat de dorul meu aprins,
Mă rătăcesc prin țări frumoase,
Și văd sub ceruri azurii
Trecînd pe nouri argintii
Un zbor de zîne radioase.



Văd marea blînd-al cărei val
E limpede ca un cristal,
Și-n fundul lumei se lovește
De-un plai floriu, necunoscut,
În care, lucru necrezut !
Amorul vecinic înflorește.



Apoi verzi insule-mi apar,
Cu maluri de mărgăritar
Și cu poiene-ncîntătoare.
Prin aer cîntă ciocîrlii
Și zboară-un roi de colibrii,
Ca petre scumpe zburătoare ;



Iar pe sub paltinii frumoși
Văd ochi de tigri scînteioși
Și ochi dulci, galiși de gazele,
Dar mai puternic mă uimesc
Doi ochi mari, negri, ce lucesc
Ca doi luceferi pintre stele.



Cînd soarele-i pe asfințit,
În ei găsește-un cuib dorit,
În ei se culcă și s-ascunde,
Apoi cînd pleacă despre zori,
El îi preface-n negri sori,
Plini de-o lumină ce pătrunde.



A cui să fie pe pămînt
Acele vii minuni ce sînt
De toți cu-admirare ?
Mult aș dori, dacă ați vrea,
Ca să răspundeți, domna mea,
L-această simplă întrebare.


București 1881