Acarioza cu Ixodide ( Căpușe )

ACARIOZA CU IXODIDE ( CĂPUȘE )






Agentul cauzal: mai multe specii de căpușe
Manifestări clinice: iritație, prurit, paraliza
de căpușe.
Tratament: îndepărtarea căpușelor.
Ixodidele sau căpușele cuprind mai multe specii
și sunt răspândite în întreaga lume.
La unele specii, ciclu evolutiv se desfășoară pe
o singură gazdă, alte însă au nevoie de mai
multe gazde.
Parazitul acționează patogen asupra gazdei, în
primul rând prin spolierea acesteia de sânge și
totodată de injectarea unei substanțe toxice anticoagu-lante.
Această substanță poate produce o paralizie
ascendentă ce cuprinde mai întâi membrele
anterioare și apoi pe cele posterioare.
Înțepătura căpușii produce iritații și mâncărimi
doar pot fi urmate de procese inflamatorii și
infecții secundare care pot abceda sau ulcera.
Un alt rol negativ al căpușei îl reprezintă faptul
că acestea constituie un vector pentru alți
paraziți pe care îl transmite odată cu înțepătura.
Pentru a evita contactul câinelui cu acarinii,
este să nu-i plimbăm în locuri cu arboret sau
păduri în perioada de înmulțire a căpușelor.
În cazul în care descoperim căpușe, este indicat
să încercăm să le desprindem ușor, fiindcă altfel
se rup, iar partea anterioară cu aparatul bucal
rămân în piele, dând naștere la infecții.
Se mai poate folosi tinctură de iod sau soluții
insecticide care le omoară și astfel pot fi îndepărtate
ușor, fără riscuri.
Câinii se mai pot trata preventiv cu diverse insecticide
sub formă de băi, pudră sau spray.
Pentru evitarea surprizelor neplăcute, este bine
să controlăm sistematic câinele și să constatăm
din timp ( când este cazul ) prezenta parazitului.

Acarioza cu Ixodide ( Căpușe )

ACARIOZA CU IXODIDE ( CĂPUȘE )






Agentul cauzal: mai multe specii de căpușe
Manifestări clinice: iritație, prurit, paraliza
de căpușe.
Tratament: îndepărtarea căpușelor.
Ixodidele sau căpușele cuprind mai multe specii
și sunt răspândite în întreaga lume.
La unele specii, ciclu evolutiv se desfășoară pe
o singură gazdă, alte însă au nevoie de mai
multe gazde.
Parazitul acționează patogen asupra gazdei, în
primul rând prin spolierea acesteia de sânge și
totodată de injectarea unei substanțe toxice anticoagu-lante.
Această substanță poate produce o paralizie
ascendentă ce cuprinde mai întâi membrele
anterioare și apoi pe cele posterioare.
Înțepătura căpușii produce iritații și mâncărimi
doar pot fi urmate de procese inflamatorii și
infecții secundare care pot abceda sau ulcera.
Un alt rol negativ al căpușei îl reprezintă faptul
că acestea constituie un vector pentru alți
paraziți pe care îl transmite odată cu înțepătura.
Pentru a evita contactul câinelui cu acarinii,
este să nu-i plimbăm în locuri cu arboret sau
păduri în perioada de înmulțire a căpușelor.
În cazul în care descoperim căpușe, este indicat
să încercăm să le desprindem ușor, fiindcă altfel
se rup, iar partea anterioară cu aparatul bucal
rămân în piele, dând naștere la infecții.
Se mai poate folosi tinctură de iod sau soluții
insecticide care le omoară și astfel pot fi îndepărtate
ușor, fără riscuri.
Câinii se mai pot trata preventiv cu diverse insecticide
sub formă de băi, pudră sau spray.
Pentru evitarea surprizelor neplăcute, este bine
să controlăm sistematic câinele și să constatăm
din timp ( când este cazul ) prezenta parazitului.

Demodexoza

DEMODEXOZA






Agentul cauzal: Demodex canis
Manifestări clinice: pete roșite, scvame fine albe-
gălbuie, depilații.
Tratament: respectarea regulilor de igienă și
tratament medicamentos.
Demodecia ( demodexoza sau râia demodectită )
cunoaște în ultimul timp o extindere și o severitate
remarcabile.
Este o boală a pielii, parazitul, dezvoltându-se în
tegument.
Este frecventă la câinii cu părul scurt și urechile
lungi, câini de vânătoare.
Pe locul doi ca frecvență se găsește câinele ciobănesc
german.
La câinii cu părul lung, boala este rareori întâlnită.
Leziunile se evidențiază pe cap ( înprejurul ochilor,
bot, urechi ) fața interioară a gâtului, fața anterioară a
membrelor sau se poate generaliza.
Parazitul are o formă alungită, și prezintă patru perechi
de picioare la partea anterioară.
El triește în foliculul pilos până devine adult, apoi cu
secreția sebaceică ajunge la suprafața pielii.
Aici, femelele sunt fecundate și se reîntorc în sacul folicular
pentru a-și depune ouăle.
După 24 de ore, depun ouăle, după care sunt aduse în
mod pasiv la suprafața pielii de secreția de sebum și
mor în 4 - 6 zile.
Întregul ciclu este foarte scurt, ceea ce explică înmulțirea
atât de rapidă a paraziților.
Cuștile, padocurile, așternuturile nu sunt contagioase,
deoarece parații nu pot trăi în afara organismului gazdei.
De asemeni, nu există vreun vector sau o gazdă
intermediară, fie că este vorba de adulți, fie de una din
formele evolutive ale demodexilor.
Forma de contaminare nu este bine stabilită.
Este sigur însă faptul că transmiterea bolii este favorizată
de numeroși factori: rasa, vârsta ( mai frecventă până la
un an ) excesul seboreic și inflamațiile, iritațiile
medicamentoase, carențele, vitaminice, excesele glucide
și lipide în alimentație, hemitozele gastrointestinale etc.
Ca aspect clinic, boala poate îmbrăca două forme :
uscată și pustuloasă.
În prima formă se pot observa pete regulate roșietice, scvame
fine, albicioase sau gălbui ( asemănătoare cu o pudră fină ),
depilații.
Cea de a doua formă, care este totdeuna secundară celei
uscate, se manifestă prin leziuni de foliculită supurantă,
urmată de formarea flegmoanelor, ceea ce duce la înrăutățirea
stării animalului, slăbire până la cahexie și chiar moarte.
Se recomandă tratament medicamentos și antibioterapie de
lungă durată, dar nici acestea nu au o eficacitate totală.

Demodexoza

DEMODEXOZA






Agentul cauzal: Demodex canis
Manifestări clinice: pete roșite, scvame fine albe-
gălbuie, depilații.
Tratament: respectarea regulilor de igienă și
tratament medicamentos.
Demodecia ( demodexoza sau râia demodectită )
cunoaște în ultimul timp o extindere și o severitate
remarcabile.
Este o boală a pielii, parazitul, dezvoltându-se în
tegument.
Este frecventă la câinii cu părul scurt și urechile
lungi, câini de vânătoare.
Pe locul doi ca frecvență se găsește câinele ciobănesc
german.
La câinii cu părul lung, boala este rareori întâlnită.
Leziunile se evidențiază pe cap ( înprejurul ochilor,
bot, urechi ) fața interioară a gâtului, fața anterioară a
membrelor sau se poate generaliza.
Parazitul are o formă alungită, și prezintă patru perechi
de picioare la partea anterioară.
El triește în foliculul pilos până devine adult, apoi cu
secreția sebaceică ajunge la suprafața pielii.
Aici, femelele sunt fecundate și se reîntorc în sacul folicular
pentru a-și depune ouăle.
După 24 de ore, depun ouăle, după care sunt aduse în
mod pasiv la suprafața pielii de secreția de sebum și
mor în 4 - 6 zile.
Întregul ciclu este foarte scurt, ceea ce explică înmulțirea
atât de rapidă a paraziților.
Cuștile, padocurile, așternuturile nu sunt contagioase,
deoarece parații nu pot trăi în afara organismului gazdei.
De asemeni, nu există vreun vector sau o gazdă
intermediară, fie că este vorba de adulți, fie de una din
formele evolutive ale demodexilor.
Forma de contaminare nu este bine stabilită.
Este sigur însă faptul că transmiterea bolii este favorizată
de numeroși factori: rasa, vârsta ( mai frecventă până la
un an ) excesul seboreic și inflamațiile, iritațiile
medicamentoase, carențele, vitaminice, excesele glucide
și lipide în alimentație, hemitozele gastrointestinale etc.
Ca aspect clinic, boala poate îmbrăca două forme :
uscată și pustuloasă.
În prima formă se pot observa pete regulate roșietice, scvame
fine, albicioase sau gălbui ( asemănătoare cu o pudră fină ),
depilații.
Cea de a doua formă, care este totdeuna secundară celei
uscate, se manifestă prin leziuni de foliculită supurantă,
urmată de formarea flegmoanelor, ceea ce duce la înrăutățirea
stării animalului, slăbire până la cahexie și chiar moarte.
Se recomandă tratament medicamentos și antibioterapie de
lungă durată, dar nici acestea nu au o eficacitate totală.