Se afișează postările cu eticheta Alimentația Copilului Mic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alimentația Copilului Mic. Afișați toate postările

Alimentația Copilului Mic



ALIMENTAȚIA COPILULUI MIC







-

Alimentația Copilului Mic



ALIMENTAȚIA COPILULUI MIC







-

Compot de Gutui pentru Iarnă




COMPOT DE GUTUI PENTRU IARNĂ


Cantitățile necesare 3 Kilograme de gutui, șterse bine
de perișori cu o cîrpă, se taie în felii, scoâînd parte
de miez cu semințe.
Se prepară un sirop din 7 pahare de apă la 1 kg zahăr.
Se fierb gutuile în acest sirop, pe rînd.
Pe măsură ce fierbe un rînd, se scoate cu spumiera, se
scurge de sirop și se pune cald în borcane mici, gata pregatite.
Borcanele se țin înfășurate în cîrpe, pentru ca fructele să
nu se răcească.
După ce feliile de gutui au fost fierte, siropul se lasă să fiarbă
în continuare cu scorțișoară și un praf conservant.
Siropul cald se toarnă peste gutui.
Se închid borcanele cu două rînduri de colofan și se lasă
acoperite în cîrpe, pînă ce se răcesc.
Cînd se servesc iarna, se poate dilua siropul.
fiind un compot-conservă, nu se recomandă copiilor sub 3 ani.







-

Compot de Gutui pentru Iarnă




COMPOT DE GUTUI PENTRU IARNĂ


Cantitățile necesare 3 Kilograme de gutui, șterse bine
de perișori cu o cîrpă, se taie în felii, scoâînd parte
de miez cu semințe.
Se prepară un sirop din 7 pahare de apă la 1 kg zahăr.
Se fierb gutuile în acest sirop, pe rînd.
Pe măsură ce fierbe un rînd, se scoate cu spumiera, se
scurge de sirop și se pune cald în borcane mici, gata pregatite.
Borcanele se țin înfășurate în cîrpe, pentru ca fructele să
nu se răcească.
După ce feliile de gutui au fost fierte, siropul se lasă să fiarbă
în continuare cu scorțișoară și un praf conservant.
Siropul cald se toarnă peste gutui.
Se închid borcanele cu două rînduri de colofan și se lasă
acoperite în cîrpe, pînă ce se răcesc.
Cînd se servesc iarna, se poate dilua siropul.
fiind un compot-conservă, nu se recomandă copiilor sub 3 ani.







-

Preparate Pentru Alimentația Sugarului





PREPARATE PENTRU ALIMENTAȚIA SUGARULUI



Laptele este primul aliment al sugarului. Pînă la vîrsta de 3-4 luni,
el este și singurul aliment care poate fi folosit, de aceea modul de pregătire
și păstrarea lui trebuie bine cunoscut de toate mamele.
Formele cele mai obișnuite care se utilizează în hrana sugarului sunt :
- laptele de vacă proaspăt, ca atare sau în diverse preparate,
- preparate industriale de lapte, dintre care laptele praf s-a impus cel mai mult.
Nu este indicată întrebuințarea în alimentația sugaului  a laptelui de capră,
de oaie sau de bivoliță.
Din punct de vedere nutritiv, utilizarea laptelui de vacă în primele 4 luni, cînd
copilulul ar trebuie să primească lapte de mamă, este un risc.
După această vîrstă, laptele de vacă se poate administra în bune condiții,
respectîndu-se cu strictețe modul de pregătire și de păstrare.
Riscul cel mai mare este de producerea unor infecții digestive, care pot fi
transmise prin laptele de vacă.



Greșelile ce trebuie evitate


Laptele de vacă, chiar atunci este foarte proaspăt, muls în gospodăria propie,
nu va fi dat copiilor să-l consume nefiert.
Același procedeu se recomandă în cazul laptelui pasteurizat ( cel cumpărat
din comerț ).
Pînă la vîrsta de 4 luni, nu se va da copilului lapte de vacă integral ) nediluat )
și fără adaos de zahăr și preparate din făină de cereale.
Cantitatea de lapte de vacă integral nu va depăși 600-700 ml în 24 de ore,
indiferent de vîrsta și greutatea copilului.
Laptele fiind un aliment, nu este dat copiilor ”să-l bea” în locul altui lichid
( apă, ceai, limonadă ).
Sterilizarea laptelui în mediul casnic se face prin fierbere.
Pentru a fi eficientă, fierberea trebuie făcută cît mai aproape de momentul
hrănirii, iar laptele trebuie să fie cît mai proaspă.
Fierberea se va face într-un vas emailat, fără fisuri și fără defecte, vas utilizat
numai pentru această operație.
Înainte de a se pune laptele la fiert, vasul se clătește cu apă rece, pentru a nu
se prinde laptele de el.
Pus pe foc iute la început, laptele va fi supravegheat tot timpul, ca să nu se umfle
și să dea în foc.
În momentul în care începe să fiarbă, se micșorează flacăra.
Se amestecă cu o furculiță și se mai lasă să fiarbă încă 10 minute.
Numai astfel temperatura ajunge la 100 grade C și microbii sunt distruși.
Prin agitarea continuă a laptelui în timpul fierberii, grăsimile se dispersează
omogen în lapte, nu formează pojghiță și devin mai ușor digerabile.
După fierbăre laptele se răcește brusc, punînd vasul într-un recipient sau alt vas
cu apă rece, care se schimbă de mai multe ori.
Cînd laptele s-a răcit, se acoperă și se pune la frigider, în pivniță, sau în alt loc răcoros.
Nu se păstrează mai mult de 24 de ore.


Diluția și îndulcirea laptelui de vacă


Pentru a fi întrebuințat în alimentația sugarului pînă la vîrsta de 4 luni, laptele trebuie diluat
și îndulcit.
Prin aceste modificări aduse laptelui de vacă, compoziția sa devine mai asemănătoare
cu cea a laptelui de mamă, se scade cantitatea de proteine și săruri minerale,
se crește cantitatea de glucide.
De la naștere pînă la vîrsta de o lună, diluția se va face în proporție de 1/2, adică în părți
egale lapte și lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte diluat la 1/2, se amestecă 50 ml lapte cu 50 ml lichid diluție.
În primele două săptămîni, diluția se face cu ceai, de la două săptămîni pînă la o lună, cu apă de orez.
De la o lună la trei luni, diluția se face de 2/3, adică două părți lapte și o parte lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte diluat la 2/3, se amestecă 65 ml cu 35 ml lichid de diluție.
Lichidul de diluție la această vîrstă, poate fi : mucilagiu de orez, fiertură de făină de orez,
fiertură de fulgi de ovăz în concentrație de 2-3%
În luna a 4 de viață diluția se face de 3/4, adică 3 părți lapte, o parte lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte în diluție de 3/4, se amestecă 75 ml lapte și 25 ml lichid de diluție.
Ca lichid de diluție se întrebuințează aceleași preparate, dar ele pot fi mai concentrate,
de exemplu în procent de 4-5%.
Prin adăugarea decocturilor sau preparatelor de cereale ca lichid de diluție a laptelui de vacă
sau lichid de resuspendare a laptelui praf, se ridică valoarea calorică a preparatului, dar mai ales se
ameliorează condițiile de digestie a laptelui de vacă.
Cazeina din laptele de vacă în prezența amidonului din cereale se coagulează în formațiuni
mai fine și este mai ușor atacată de sucurile digestive.
Preparatele din amidon de orez protejează și mucoasa digestivă.
Adăugarea celui de al doilea carbohidrat, respectiv a decoctului sau mucilagiului de orez
ca lichid de diluție a laptelui de vacă este obligatoriu în alimentația mixtă sau artificială
a sugarului.
Din luna a cincea laptele de vacă ca fi dat integral ”nediluat”, dar cu adaos de făină de cereale
( griș, orez etc ).


Oul

Oul, prin bogăția în substanțe nutritive ușor asimilabile de către organism,
este foarte util în alimentația copiilor.
Valoarea sa calorică este de 100 calorii la un ou.
La copii se folosesc numai ouăle de găină proaspete.
Nu se vor utiliza ouăle conservate sau de la alte păsări.
Gălbenușul este mai hrănitor și mai bine suportat de copii, decît albușul.
Se introduc în alimentația sugarului începînd cu luna a 5 sau a-6-a, sub formă de
gălbenuș de ou fiert, pasat în supe sau piureuri.
Dispersia conținutului îl face mai ușor digerabil.
Se începe cu o cantitate mică, 1/6 sau chiar 1/8 dintr-un gălbenuș,
pentru a încerca toleranța sugarului.
Ouăle au dezavantajul de a provoca adeseori stări alergice, albușul mult
decît gălbenușul, oul crud mai mult decît cel supus acțiunii căldurii.
Dacă nu apar astfel de incidente, sugarul poate consuma, începînd cu vîrsta de 6-8 luni,
2-3 gălbenușuri pe săptămînă, fierte tari sau cleioase, sau în diverse preparate :
budinci, supe, piureuri.
Se recomandă ca la sugar, oul să fie încorporat în alimente, zarzavaturi sau făinoase,
sau să fie dat la mijlocul unei mese, să nu formeze o masă separată, fiind mai bine
suportat în aceste condiții.
Nu se recomandă a se da sugarului preparatului cu ou nefiert ( nesupus acțiunii căldurii )
cum sunt cremele maioneze și altele asemenea.



Carnea


Prin conținutul său bogat în proteine de calitate superioară, carnea este un aliment
necesar bunei dezvoltări a copilului.
Cel mai important atribut al cărnii este de a aduce într-un volum mic și cu
valoarea biologică mare substanțe necesare creșterii.
Prin vitaminele pe care le conține, în special cele din grupul complex B
și a unor substanțe speciale prezente mai ales în ficat, carnea are și rol antianemic.
Preparatele de carne au un important efect excintant asupra secrețiilor digestive,
măresc apetitul și formează gustul.
Datorită acestor calități, carnea poate fi indrodusă în alimentația sugarului începînd cu lunile
a-4-a sau a-5-a.
Sunt unii pedriatri care o recomandă mai devreme, în lunile a 3-a sau a-4-a, sub
forma sucurilor de carne sau de carne mixată.
La noi nu a intrat în practică obișnuită acest mod de alimentație, introducerea
precoce a cărnii mixate rămînînd o siruație de excepție la copii cu intoleranță la lapte.
Gradul de digestibilitate a cărnii și calitatea de a fi bine suportată de organism depind
de mai mulți factori.
În primul rînd, de specia de animal de la care provine.
Sunt mai digestibile cărnurile de vită, vițel, păsări (pui, găină ), pește alb, ficat de vițel,
de vită și de vită și de pasăre, aceste fiind singurele folosite în alimentația sugarului.
Nu sunt permise cărnuri de miel, vînat, porc.
Sunt mai digerabile cărnurile provenite de la animalul tînăr, față de cele de animal bătrîn,
cărnurile slabe față de cele cu un conținut mare de grăsimi.
Modul de prelucrare are o mare importanță asupra digestibilității.
În alimentația sugarului se folosește numai carnea proaspătă, prelucrată prin firbere și mărunțire.
Carnea se fierbe în apă sau înăbușit, apoi se fărîmițează prin diverse sisteme, se dă prin
mașina de tocat carne, se toacă cu cuțitul, se trece prin sită sau se amestecă cu mixterul.


Budincile



Pentru sugari, budincile sunt un fel de mîncare foarte consistent și plăcut.
Se pot prepara din făinoase, zarzavaturi și fructe, întotdeauna cu adaos de lapte și ou.
Coacerea se va face în baie de apă ( vasul în care este pusă budinca se așează într-un
alt vas cu apă, care fierbe ).
Se poate fierbe pe plită sau la cuptor.
În acest fel, grăsimea care tapetează vasul nu se arde și nu se transformă în
acroleină, substanță iritantă pentru intestin.
Vasele de Jena cu capac sunt foarte potrivite pentru această operație.
Sunt rezistente la foc și budincile se pot servi în vasul în care au fost pregătite.
Pentru cantitatea mică pregătită pentru sugar, budinca poate fi coaptă într-o ceașcă
groasă de porțelan, pusă la fiert în baie de apă într-o cratiță, pe plită sau la cuptor.







-

Preparate Pentru Alimentația Sugarului





PREPARATE PENTRU ALIMENTAȚIA SUGARULUI



Laptele este primul aliment al sugarului. Pînă la vîrsta de 3-4 luni,
el este și singurul aliment care poate fi folosit, de aceea modul de pregătire
și păstrarea lui trebuie bine cunoscut de toate mamele.
Formele cele mai obișnuite care se utilizează în hrana sugarului sunt :
- laptele de vacă proaspăt, ca atare sau în diverse preparate,
- preparate industriale de lapte, dintre care laptele praf s-a impus cel mai mult.
Nu este indicată întrebuințarea în alimentația sugaului  a laptelui de capră,
de oaie sau de bivoliță.
Din punct de vedere nutritiv, utilizarea laptelui de vacă în primele 4 luni, cînd
copilulul ar trebuie să primească lapte de mamă, este un risc.
După această vîrstă, laptele de vacă se poate administra în bune condiții,
respectîndu-se cu strictețe modul de pregătire și de păstrare.
Riscul cel mai mare este de producerea unor infecții digestive, care pot fi
transmise prin laptele de vacă.



Greșelile ce trebuie evitate


Laptele de vacă, chiar atunci este foarte proaspăt, muls în gospodăria propie,
nu va fi dat copiilor să-l consume nefiert.
Același procedeu se recomandă în cazul laptelui pasteurizat ( cel cumpărat
din comerț ).
Pînă la vîrsta de 4 luni, nu se va da copilului lapte de vacă integral ) nediluat )
și fără adaos de zahăr și preparate din făină de cereale.
Cantitatea de lapte de vacă integral nu va depăși 600-700 ml în 24 de ore,
indiferent de vîrsta și greutatea copilului.
Laptele fiind un aliment, nu este dat copiilor ”să-l bea” în locul altui lichid
( apă, ceai, limonadă ).
Sterilizarea laptelui în mediul casnic se face prin fierbere.
Pentru a fi eficientă, fierberea trebuie făcută cît mai aproape de momentul
hrănirii, iar laptele trebuie să fie cît mai proaspă.
Fierberea se va face într-un vas emailat, fără fisuri și fără defecte, vas utilizat
numai pentru această operație.
Înainte de a se pune laptele la fiert, vasul se clătește cu apă rece, pentru a nu
se prinde laptele de el.
Pus pe foc iute la început, laptele va fi supravegheat tot timpul, ca să nu se umfle
și să dea în foc.
În momentul în care începe să fiarbă, se micșorează flacăra.
Se amestecă cu o furculiță și se mai lasă să fiarbă încă 10 minute.
Numai astfel temperatura ajunge la 100 grade C și microbii sunt distruși.
Prin agitarea continuă a laptelui în timpul fierberii, grăsimile se dispersează
omogen în lapte, nu formează pojghiță și devin mai ușor digerabile.
După fierbăre laptele se răcește brusc, punînd vasul într-un recipient sau alt vas
cu apă rece, care se schimbă de mai multe ori.
Cînd laptele s-a răcit, se acoperă și se pune la frigider, în pivniță, sau în alt loc răcoros.
Nu se păstrează mai mult de 24 de ore.


Diluția și îndulcirea laptelui de vacă


Pentru a fi întrebuințat în alimentația sugarului pînă la vîrsta de 4 luni, laptele trebuie diluat
și îndulcit.
Prin aceste modificări aduse laptelui de vacă, compoziția sa devine mai asemănătoare
cu cea a laptelui de mamă, se scade cantitatea de proteine și săruri minerale,
se crește cantitatea de glucide.
De la naștere pînă la vîrsta de o lună, diluția se va face în proporție de 1/2, adică în părți
egale lapte și lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte diluat la 1/2, se amestecă 50 ml lapte cu 50 ml lichid diluție.
În primele două săptămîni, diluția se face cu ceai, de la două săptămîni pînă la o lună, cu apă de orez.
De la o lună la trei luni, diluția se face de 2/3, adică două părți lapte și o parte lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte diluat la 2/3, se amestecă 65 ml cu 35 ml lichid de diluție.
Lichidul de diluție la această vîrstă, poate fi : mucilagiu de orez, fiertură de făină de orez,
fiertură de fulgi de ovăz în concentrație de 2-3%
În luna a 4 de viață diluția se face de 3/4, adică 3 părți lapte, o parte lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte în diluție de 3/4, se amestecă 75 ml lapte și 25 ml lichid de diluție.
Ca lichid de diluție se întrebuințează aceleași preparate, dar ele pot fi mai concentrate,
de exemplu în procent de 4-5%.
Prin adăugarea decocturilor sau preparatelor de cereale ca lichid de diluție a laptelui de vacă
sau lichid de resuspendare a laptelui praf, se ridică valoarea calorică a preparatului, dar mai ales se
ameliorează condițiile de digestie a laptelui de vacă.
Cazeina din laptele de vacă în prezența amidonului din cereale se coagulează în formațiuni
mai fine și este mai ușor atacată de sucurile digestive.
Preparatele din amidon de orez protejează și mucoasa digestivă.
Adăugarea celui de al doilea carbohidrat, respectiv a decoctului sau mucilagiului de orez
ca lichid de diluție a laptelui de vacă este obligatoriu în alimentația mixtă sau artificială
a sugarului.
Din luna a cincea laptele de vacă ca fi dat integral ”nediluat”, dar cu adaos de făină de cereale
( griș, orez etc ).


Oul

Oul, prin bogăția în substanțe nutritive ușor asimilabile de către organism,
este foarte util în alimentația copiilor.
Valoarea sa calorică este de 100 calorii la un ou.
La copii se folosesc numai ouăle de găină proaspete.
Nu se vor utiliza ouăle conservate sau de la alte păsări.
Gălbenușul este mai hrănitor și mai bine suportat de copii, decît albușul.
Se introduc în alimentația sugarului începînd cu luna a 5 sau a-6-a, sub formă de
gălbenuș de ou fiert, pasat în supe sau piureuri.
Dispersia conținutului îl face mai ușor digerabil.
Se începe cu o cantitate mică, 1/6 sau chiar 1/8 dintr-un gălbenuș,
pentru a încerca toleranța sugarului.
Ouăle au dezavantajul de a provoca adeseori stări alergice, albușul mult
decît gălbenușul, oul crud mai mult decît cel supus acțiunii căldurii.
Dacă nu apar astfel de incidente, sugarul poate consuma, începînd cu vîrsta de 6-8 luni,
2-3 gălbenușuri pe săptămînă, fierte tari sau cleioase, sau în diverse preparate :
budinci, supe, piureuri.
Se recomandă ca la sugar, oul să fie încorporat în alimente, zarzavaturi sau făinoase,
sau să fie dat la mijlocul unei mese, să nu formeze o masă separată, fiind mai bine
suportat în aceste condiții.
Nu se recomandă a se da sugarului preparatului cu ou nefiert ( nesupus acțiunii căldurii )
cum sunt cremele maioneze și altele asemenea.



Carnea


Prin conținutul său bogat în proteine de calitate superioară, carnea este un aliment
necesar bunei dezvoltări a copilului.
Cel mai important atribut al cărnii este de a aduce într-un volum mic și cu
valoarea biologică mare substanțe necesare creșterii.
Prin vitaminele pe care le conține, în special cele din grupul complex B
și a unor substanțe speciale prezente mai ales în ficat, carnea are și rol antianemic.
Preparatele de carne au un important efect excintant asupra secrețiilor digestive,
măresc apetitul și formează gustul.
Datorită acestor calități, carnea poate fi indrodusă în alimentația sugarului începînd cu lunile
a-4-a sau a-5-a.
Sunt unii pedriatri care o recomandă mai devreme, în lunile a 3-a sau a-4-a, sub
forma sucurilor de carne sau de carne mixată.
La noi nu a intrat în practică obișnuită acest mod de alimentație, introducerea
precoce a cărnii mixate rămînînd o siruație de excepție la copii cu intoleranță la lapte.
Gradul de digestibilitate a cărnii și calitatea de a fi bine suportată de organism depind
de mai mulți factori.
În primul rînd, de specia de animal de la care provine.
Sunt mai digestibile cărnurile de vită, vițel, păsări (pui, găină ), pește alb, ficat de vițel,
de vită și de vită și de pasăre, aceste fiind singurele folosite în alimentația sugarului.
Nu sunt permise cărnuri de miel, vînat, porc.
Sunt mai digerabile cărnurile provenite de la animalul tînăr, față de cele de animal bătrîn,
cărnurile slabe față de cele cu un conținut mare de grăsimi.
Modul de prelucrare are o mare importanță asupra digestibilității.
În alimentația sugarului se folosește numai carnea proaspătă, prelucrată prin firbere și mărunțire.
Carnea se fierbe în apă sau înăbușit, apoi se fărîmițează prin diverse sisteme, se dă prin
mașina de tocat carne, se toacă cu cuțitul, se trece prin sită sau se amestecă cu mixterul.


Budincile



Pentru sugari, budincile sunt un fel de mîncare foarte consistent și plăcut.
Se pot prepara din făinoase, zarzavaturi și fructe, întotdeauna cu adaos de lapte și ou.
Coacerea se va face în baie de apă ( vasul în care este pusă budinca se așează într-un
alt vas cu apă, care fierbe ).
Se poate fierbe pe plită sau la cuptor.
În acest fel, grăsimea care tapetează vasul nu se arde și nu se transformă în
acroleină, substanță iritantă pentru intestin.
Vasele de Jena cu capac sunt foarte potrivite pentru această operație.
Sunt rezistente la foc și budincile se pot servi în vasul în care au fost pregătite.
Pentru cantitatea mică pregătită pentru sugar, budinca poate fi coaptă într-o ceașcă
groasă de porțelan, pusă la fiert în baie de apă într-o cratiță, pe plită sau la cuptor.







-

Tipuri De Preparate Culinare Pentru Copii




TIPURI DE PREPARATE CULINARE PENTRU COPII




Supele - sunt preparate obținute prin fierberea legumelor sau a cărnii
și legumelor în apă.
Ele conțin cantități importante de săruri minerale, proteine, amidon,
celuloză, foarte necesare pentru creșterea și buna dezvoltare a copilului.
Pentru a ridica valoarea nutritivă a supelor se recomandă să se adauge
la fiert făinoase, ca : orez, griș, tăiței, găluști etc.
Deoarece o parte din vitamine sunt distruse în timpul fierberii, este bine
ca la servire să se adauge verdeață crudă, tocată, suc de roșii sau de lămîie.
Pentru îmbogățirea cu vitamine liposolubile, supele se dreg cu ou, smîntînă
sau li se adaugă puțin unt.
Supele de legume se introduc în alimentația copilului de la vîrsta de 3-4 luni.


Supa-cremă.
Supele de legume, în care se pasează una sau mai multe legume fierte și se
leagă cu un sos alb sau cu lapte și, uneori cu ou, se numesc supe-creme.
Sunt foarte hrănitoare pentru copii, nu sunt monotone, deoarece pot fi preparate
din zarzavaturi foarte variate și sunt foarte gustoase.
Ele pot fi acrite cu suc de lămîie.
Pot fi date copiilor începînd de la vîrsta de 7-8 luni iar pentru cei de la 2 ani
în sus se pot servi cu crutoane.

Ciorbele - conțin zarzavaturi tăiate mărunt.
Cînd se adaugă bucăți de carne și oase la fiert, se obțin ciorbe de carne, foarte
indicate pentru copii.
Ele sunt acrite fie cu boeș de tărîțe preparat în casă, fie cu zeamă de lămîie, cu
iaurt, cu lapte acru sau cu suc de roșii.
Vitaminizarea lor se face cu verdeață tocată mărunt : leuștean și gălbenuș de ou,
smîntînă.
La copiii mici sunt foarte indicate ciorbele cu perișoare de care.

Consommeul - este supă sau bulion concentrat, care se gelatinizează prin răcice.
Se prepară fierbînd carne de vită, vițel sau pasăre în zeamă de carne a unei supe obișnuite,
adăugînd și un picior de vițel sau un rasol.
Limpezirea se face turnînd în supa strecurată un albuș de ou și chiar cojile de ou,
bine spălate și punînd totul la fiert.
Albușul, prin coagulare, adună toate părticele solide rămase în supă, iar zeama se limpezește.
Se strecoară prin tifon sau o pînză deasă, care se așează peste strecurotoarea de supă obișnuit.
După ce consommeul s-a răcit, se curăță stratul de grăsime de deasupra, Se servește cald.
Consommeul de legume este o supă de legume foarte concentrată, obținută prin fierberea
legumelor în apă cu sare, timp de două ore.
Apoi se strecoară și se mai adaugă puțină sare.


Aspicul - Consommeul limpezit, lăsat la rece în vase mici, se transformă în aspic sau piftie,
care se poate servi ca atare, dar mai ales se folosește la decorare unor preparate de carne
de pasăre, pește, ouă, legume.
Consommeul și aspicul nu sunt indicate pentru copiii mici.
Copiii mai mari, însă, după vîrsta de 4-5 ani, îl mănîncă cu plăcere.

Sosurile.
Legătura dintre componentele unei mîncări sau garnitura unei fripturi, a unui rasol de carne
sau pește sau a unei budinci, o fac sosurile.
Cele mai multe sosurile conțin : făină, unt, sau ulei vegetal, ou, lapte, zeamă de carne
sau de legume.
Sosurile pe bază de amidon sunt un amestec de făină cu un lichid călduț ( apă, lapte,
zeamă de zarzavat sau de care ) care fierb în clocot, la foc mic.

La sosurile de roșii se folosește sucul de roșii, adaugat la o emulsie de făină rumenită pe uscat
și stinsă cu supă de legume sau de carne.
Sosurile cu ou sunt emulsii de gălbenuș de ou cu ulei ( maioneză ), ele nefiind indicate pentru
copiii mici.
Sosurile dulci, ca sosul caramel, se folosesc la mîncărurile de fructe uscate - prune, mere, gutui - ca și la budinci și creme.
Se prepară prin caramelizarea zahărului în tigaie, pînă devine brun-roșiatic, apoi se stinge cu apă caldă.
Sosurile de fructe se pregătesc din sucuri de fructe îndulcite îngroșate cu amidon și cu ele
aromează budincile, cremele și diferite prăjituri.
Pentru copii nu se vor prepara niciodată sosuri prăjite.

Mîncărurile - constituie de obicei al doile fel al mesei de prînz.
Sunt preparate din legume diferite, fierte înăbușit, la care se adaugă sos de roșii sau sos
alb cu lapte și făină rumenită și se aromatizează cu verdeață.
La acestea se pot adăuga bucățele de carne, de asemenea fiartă înăbușit, ceea ce le
crește valoarea nutritivă și le face mai gustoase.
Mîncărurile se pot prepara și cu fructe diferite cum ar fi : gutui, prune uscate.
Pentru copii, mîncărurile cu sosuri dietetice sunt recomandate începînd cu vîrsta de 1 an.


Piureurile - sunt garniturile de legume fierte și frecate bine cu lapte și unt proaspăt,
după gust, se mai pot amesteca și cu zeamă de carne.
Se servesc cu friptură, cu ochiuri romînești, cu chifteluțe fierte în abur.
Piureurile ca atare se dau de la vîrsta de 5-6 luni.
Se mai pot pregăti și piureuri de fructe fierte, foarte indicate pentru copiii mici.


Soteurile - se prepară din legume tocate mărunt și fierte înăbușit în zeamă de carne
sau de legume, cu unt, fiind lăsate apoi să scadă la cuptor.
Unele se servesc cu sos caramel, cum ar fi soteul de morcovi.
Și ele pot folosi ca garnituri lîngă fripturi sau se servesc ca atare, cu friganele sau cu crochete.


Salatele - sunt indispensabile în orice meniu. Ele pot fi preparate cu tot felul de lugume
și verdețuri crude sau fierte, precum și cu carne, pește și fructe, combinate sau nu,
la care se adaugă un sos corespunzător.
Mai frecvent se folosește ”vinaigrette” preparat cu oțet de fructe și untdelemn sau sosul
de lămîie cu untdelemn, preferabil pentru copii.
Sosurile de maioneză, muștar, hrean sau alte sosuri picante nu se folosesc la salate pentru copiii mici.
Salatele se servesc lîngă diferite mîncăruri și fripturi, făcîndu-le mai apetisante,
avînd și rol de vitaminizare.
Unele pot servi ca fel de mîncare, cum ar fi, de exeplu, salata orientală, salata de carne etc.


Sufleurile - se prepară din legume sau făinoase fierte, care se leagă cu sos alb, iar pentru a fi mai
pufoase li se adaugă albuș de ou bătur spumă.
Se coc la cuptor, se servesc calde, presărîndu-se deasupra cașcaval sau brînză rasă.


Fripturile.
Carnea friptă reprezintă mîncarea preferată de copii în general, după vîrsta de 2 ani,
cînd ei pot s-o mestece bine.
Și pînă la această vîrstă copii manîncă fripturi de pui, preparată sau în cuptor, ca și cea de vițel
sau chiar de mușchi, foarte slab, de porc.
Ficatul și creierul sunt hrănitoare pentru copii, cărora li se pot da de la vîrsta de 8 luni.
La friptură se adaugă sosuri preparate dietetic, condimentele cu plante aromate, ca de
exemplu cimbru.
Se servește cu garnitură de legume sau făinoase și salată de legume crude, cu lămîie
sau oțet de fructe, slab.


Budincile - se prepară din făinoasele sau legume împreună cu carne, brînză,
unt, lapte și ouă și se coc, în forme speciale, în cuptor sau în
baie de apă.
Se servesc calde, sau reci, sau ca primul fel la masa de seară.
Pentru sugari și copii mici budincile se pregătesc numai în baie de apă.
În acest fel, grăsimile pe care le conțin se emulsionează fin și sunt mai ușor de digerat.


Crochete - sunt garnituri, sub forma unor cîrnăciori, în a căror compoziție intră
legume și făinoase, legate cu ou, făină și pesmet.
Pentru copii se pot fierbe la abur sau în cuptor.
Se servesc lîngă soteuri de legume ( morcov, fasole verde, mazăre verde ).

Patiseria cuprinde diferite aluaturi. Cel mai siplu aluat se prepară din făină
și apă rece, prin frămîntare, întînzind o foaie subțire.
La copt, aceasta devine crocantă, și prin caramelizare, se face foarte gustoasă.
Dacă la o astfel de cocă se adaugă unt, se obține un aluat fraget, cu care se prepară
diferite prăjituri, cu umpluturi din fructe, gemuri, creme etc.


Pîinea - este un aluat simplu, dospit cu drijdie de bere.
Dacă se adaugă zahăr, ouă, unt, din acest aluat se obține cozonacul.
Coca de tăiței este tot un aluat simplu, în care se încorporează ou.
Din foaia de tăiței se prepară colțunași sau se pot tăia tăiței mărunți, care se fierb în supă,
în lapte sau se folosesc pentru budinci.
Sunt foarte indicați în preparatele pentru copii.


Cremele - sunt emulsii pe bază de lapte, ou, zahăr și unt, la care se adaugă puțină făină.
Se prepară prin fierbere în baia de apă sau la cuptor.
La substanțele enumerate se pot adăuga cacao, cafea sau sucuri de fructe.
La copii se folosesc mai mult creme preparate cu lapte, ou, zahăr și sucuri de fructe,
mai puțin recomandabile pentru ei sunt cele cu cacao sau cu ciocolată.


Înghetatele - sunt creme de lapte, pu și zahăr sau pe bază de sucuri de fructe și zahăr,
bine emulslionate și înghețate la congelator.
Nu sunt recomandabile pentru copiii mici.


Compoturile - sunt foarte necesare copiilor, începînd de la vîrsta de un an.
Se prepară din fructe fierte în sirop, nu prea concentrat și aromat cu coajă de
lămîie sau de scorțișoară.
Dacă fructele se fierb cu puțin amidon și apoi se răcesc și se amestecă
cu suc de fructe crud, se prepară un ”chisel” foarte bun de dat copiilor
de la vîrsta de 7-8 luni.






-

Tipuri De Preparate Culinare Pentru Copii




TIPURI DE PREPARATE CULINARE PENTRU COPII




Supele - sunt preparate obținute prin fierberea legumelor sau a cărnii
și legumelor în apă.
Ele conțin cantități importante de săruri minerale, proteine, amidon,
celuloză, foarte necesare pentru creșterea și buna dezvoltare a copilului.
Pentru a ridica valoarea nutritivă a supelor se recomandă să se adauge
la fiert făinoase, ca : orez, griș, tăiței, găluști etc.
Deoarece o parte din vitamine sunt distruse în timpul fierberii, este bine
ca la servire să se adauge verdeață crudă, tocată, suc de roșii sau de lămîie.
Pentru îmbogățirea cu vitamine liposolubile, supele se dreg cu ou, smîntînă
sau li se adaugă puțin unt.
Supele de legume se introduc în alimentația copilului de la vîrsta de 3-4 luni.


Supa-cremă.
Supele de legume, în care se pasează una sau mai multe legume fierte și se
leagă cu un sos alb sau cu lapte și, uneori cu ou, se numesc supe-creme.
Sunt foarte hrănitoare pentru copii, nu sunt monotone, deoarece pot fi preparate
din zarzavaturi foarte variate și sunt foarte gustoase.
Ele pot fi acrite cu suc de lămîie.
Pot fi date copiilor începînd de la vîrsta de 7-8 luni iar pentru cei de la 2 ani
în sus se pot servi cu crutoane.

Ciorbele - conțin zarzavaturi tăiate mărunt.
Cînd se adaugă bucăți de carne și oase la fiert, se obțin ciorbe de carne, foarte
indicate pentru copii.
Ele sunt acrite fie cu boeș de tărîțe preparat în casă, fie cu zeamă de lămîie, cu
iaurt, cu lapte acru sau cu suc de roșii.
Vitaminizarea lor se face cu verdeață tocată mărunt : leuștean și gălbenuș de ou,
smîntînă.
La copiii mici sunt foarte indicate ciorbele cu perișoare de care.

Consommeul - este supă sau bulion concentrat, care se gelatinizează prin răcice.
Se prepară fierbînd carne de vită, vițel sau pasăre în zeamă de carne a unei supe obișnuite,
adăugînd și un picior de vițel sau un rasol.
Limpezirea se face turnînd în supa strecurată un albuș de ou și chiar cojile de ou,
bine spălate și punînd totul la fiert.
Albușul, prin coagulare, adună toate părticele solide rămase în supă, iar zeama se limpezește.
Se strecoară prin tifon sau o pînză deasă, care se așează peste strecurotoarea de supă obișnuit.
După ce consommeul s-a răcit, se curăță stratul de grăsime de deasupra, Se servește cald.
Consommeul de legume este o supă de legume foarte concentrată, obținută prin fierberea
legumelor în apă cu sare, timp de două ore.
Apoi se strecoară și se mai adaugă puțină sare.


Aspicul - Consommeul limpezit, lăsat la rece în vase mici, se transformă în aspic sau piftie,
care se poate servi ca atare, dar mai ales se folosește la decorare unor preparate de carne
de pasăre, pește, ouă, legume.
Consommeul și aspicul nu sunt indicate pentru copiii mici.
Copiii mai mari, însă, după vîrsta de 4-5 ani, îl mănîncă cu plăcere.

Sosurile.
Legătura dintre componentele unei mîncări sau garnitura unei fripturi, a unui rasol de carne
sau pește sau a unei budinci, o fac sosurile.
Cele mai multe sosurile conțin : făină, unt, sau ulei vegetal, ou, lapte, zeamă de carne
sau de legume.
Sosurile pe bază de amidon sunt un amestec de făină cu un lichid călduț ( apă, lapte,
zeamă de zarzavat sau de care ) care fierb în clocot, la foc mic.

La sosurile de roșii se folosește sucul de roșii, adaugat la o emulsie de făină rumenită pe uscat
și stinsă cu supă de legume sau de carne.
Sosurile cu ou sunt emulsii de gălbenuș de ou cu ulei ( maioneză ), ele nefiind indicate pentru
copiii mici.
Sosurile dulci, ca sosul caramel, se folosesc la mîncărurile de fructe uscate - prune, mere, gutui - ca și la budinci și creme.
Se prepară prin caramelizarea zahărului în tigaie, pînă devine brun-roșiatic, apoi se stinge cu apă caldă.
Sosurile de fructe se pregătesc din sucuri de fructe îndulcite îngroșate cu amidon și cu ele
aromează budincile, cremele și diferite prăjituri.
Pentru copii nu se vor prepara niciodată sosuri prăjite.

Mîncărurile - constituie de obicei al doile fel al mesei de prînz.
Sunt preparate din legume diferite, fierte înăbușit, la care se adaugă sos de roșii sau sos
alb cu lapte și făină rumenită și se aromatizează cu verdeață.
La acestea se pot adăuga bucățele de carne, de asemenea fiartă înăbușit, ceea ce le
crește valoarea nutritivă și le face mai gustoase.
Mîncărurile se pot prepara și cu fructe diferite cum ar fi : gutui, prune uscate.
Pentru copii, mîncărurile cu sosuri dietetice sunt recomandate începînd cu vîrsta de 1 an.


Piureurile - sunt garniturile de legume fierte și frecate bine cu lapte și unt proaspăt,
după gust, se mai pot amesteca și cu zeamă de carne.
Se servesc cu friptură, cu ochiuri romînești, cu chifteluțe fierte în abur.
Piureurile ca atare se dau de la vîrsta de 5-6 luni.
Se mai pot pregăti și piureuri de fructe fierte, foarte indicate pentru copiii mici.


Soteurile - se prepară din legume tocate mărunt și fierte înăbușit în zeamă de carne
sau de legume, cu unt, fiind lăsate apoi să scadă la cuptor.
Unele se servesc cu sos caramel, cum ar fi soteul de morcovi.
Și ele pot folosi ca garnituri lîngă fripturi sau se servesc ca atare, cu friganele sau cu crochete.


Salatele - sunt indispensabile în orice meniu. Ele pot fi preparate cu tot felul de lugume
și verdețuri crude sau fierte, precum și cu carne, pește și fructe, combinate sau nu,
la care se adaugă un sos corespunzător.
Mai frecvent se folosește ”vinaigrette” preparat cu oțet de fructe și untdelemn sau sosul
de lămîie cu untdelemn, preferabil pentru copii.
Sosurile de maioneză, muștar, hrean sau alte sosuri picante nu se folosesc la salate pentru copiii mici.
Salatele se servesc lîngă diferite mîncăruri și fripturi, făcîndu-le mai apetisante,
avînd și rol de vitaminizare.
Unele pot servi ca fel de mîncare, cum ar fi, de exeplu, salata orientală, salata de carne etc.


Sufleurile - se prepară din legume sau făinoase fierte, care se leagă cu sos alb, iar pentru a fi mai
pufoase li se adaugă albuș de ou bătur spumă.
Se coc la cuptor, se servesc calde, presărîndu-se deasupra cașcaval sau brînză rasă.


Fripturile.
Carnea friptă reprezintă mîncarea preferată de copii în general, după vîrsta de 2 ani,
cînd ei pot s-o mestece bine.
Și pînă la această vîrstă copii manîncă fripturi de pui, preparată sau în cuptor, ca și cea de vițel
sau chiar de mușchi, foarte slab, de porc.
Ficatul și creierul sunt hrănitoare pentru copii, cărora li se pot da de la vîrsta de 8 luni.
La friptură se adaugă sosuri preparate dietetic, condimentele cu plante aromate, ca de
exemplu cimbru.
Se servește cu garnitură de legume sau făinoase și salată de legume crude, cu lămîie
sau oțet de fructe, slab.


Budincile - se prepară din făinoasele sau legume împreună cu carne, brînză,
unt, lapte și ouă și se coc, în forme speciale, în cuptor sau în
baie de apă.
Se servesc calde, sau reci, sau ca primul fel la masa de seară.
Pentru sugari și copii mici budincile se pregătesc numai în baie de apă.
În acest fel, grăsimile pe care le conțin se emulsionează fin și sunt mai ușor de digerat.


Crochete - sunt garnituri, sub forma unor cîrnăciori, în a căror compoziție intră
legume și făinoase, legate cu ou, făină și pesmet.
Pentru copii se pot fierbe la abur sau în cuptor.
Se servesc lîngă soteuri de legume ( morcov, fasole verde, mazăre verde ).

Patiseria cuprinde diferite aluaturi. Cel mai siplu aluat se prepară din făină
și apă rece, prin frămîntare, întînzind o foaie subțire.
La copt, aceasta devine crocantă, și prin caramelizare, se face foarte gustoasă.
Dacă la o astfel de cocă se adaugă unt, se obține un aluat fraget, cu care se prepară
diferite prăjituri, cu umpluturi din fructe, gemuri, creme etc.


Pîinea - este un aluat simplu, dospit cu drijdie de bere.
Dacă se adaugă zahăr, ouă, unt, din acest aluat se obține cozonacul.
Coca de tăiței este tot un aluat simplu, în care se încorporează ou.
Din foaia de tăiței se prepară colțunași sau se pot tăia tăiței mărunți, care se fierb în supă,
în lapte sau se folosesc pentru budinci.
Sunt foarte indicați în preparatele pentru copii.


Cremele - sunt emulsii pe bază de lapte, ou, zahăr și unt, la care se adaugă puțină făină.
Se prepară prin fierbere în baia de apă sau la cuptor.
La substanțele enumerate se pot adăuga cacao, cafea sau sucuri de fructe.
La copii se folosesc mai mult creme preparate cu lapte, ou, zahăr și sucuri de fructe,
mai puțin recomandabile pentru ei sunt cele cu cacao sau cu ciocolată.


Înghetatele - sunt creme de lapte, pu și zahăr sau pe bază de sucuri de fructe și zahăr,
bine emulslionate și înghețate la congelator.
Nu sunt recomandabile pentru copiii mici.


Compoturile - sunt foarte necesare copiilor, începînd de la vîrsta de un an.
Se prepară din fructe fierte în sirop, nu prea concentrat și aromat cu coajă de
lămîie sau de scorțișoară.
Dacă fructele se fierb cu puțin amidon și apoi se răcesc și se amestecă
cu suc de fructe crud, se prepară un ”chisel” foarte bun de dat copiilor
de la vîrsta de 7-8 luni.






-

Prepararea Alimentelor Pentru Copii




PREPARAREA ALIMENTELOR PENTRU COPII



Prelucrarea culinară sau gătitul presupune următoarele etape :
1. alegerea alimentelor.
2. pregătirea alimentelor în vederea prelucrări culinare,
3. tratamentul termic sau gătitul propriu-zis.

1. Alimentele alese pentru gătit trebuie să aibă culoare vie, sau roșie sau roz
( depinzînd de animalul de la care provine ), consistența fermă, fără a lăsa suc
roșiatic, filant și să nu aibă miros neplăcut, de alterare.
Peștele va fi cercetat să nu aibă un miros neplăcut, să aibă consistență fermă,
solzii să fie lucioși, iar bronhiile roșii sau chiar sîngerînde.

Laptele trebuie să fie fluid, omogen, de culoare alb-gălbuie, fără miros acid sau
gust gust acru, încălzit în cantitate mică într-o lingură, el trebuie să fiarbă să coaguleze.

La ouă se cercetează aspectul coji, care trebuie să fie mat, compact.
Puse într-un vas cu apă, ouăle proaspete cad la fundul vasului, în poziție orizontală.
Dacă se ridică la suprafață, chiar la mijlocul vasului, luînd poziție verticală,
prospețimea lor este dubioasă și nu mai trebuie folosite.
Odată spartă coajă, oul să nu emane un miros neplăcut, albușul să fie clar și să nu curgă
ușor, iar gălbenușul să fie întreg și să nu se spargă singur.

Brînzeturile proaspete au culoarea albă sau gălbuie, fără depozit sau mugegai la suprafață.
În profunzime, felia de brînză trebuie să fie compctă, să nu aibă miros de mucegai sau alte
mirosuri neplăcute,sau gust acru.
Brînzeturile fermentate sunt compacte, fără mucegai în profunzime.
Ele au miros și gust caracteristic, dar nu neplăcut.

Untul proaspăt are consistență semisolidă, culoare gălbuie, gustul caracteristic :
în caz de miros rînced sau mucegai nu este permisă folosirea lui.

Zarzavaturile și fructele trebuie să prezinte culoarea caracteristică, consistența fermă,
fără porțiuni mai alterate, înnegrite sau cu mucegai.
Uleiul să fie limpede, fără flocoane și, mai ales, să nu aibă miros rînced.

2. Pentru a doua etapă, de pregătire a alimentelor, este necesar ca :
- pregătirea să se facă cu puțin timp înainte de prepararea culinară,
- spălarea să se facă în mai multe ape, înainte de a fi fragmentate.


3. Tratamentul termic propiu-zis constituie a trebui etapă și cea mai importantă.
Sub acțiunea căldurii, substanțele nutritive suferă modificări fizice și chimice complexe,
prin care devin mai ușor atacabile de către sucurile digestive.
În același timp, combinațiile dintre aceste substanțe fac ca preparatele alimentare să
capete gust și arome deosebite.
Sub acțiunea căldurii, substanțele proteice coagulează.
Avem exemplu ouălor sau al proteinelor din carne.
Acestea din urmă supuse fierberii prelungite, prin coagulare și peptonizare de
hidrolizează, fenomen asemănător cu cel petrecut în stomac la începutul digestiei
(predigestie ).
Proteinele din laptele dulce coagulează și ele parțial prin fierbere, formînd
o peliculă la suprafață, care înglobează și o parte din grăsimi.
Cele ale laptelui fermentat sunt coagulare în întregime, rezultînd brînza.
Glucidele din alimentele conțin amidon, zaharuri și celuloză.
Granulele de amidon ca atare nu fi atacate de sucurile digestive ale omului,
spre deosebire de ierbore și păsări, care se hrănesc cu boabe de cereale uscate.
Încălzite, însă în apă la temperatura de peste 65 grade C,
ele își pierd consistența și devin un gel coloidal omogen, un fel de cocă subțire,
putînd fi imediat atacate de fermenții salivari și de sucul gastric.
Încălzit la sec ( fără apă ), amidonul se transformă în dextrină, o substanță
brună, gustoasă și ușoară digerabilă.
Încălzită mai departe, dextrina se transformă în caramel.
Deci, fierberea amidonului în apă îl face comestibil.

Pastele fpinoase prin fiebere își măresc volumul și greutatea, producîndu-se și o
dextrinare parțială a lor, ceea ce explică atît gustul plăcut cît și ușurința digerării lor.

Zaharurile încălzite în apă se dizolvă repede.
Continuîndu-se încăzirea se obțin concentrate zaharoase ( siropuri ).
Prin încălzirea mai departe a siropului, se obține o masă brună, producîndu-se
caramelizarea ( procedeu folosit în cofetărie ).
Încălzite fără apă, zaharurile se transformă în caramel.
Multe alimente conțin zaharuri, de exemplu, carnea, peștele, legumele, fructele.
Dacă acestea sunt supuse căldurii uscate sau sunt prăjite, capătă la suprafață
o crustă brună, gustoasă, care nu reprezintă altceva decît transformarea zaharurilor
din conținutul lor, în caramel.

Celuloza, care constituie scheletul alimentelor vegetale, în urma fierberii, nu suferă
schimbări importante și este greu atacată de fermenții digestivi.
Totuși, ea ajută digestia, stimulînd mișcările intestinale.
Prin fierberea prelungită a legumelor, celulele vegetale plesnesc, celuloza se îmbibă
cu apă și legumele se înmoaie prin dizolvarea pectinei, descompunerea unei părți
din celuloză și gelificarea amidonului ceea ce ușurează digestia lor.
Este preferabilă fierberea legumelor în vapori de apă la temperatura de 100 grade C
într-un vas închis, evitîndu-se astfel pierderea unor săruri și vitaminelor.

Grăsimile supuse la temperaturi înalte ( cum ar fi 130 grade C pentru unt și 190 grade C
pentru celelalte grăsimi ) se descompun în glicerină și acizi grași.
Totodată, ele își pierd vitaminele A și D din conținut.
La aceste temperaturi, glicerina se transformă în acroleină, substanță nocivă pentru
mucoasa stomacului.
De aceea, nu se recomandă folosirea grăsimilor încinse pînă la fumegarea sau prăjirea lor și nici
prepararea măncărurilor cu grăsime încinsă.
Vitaminele sunt parțial distruse prin căldură, mai ales prin oxidare.
În cursul fierberii, mineralele trec în mare parte în lichidul de fierbere.
De aceea, este indicat să se folosească acest lichid la prepararea supelor și supelor.
Pentru gătitul alimentelor se pot aplica următoarele metode :
a. fierberea în apă la temperatura de 100 grade C,
b. fierberea înăbușită în vapori de apă,
c. coacerea sau frigerea prin expunerea directă la radiații colorice, la peste 300 grade C,
d. prăjirea.
Fierberea în apă se poate efectua prin două procedee, obținîndu-se rezultate cu totul diferite :

1. Pentru a obține o supă gustoasă, carnea și zarzavaturile se pun la fiert în apă rece,
cu sare, prin încălzire progresivă, sărurile minerale și proteinele din carne trec în lierbinte,
dîndu-i acestuia gust, aromă și valoare nutritivă.
Este supa sau bulionul.

2. Prin introducerea cărnii direct în apa clocotită, proteinele de la suprafața sa, prin coagulare,
formează o peliculă, substanțele nutritive, care au țesuturi sfărîmicioase, se pun la fiert
în apă clocotită, acidulată cu oțet.
Un alt exemplu îl constituie fierberea oului fără coajă , pentru a se prepara ochiuri romînești.
Apa clocotită se acidulează cu oțet, dar nu se sărează, pentru a se împiedica  solubilizarea
globulinelor.
Glucidele trebuie fierte, în general, într-o cantitate mare de apă care clocotește, ( orez, paste făinoase )
pentru a se diminua pe cît posibil gelul de amidon care se formează la suprafața lor.
Pentru prepararea siropurilor, zahărul se pune la fiert în rece, care se încălzește încet,
pînă se dizolvă și apoi apa se clocotește pînă cînd se concentrează zahărul.
Fierberea lipidelor în apă a devenit o necesitate pentru a se înlocui gătitul prin prăjire.
Prin aceasta se împiedică descompunerea grăsimilor în substanțe nocive pentru organism.

b. Fierberea înăbușită în vapori de apă este un procedeu recomandabil pentru preparatele din
carne și zarzavaturi.
În acest acop se folosește un vas de metal gros, cu apă puțină, bine acoperit cu un capac
sub care se menține un circuit continuu de vapori.
Lichidul se evaporă, iar contactul cu capacul rece condensează vaporii sub formă de picăturii,
care recad în vas.
Durata de fierbere scade, iar țesutul conjuctiv al cărnii se solubilizează, producînd un suc gustos.
Fibrele musculare rămîn intacte, sărurile minerale și vitaminele se păstrează mult mai bine
prin acest procedeu.

c. Frigerea sau coacerea la circa 200-300 grade C se poate face la grătar, la frigare sau cuptor.
Prin frigerea la grătar, alimentul se expune căldurii degajate de cărbunii încinși.
În timpul frigerii proteinele coagulează, iar zaharurile din carne se caramelizează la
suprafață, formînd o crustă brună, gustoasă, care împiedică irosirea substanțelor hrănitoare
din friptură.
Friptura se va săra numai după preparare, deoarece sarea pusă înaintea frigerii extrage sucul cărnii,
astfel că friptura rămîne uscată și fară substanțe hrănitoare.
Peștele, de asemenea, se frige pe grătarul încins și uns în prealabil.
Frigerea la frigare diferă prin aceea că bucata de de carne din frigare se învîrtește deasupra
jarului, astfel că este cuprinsă de căldură pe întreaga ei suprafață, deodată.
după ce carnea s-a rumenit la suprafață, se scoate de pe frigare, păstrîndu-se astfel în
interior toate substanțele nutritive.
Coacerea în cuptor permite prepararea unei bucăți mai mari de carne care, unsă la
suprafață cu unt sau ulei, este cuprinsă din toate părțile de temperatura de 200-300 grade C
la care ajunge cuptorul.
La suprafață se formează crusta caramelizată de zaharuri, iar în interior rămîn substanțele nutritive.
În tava de copt se pune un strat de apă și de grăsime, cu care se mai stropește, din cînd în
cînd, suprafața cărnii, rezultînd un sos foarte gustos, cu care se poate servi friptura.
Aceasta se sărează la sfîrșit.
Friptul în pergament se folosește pentru cărnurile fragede : vițel, pește, momițe, creier, etc.
Aceasta este, de fapt, o coacere înăbușită, toate substanțele nutritive rămînînd în preparat.
d. Prăjirea este, de fapt, o fierbere a alimentelor în grăsimea încinsă pînă la fumegare,
ceea ce corespunde cu punctul său de descompunere.
Nu este un procedeu recomandabil pentru preparea alimentelor, mai ales pentru copii.
Grăsimea încinsă la 200 grade C se descompune în substanțe iritante pentru
mucoasa gastrică.







-

Prepararea Alimentelor Pentru Copii




PREPARAREA ALIMENTELOR PENTRU COPII



Prelucrarea culinară sau gătitul presupune următoarele etape :
1. alegerea alimentelor.
2. pregătirea alimentelor în vederea prelucrări culinare,
3. tratamentul termic sau gătitul propriu-zis.

1. Alimentele alese pentru gătit trebuie să aibă culoare vie, sau roșie sau roz
( depinzînd de animalul de la care provine ), consistența fermă, fără a lăsa suc
roșiatic, filant și să nu aibă miros neplăcut, de alterare.
Peștele va fi cercetat să nu aibă un miros neplăcut, să aibă consistență fermă,
solzii să fie lucioși, iar bronhiile roșii sau chiar sîngerînde.

Laptele trebuie să fie fluid, omogen, de culoare alb-gălbuie, fără miros acid sau
gust gust acru, încălzit în cantitate mică într-o lingură, el trebuie să fiarbă să coaguleze.

La ouă se cercetează aspectul coji, care trebuie să fie mat, compact.
Puse într-un vas cu apă, ouăle proaspete cad la fundul vasului, în poziție orizontală.
Dacă se ridică la suprafață, chiar la mijlocul vasului, luînd poziție verticală,
prospețimea lor este dubioasă și nu mai trebuie folosite.
Odată spartă coajă, oul să nu emane un miros neplăcut, albușul să fie clar și să nu curgă
ușor, iar gălbenușul să fie întreg și să nu se spargă singur.

Brînzeturile proaspete au culoarea albă sau gălbuie, fără depozit sau mugegai la suprafață.
În profunzime, felia de brînză trebuie să fie compctă, să nu aibă miros de mucegai sau alte
mirosuri neplăcute,sau gust acru.
Brînzeturile fermentate sunt compacte, fără mucegai în profunzime.
Ele au miros și gust caracteristic, dar nu neplăcut.

Untul proaspăt are consistență semisolidă, culoare gălbuie, gustul caracteristic :
în caz de miros rînced sau mucegai nu este permisă folosirea lui.

Zarzavaturile și fructele trebuie să prezinte culoarea caracteristică, consistența fermă,
fără porțiuni mai alterate, înnegrite sau cu mucegai.
Uleiul să fie limpede, fără flocoane și, mai ales, să nu aibă miros rînced.

2. Pentru a doua etapă, de pregătire a alimentelor, este necesar ca :
- pregătirea să se facă cu puțin timp înainte de prepararea culinară,
- spălarea să se facă în mai multe ape, înainte de a fi fragmentate.


3. Tratamentul termic propiu-zis constituie a trebui etapă și cea mai importantă.
Sub acțiunea căldurii, substanțele nutritive suferă modificări fizice și chimice complexe,
prin care devin mai ușor atacabile de către sucurile digestive.
În același timp, combinațiile dintre aceste substanțe fac ca preparatele alimentare să
capete gust și arome deosebite.
Sub acțiunea căldurii, substanțele proteice coagulează.
Avem exemplu ouălor sau al proteinelor din carne.
Acestea din urmă supuse fierberii prelungite, prin coagulare și peptonizare de
hidrolizează, fenomen asemănător cu cel petrecut în stomac la începutul digestiei
(predigestie ).
Proteinele din laptele dulce coagulează și ele parțial prin fierbere, formînd
o peliculă la suprafață, care înglobează și o parte din grăsimi.
Cele ale laptelui fermentat sunt coagulare în întregime, rezultînd brînza.
Glucidele din alimentele conțin amidon, zaharuri și celuloză.
Granulele de amidon ca atare nu fi atacate de sucurile digestive ale omului,
spre deosebire de ierbore și păsări, care se hrănesc cu boabe de cereale uscate.
Încălzite, însă în apă la temperatura de peste 65 grade C,
ele își pierd consistența și devin un gel coloidal omogen, un fel de cocă subțire,
putînd fi imediat atacate de fermenții salivari și de sucul gastric.
Încălzit la sec ( fără apă ), amidonul se transformă în dextrină, o substanță
brună, gustoasă și ușoară digerabilă.
Încălzită mai departe, dextrina se transformă în caramel.
Deci, fierberea amidonului în apă îl face comestibil.

Pastele fpinoase prin fiebere își măresc volumul și greutatea, producîndu-se și o
dextrinare parțială a lor, ceea ce explică atît gustul plăcut cît și ușurința digerării lor.

Zaharurile încălzite în apă se dizolvă repede.
Continuîndu-se încăzirea se obțin concentrate zaharoase ( siropuri ).
Prin încălzirea mai departe a siropului, se obține o masă brună, producîndu-se
caramelizarea ( procedeu folosit în cofetărie ).
Încălzite fără apă, zaharurile se transformă în caramel.
Multe alimente conțin zaharuri, de exemplu, carnea, peștele, legumele, fructele.
Dacă acestea sunt supuse căldurii uscate sau sunt prăjite, capătă la suprafață
o crustă brună, gustoasă, care nu reprezintă altceva decît transformarea zaharurilor
din conținutul lor, în caramel.

Celuloza, care constituie scheletul alimentelor vegetale, în urma fierberii, nu suferă
schimbări importante și este greu atacată de fermenții digestivi.
Totuși, ea ajută digestia, stimulînd mișcările intestinale.
Prin fierberea prelungită a legumelor, celulele vegetale plesnesc, celuloza se îmbibă
cu apă și legumele se înmoaie prin dizolvarea pectinei, descompunerea unei părți
din celuloză și gelificarea amidonului ceea ce ușurează digestia lor.
Este preferabilă fierberea legumelor în vapori de apă la temperatura de 100 grade C
într-un vas închis, evitîndu-se astfel pierderea unor săruri și vitaminelor.

Grăsimile supuse la temperaturi înalte ( cum ar fi 130 grade C pentru unt și 190 grade C
pentru celelalte grăsimi ) se descompun în glicerină și acizi grași.
Totodată, ele își pierd vitaminele A și D din conținut.
La aceste temperaturi, glicerina se transformă în acroleină, substanță nocivă pentru
mucoasa stomacului.
De aceea, nu se recomandă folosirea grăsimilor încinse pînă la fumegarea sau prăjirea lor și nici
prepararea măncărurilor cu grăsime încinsă.
Vitaminele sunt parțial distruse prin căldură, mai ales prin oxidare.
În cursul fierberii, mineralele trec în mare parte în lichidul de fierbere.
De aceea, este indicat să se folosească acest lichid la prepararea supelor și supelor.
Pentru gătitul alimentelor se pot aplica următoarele metode :
a. fierberea în apă la temperatura de 100 grade C,
b. fierberea înăbușită în vapori de apă,
c. coacerea sau frigerea prin expunerea directă la radiații colorice, la peste 300 grade C,
d. prăjirea.
Fierberea în apă se poate efectua prin două procedee, obținîndu-se rezultate cu totul diferite :

1. Pentru a obține o supă gustoasă, carnea și zarzavaturile se pun la fiert în apă rece,
cu sare, prin încălzire progresivă, sărurile minerale și proteinele din carne trec în lierbinte,
dîndu-i acestuia gust, aromă și valoare nutritivă.
Este supa sau bulionul.

2. Prin introducerea cărnii direct în apa clocotită, proteinele de la suprafața sa, prin coagulare,
formează o peliculă, substanțele nutritive, care au țesuturi sfărîmicioase, se pun la fiert
în apă clocotită, acidulată cu oțet.
Un alt exemplu îl constituie fierberea oului fără coajă , pentru a se prepara ochiuri romînești.
Apa clocotită se acidulează cu oțet, dar nu se sărează, pentru a se împiedica  solubilizarea
globulinelor.
Glucidele trebuie fierte, în general, într-o cantitate mare de apă care clocotește, ( orez, paste făinoase )
pentru a se diminua pe cît posibil gelul de amidon care se formează la suprafața lor.
Pentru prepararea siropurilor, zahărul se pune la fiert în rece, care se încălzește încet,
pînă se dizolvă și apoi apa se clocotește pînă cînd se concentrează zahărul.
Fierberea lipidelor în apă a devenit o necesitate pentru a se înlocui gătitul prin prăjire.
Prin aceasta se împiedică descompunerea grăsimilor în substanțe nocive pentru organism.

b. Fierberea înăbușită în vapori de apă este un procedeu recomandabil pentru preparatele din
carne și zarzavaturi.
În acest acop se folosește un vas de metal gros, cu apă puțină, bine acoperit cu un capac
sub care se menține un circuit continuu de vapori.
Lichidul se evaporă, iar contactul cu capacul rece condensează vaporii sub formă de picăturii,
care recad în vas.
Durata de fierbere scade, iar țesutul conjuctiv al cărnii se solubilizează, producînd un suc gustos.
Fibrele musculare rămîn intacte, sărurile minerale și vitaminele se păstrează mult mai bine
prin acest procedeu.

c. Frigerea sau coacerea la circa 200-300 grade C se poate face la grătar, la frigare sau cuptor.
Prin frigerea la grătar, alimentul se expune căldurii degajate de cărbunii încinși.
În timpul frigerii proteinele coagulează, iar zaharurile din carne se caramelizează la
suprafață, formînd o crustă brună, gustoasă, care împiedică irosirea substanțelor hrănitoare
din friptură.
Friptura se va săra numai după preparare, deoarece sarea pusă înaintea frigerii extrage sucul cărnii,
astfel că friptura rămîne uscată și fară substanțe hrănitoare.
Peștele, de asemenea, se frige pe grătarul încins și uns în prealabil.
Frigerea la frigare diferă prin aceea că bucata de de carne din frigare se învîrtește deasupra
jarului, astfel că este cuprinsă de căldură pe întreaga ei suprafață, deodată.
după ce carnea s-a rumenit la suprafață, se scoate de pe frigare, păstrîndu-se astfel în
interior toate substanțele nutritive.
Coacerea în cuptor permite prepararea unei bucăți mai mari de carne care, unsă la
suprafață cu unt sau ulei, este cuprinsă din toate părțile de temperatura de 200-300 grade C
la care ajunge cuptorul.
La suprafață se formează crusta caramelizată de zaharuri, iar în interior rămîn substanțele nutritive.
În tava de copt se pune un strat de apă și de grăsime, cu care se mai stropește, din cînd în
cînd, suprafața cărnii, rezultînd un sos foarte gustos, cu care se poate servi friptura.
Aceasta se sărează la sfîrșit.
Friptul în pergament se folosește pentru cărnurile fragede : vițel, pește, momițe, creier, etc.
Aceasta este, de fapt, o coacere înăbușită, toate substanțele nutritive rămînînd în preparat.
d. Prăjirea este, de fapt, o fierbere a alimentelor în grăsimea încinsă pînă la fumegare,
ceea ce corespunde cu punctul său de descompunere.
Nu este un procedeu recomandabil pentru preparea alimentelor, mai ales pentru copii.
Grăsimea încinsă la 200 grade C se descompune în substanțe iritante pentru
mucoasa gastrică.







-

Cum Trebuie Să Gătim Pentru Copii




CUM TREBUIE SĂ GĂTIM PENTRU COPII



Prelucrarea alimentelor constituie o etapă foarte importantă a adaptării
produse alimente la nevoile și posibilitățile de nutriție ale omului.
Pregătirea și păstrarea alimentelor l-au distanțat pe om de celelalte viețuitoare,
scoțîndu-l de sub influența absolută a factorilor de mediu extrem :
climă, calamități naturale etc.
Începînd cu fierberea rădăcinilor, frunzelor și a boabelor de cereale,
omul a descoperit și realizat, cu încetul, multiple combinații între
diferite produse alimentare, astfel că după mii de ani de experiență
și inovații, practica gătitului a ajuns o adevărată artă, arta culinară.
În prezent, aceasta îmbină elementul artistic cu criterii ștințifice,
știința ”gătitului” fiind cea care se ocupă de modul de preparare a
alimentelor.
Ea urmărește, în primul rînd, ca alimentele să fie nutritive și salubre, în al
doile rînd, se preocupă ca hrana să fie proporționată rațional pentru
a se menține echilibrul biologic al organismului și, în al treilea rînd, de aspectul
psihosenzorial al alimentelor, acela de a fi gustoase.
Astfel, ”gătitul” trebuie să îmbine toate aceste trei deziderate.
Prectic, în modul de prepararea a alimentelor există două procedee
fundamentale : primul constă în prelucrari mecanice, chimice și
termice, care au ca scop creșterea posibilităților de digestie și combinarea
alimentelor, pentru a realiza feluri variate de mîncare, este ceea ce numim,
”pregătirea culinară” sau ”modul de gătit”.
A doua categorie de prelucrări cuprinde tehnicile și metodele prin care
alimentele sunt protejate de factorii de ”alterare”, respectiv ”conservarea
alimentelor”.
Metodele aplicate la prelucrarea alimentelor pentru copii, în special ”gătitul”,
diferă de cele pentru adulți, în sensul că ceea ce privește condițiile de igienă,
ele vor trebui păstrate cu și mai mare rigurozitate, iar prelucrarea propiu-zisă
va ține seama că organismului copilului se află în plină dezvoltare,
posibilitățile lui de adaptare și de digestie fiind mult mai labile.








-

Cum Trebuie Să Gătim Pentru Copii




CUM TREBUIE SĂ GĂTIM PENTRU COPII



Prelucrarea alimentelor constituie o etapă foarte importantă a adaptării
produse alimente la nevoile și posibilitățile de nutriție ale omului.
Pregătirea și păstrarea alimentelor l-au distanțat pe om de celelalte viețuitoare,
scoțîndu-l de sub influența absolută a factorilor de mediu extrem :
climă, calamități naturale etc.
Începînd cu fierberea rădăcinilor, frunzelor și a boabelor de cereale,
omul a descoperit și realizat, cu încetul, multiple combinații între
diferite produse alimentare, astfel că după mii de ani de experiență
și inovații, practica gătitului a ajuns o adevărată artă, arta culinară.
În prezent, aceasta îmbină elementul artistic cu criterii ștințifice,
știința ”gătitului” fiind cea care se ocupă de modul de preparare a
alimentelor.
Ea urmărește, în primul rînd, ca alimentele să fie nutritive și salubre, în al
doile rînd, se preocupă ca hrana să fie proporționată rațional pentru
a se menține echilibrul biologic al organismului și, în al treilea rînd, de aspectul
psihosenzorial al alimentelor, acela de a fi gustoase.
Astfel, ”gătitul” trebuie să îmbine toate aceste trei deziderate.
Prectic, în modul de prepararea a alimentelor există două procedee
fundamentale : primul constă în prelucrari mecanice, chimice și
termice, care au ca scop creșterea posibilităților de digestie și combinarea
alimentelor, pentru a realiza feluri variate de mîncare, este ceea ce numim,
”pregătirea culinară” sau ”modul de gătit”.
A doua categorie de prelucrări cuprinde tehnicile și metodele prin care
alimentele sunt protejate de factorii de ”alterare”, respectiv ”conservarea
alimentelor”.
Metodele aplicate la prelucrarea alimentelor pentru copii, în special ”gătitul”,
diferă de cele pentru adulți, în sensul că ceea ce privește condițiile de igienă,
ele vor trebui păstrate cu și mai mare rigurozitate, iar prelucrarea propiu-zisă
va ține seama că organismului copilului se află în plină dezvoltare,
posibilitățile lui de adaptare și de digestie fiind mult mai labile.








-

Alimentația Copilului La 9-12 Luni




ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 9-12 LUNI



Se mențin două mese de lapte. Diversificarea se face în continuare, prin
mărirea sortimentelor de zarzavaturi și fructe, se adaugă conopidă,
fasole verde, mazăre.
Modul de pregătire a alimentelor devine variat.
Carnea se dă în continuare fiartă și tocată, sub formă de pastă sau
perișoare.
Se includ sosurile de zarzavaturi și fructe, sosul alb ( ciulama ), pîinea
albă în supă, budinci, papanași, dulciuri pregătite în casă sub formă
de biscuiți, pișcoturi.
În capitolele care urmează se dau o serie de rețete variate și practice,
ce pot fi incluse la această vîrstă, cu indicația lunii în care pot fi introduse.
Copilul poate fi așezat să mănînce la masă, într-un scaun special
amenajat în acest scop.
Mîncarea îi va fi dată cu lingurița, iar inițiativa de a se servi singur, încurajată.
I se poate da în mînă o bucată de pîine sau biscuit și va fi lăsat să ia
din farfurie bucăți mici de alimente mai consistente, pe care să
le ducă singur la gură.










-

Alimentația Copilului La 9-12 Luni




ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 9-12 LUNI



Se mențin două mese de lapte. Diversificarea se face în continuare, prin
mărirea sortimentelor de zarzavaturi și fructe, se adaugă conopidă,
fasole verde, mazăre.
Modul de pregătire a alimentelor devine variat.
Carnea se dă în continuare fiartă și tocată, sub formă de pastă sau
perișoare.
Se includ sosurile de zarzavaturi și fructe, sosul alb ( ciulama ), pîinea
albă în supă, budinci, papanași, dulciuri pregătite în casă sub formă
de biscuiți, pișcoturi.
În capitolele care urmează se dau o serie de rețete variate și practice,
ce pot fi incluse la această vîrstă, cu indicația lunii în care pot fi introduse.
Copilul poate fi așezat să mănînce la masă, într-un scaun special
amenajat în acest scop.
Mîncarea îi va fi dată cu lingurița, iar inițiativa de a se servi singur, încurajată.
I se poate da în mînă o bucată de pîine sau biscuit și va fi lăsat să ia
din farfurie bucăți mici de alimente mai consistente, pe care să
le ducă singur la gură.










-

Alimentația Copilului La 7-8 Luni





ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 7-8 LUNI




Sugarul poate primi 4-5 mese pe zi, se mențin două mese de
fiertură de lapte cu făinos ( pesmet, griș ), supă
de zarzavat sau carne, piure de legume cu unt, gălbenuș
de ou, ficat, creier și pește sub formă de paste.
Fructele se pot pregăti și sub formă de compoturi,
chisel, spumă de fructe de griș.


















-

Alimentația Copilului La 7-8 Luni





ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 7-8 LUNI




Sugarul poate primi 4-5 mese pe zi, se mențin două mese de
fiertură de lapte cu făinos ( pesmet, griș ), supă
de zarzavat sau carne, piure de legume cu unt, gălbenuș
de ou, ficat, creier și pește sub formă de paste.
Fructele se pot pregăti și sub formă de compoturi,
chisel, spumă de fructe de griș.


















-

Alimentația Copilului La 6 Luni




ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 6 LUNI



Sugarul continuă să primească 3 mese de lapte cu făinos.
Nou : o masă de lapte poate fi înlocuită cu iart preparat în casă.
Supele de carne și de zarzavat pot fi îmbogățite cu făinoase și
sosuri dietetice ( sos alb dietetic ).
Sorturile de zarzavaturi și fructe folosite pot fi îmbogățite.
Se introduce sucul de roșii, piureul de spanac.
Se crește cantitatea de carne la 30-50 g, de 3-4 ori pe săptămînă,
gălbenușul de ou, de 3 ori pe săptămînă cîte un gălbenuș.
Nou : ficatul de pasăre și de vită, fiert și pisat.

















-

Alimentația Copilului La 6 Luni




ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 6 LUNI



Sugarul continuă să primească 3 mese de lapte cu făinos.
Nou : o masă de lapte poate fi înlocuită cu iart preparat în casă.
Supele de carne și de zarzavat pot fi îmbogățite cu făinoase și
sosuri dietetice ( sos alb dietetic ).
Sorturile de zarzavaturi și fructe folosite pot fi îmbogățite.
Se introduce sucul de roșii, piureul de spanac.
Se crește cantitatea de carne la 30-50 g, de 3-4 ori pe săptămînă,
gălbenușul de ou, de 3 ori pe săptămînă cîte un gălbenuș.
Nou : ficatul de pasăre și de vită, fiert și pisat.

















-

Alimentația Copilului La 5 Luni




ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 5 LUNI



Sugarul va primi 3 mese de lapte, lapte de mamă sau preparatul obișnuit.
Laptele de vacă se dă integral, laptele praf se dă în concentrație de 12,5%.
Nou : făinoasele folosite pentru fiertura de lapte pot fi variate :
pesmet, griș, făină de biscuiți etc.
Făinurile dextrinate de import, aflate în comerț, se vor folosi după recomandările
medicului sau după prospect.
Concentrația preparatului că făinos va fi de 5-6%.
Cu acest preparat se va înlocui o singură masă, restul meselor de lapte
se vor da în continuare în diluție de mucilagiu de orez sau preparatul
de lapte folosit anterior, Milimil, etc.
Nou : supă de carne de pasăre sau vită, degresată.
Nou : carne fiartă, dată prin mașină sau fin tocată, amestecată în supa
sau piureul de zarzavat.
Se începe cu 1-2 lingurițe, se crește treptat pînă la 4-5 lingurițe.Se poate da de 2-3 ori pe săptămînă.
Nou : oul sub formă de gălbenuș tare.
Se începe cu un sfert de gălbenuș, de 2-3 ori pe săptămînă,
amestecat cu piure sau supă.










-

Alimentația Copilului La 5 Luni




ALIMENTAȚIA COPILULUI LA 5 LUNI



Sugarul va primi 3 mese de lapte, lapte de mamă sau preparatul obișnuit.
Laptele de vacă se dă integral, laptele praf se dă în concentrație de 12,5%.
Nou : făinoasele folosite pentru fiertura de lapte pot fi variate :
pesmet, griș, făină de biscuiți etc.
Făinurile dextrinate de import, aflate în comerț, se vor folosi după recomandările
medicului sau după prospect.
Concentrația preparatului că făinos va fi de 5-6%.
Cu acest preparat se va înlocui o singură masă, restul meselor de lapte
se vor da în continuare în diluție de mucilagiu de orez sau preparatul
de lapte folosit anterior, Milimil, etc.
Nou : supă de carne de pasăre sau vită, degresată.
Nou : carne fiartă, dată prin mașină sau fin tocată, amestecată în supa
sau piureul de zarzavat.
Se începe cu 1-2 lingurițe, se crește treptat pînă la 4-5 lingurițe.Se poate da de 2-3 ori pe săptămînă.
Nou : oul sub formă de gălbenuș tare.
Se începe cu un sfert de gălbenuș, de 2-3 ori pe săptămînă,
amestecat cu piure sau supă.










-
Abonați-vă la: Comentarii (Atom)

Postare

  ANPC Termeni și Condiții