Poezia Iarna de Demostene Botez
IARNA Sfredeluș cu alți băieți Se cufundă prin nămeți, Și ridică în ogradă Un om mare de zăpadă. Are trup, fără picioare, Cu o căpățână mare, Ochii negri, din cărbune, Seamănă cu două prune. Pare tot dintr-o bucată Și acoperit cu vată. Alb, ca-ntr-un cearșaf, în ger, Cade ca un bărbier. E umflat și e bondoc, Ca-mbrăcat într-un cojoc. Și de-l încălzește-o rază Când e soare la amiază, El începe-ncet să plângă. I-a căzut urechea stângă Și pe urmă până-n seară Nasul s-a topit: pic, pic, Parcă ar fi fost de ceară... Și n-a mai rămas nimic.