Poezia Iarna de Ion Luca Caragiale
IARNA Negreșit că, sus în ceruri, Soarele fiid aprins, Nu se simte frigul, gerul Care astăzi ne-a cuprins. Negreșit! Focul din soare Nu-l plătește Dumnezeu, Însă noi plătim, sărmanii, Lemne și cărbuni mereu. Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte Pe pământul înghețat Ca să vezi cît e de jalnic, Să tot tremuri ne-ncetat. Tu, care-ți iubești făptura, N-ai mai zice un cuvânt Și-ai opri crivățul aspru Să mai sufle pe pământ!