Poezia Bradul ( din Lectura ) de Bogdan Petriceicu Hașdeu
BRADUL Când arde soarele de mai, Când vântul iernii geme, Mărețul brad pe-naltul plai Stă verde-n orice vreme. O rădăcină de colos Și-a sfredit în stâncă, Și de pe stâncă maiestos Mai sfredelește încă! De mult cu blocul de granit El s-a făcut totuna, Și pe-amândoi necontenit Îi zguduie furtuna. Și lemn și piatră la un loc, Verdeața-i netreruptă, Aspiră ger, îndură foc, Cu trăsnetul se luptă! La piept cu viforul turbat, La cap cu norul rece, De-atîția ani nestrămutat El tot așa petrece. De-ar fi să-i dați în văi adânci Odihnă desmierdată, Răpindu-i viscole și stânci L-ați omorî pe dată! Când arde soarele de mai, Când vântul iernii geme, Mărețul brad pe-naltul plai Stă verde-n orice vreme!