Poezia Miorița ( Baladă Populară ) de Ovid Densușianu
MIORIȚA În poiana mare, Cea gură de vale, Trei cîrduri de miei, Cu trei ciobănei ; Doi sînt tinerei Și mai sprintenei, Unul mai bătrîn Și e mai strein. Cînd la munți suiau, Doi mi se vorbeau Și se socoteau, Fiindcă ei sînt veri Și juni în puteri, Pe strein s-omoară, Căci are comoară, Aare oi mai grase, Cu mițe frumoase, Și cai mai dedați, Și cîni mai turbați, Bani încomîndați. Cel strein păzea, Apoi că grăia : - Mică miorică, Dragă ocheșică, Coarne răsucite, Unghii poleite, Lațe de argint Tîrîi pe pămînt, Una dintr-o mie, Ce poate să fie ? De trei zile-ncoace Gura nu-ți mai tace, Ce-i de capul tău Sau ce e de-al meu ? Miorica grăia : - De m-ai asculta, Nu-i de capul meu, Ci-i de capul tău, Că am auzit Pînă s-au vorbit Ai tăi ortăcei, Ce-s mai tinerei, Ca să mi te-omoară Pentr-a ta comoară, Oițe mai grase, Cu mițe frumoase, Și cai mai dedați, Și cîni mai turbați, Bani încomodați. Streinul se mira Și se supăra, Apoi le grăia : - ...