Poezia Miorița ( Balada Populară ) de Grigore Tocilescu
MIORIȚA ( BALADĂ POPULARĂ ) P-un picior de munte Scoboară oi multe, Multe și cornute, Și mai multe sute. Și cin' le trăgea Și cin' le mîna ? Vătafu Ion, Ca el nici un om, Fecior de mocan Și de mocîrțan, Adus din Ardeal. Da' Ion mi-avea, Mi-avea o mielușică, Mîndră, frumușică Cu lîna plăviță, Cu patru cornițe, Cu cîte-o piatră nestemată, De-mi lumină noaptea toată. Cînd simțea de vreme rea, Trăgea oile la perdea ; Și simțea de vreme bună, Trăgea oile la pășune, Unde iarba e mai bună. Vin nouă ciobani De la Poienari, Tot prima-primari, Cu căciuli de urs, Că nu sînt supuși, Nalte și moțate, Pornite pe spate, Cată strinătate... La Ion mergea, La oi că-i băga, Cu oile-i pornea. Măre, se vorbea Ca ei să-l omoare Pe vătafu Ion, Ca el nici un om. Miaua mi-auzea Și mi se-ntrista, La Ion mergea. Ion mi-o vedea Și el mi-o-ntreba : - Dragă mioriță, Cu lîna plăviță, Ce mi-ești tristișoară, Drăguță mioară ? - Ioane, Ioane, Vătafe Ioa...