www.Zapaciti.ro

A. MIREA : CALEIDOSCOP UNEI FOSILE De-atâtea ori noi ți-am făcut ovații, Ți-am pregătit mândria ta pedantă. Salută dar sinteza ambulantă A celei mai nebune generații ! Căci la atâtea mari evenimente Eu am luat o glorioasă parte : Doar am avut principii conștiente Și capul spart la 13 Marte ! Nu vezi ce iute mă desprind cu sobrul ? Aeroplanul visurilor mele Vertiginos mă duce cătră stele, Cum îl ducea pe Blériot, motorul. Iubesc și cânt !... Nepăsător cultiv A sufletului gratuită zestre - Căci eu sunt tânăr și-mi bat joc, maestre, De pronosticul tău definitiv. Tu ai ajuns demult fatalul termen Și te-a orbit sterila ta spendoare Eu port în suflet dureros germen Al operelor mele viitoare. BUSTULUI MEU Tu, cap-de-studiu, mobilă intactă, Discret tovarăș de proiecte mari, Tu reprezinți persoana mea abstractă - Un alter ego fără ochelari. Și laolaltă noi trăim ca frații... Dar vezi tu, cât de nebulos apare Destinul tău, prematură 'n...

ÎN LOC DE PREFAȚĂ Tu nu 'nțelegi, Zoile, râsul meu... Intr'un oraș din Asfințit, departe, Cu mult negoț și știutori de carte, Trăia pe vremuri un sărman evreu Anume Baruch... Fire de elită, În lume viețuind ca'ntr'un pustiu - Știa să taie sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul suflă limpede ca vântul Și Moarte le-a grăbit metamoefoza : Pe toți făcându-i una cu pământul, A transformat pe Baruch În Spinoza. Tu nu cunoști, Zoile, gîndul meu... Din tine 'ntreg tu faci literatură. Oferi în studiu mica ta structură, Naiv și comic, ca un crustaceu. Ești tulbure, dar fundul ți-i aproape ; Aveam și eu ( pe când mț dam pe ghiață ) , Obscuritatea ta - de suprafață Și profunzimea ta - de două șchioape. Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine, Căci tuturor își dărue secretul. Dar ca să poți ceți cândva în mine Tu nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul. Zadarnic dar ne-amestecă vultoare, Noi nu putem urma ace...

BALADA CĂLĂTORULUI O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum! Sania coboară clinul de pădure. Fug în urma noastră luminișuri sure Și-n singurătatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfințitul rece Străbătând podoaba crengilor subțiri Luminează-n aer bolți de trandafiri. Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă. Se ivesc departe măguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, Și-o fântână strâmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării... Drum de vis! E clipa mutei agonii Când alaiul Nopții zboară pe câmpii, Când singurătatea umbrele-și arată Și departe-n șesuri Ziua alungată Lângă reci fruntarii alergarea-și curmă, Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă, Să-și adune-n locul unde-a-ncremenit Peste sâni de gheață părul despletit. Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Und...

NOAPTE DE IARNĂ Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit... Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinare - Umple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete Flori de marmură anină, - O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. Reci podoabe-n ramuri goale Plouă fără să le scuturi, Ici, risipă de petale, Colo, roi oșor de fluturi... Și din valul de zăpadă, Ca o mută arătare Legănându-se pe stradă, Un drumeț ciudat răsare... Vine cu popasuri multe, Face-n calea lui mătănii, Câte-odată stă s-asculte Clopoțeii de la sănii. Alteori uimit tresare, Dă din mâini șoptind grăbit -...