www.Zapaciti.ro

REGIMUL ALIMENTAR ÎN TIMPUL SARCINII Regimul alimentar al femeii gravide este de o deosebită însemnătate. El trebuie să fie armonios și să cuprindă alimente indispensabile, așa cum sunt : proteine, grăsimi, dulciuri, substanțe minerale ( fier, calciu, sare ), vitamine de toate categoriile, lichide. Avînd în vedere cele de mai sus, dorim să precizăm că aceasta nu înseamnă că în timpul sarcinii trebuie să mîncăm pentru doi. Gravida care lucrează poate continua să mănînce aceeași cantitate de alimente, dacă aceasta nu este excesivă. În ce privește calitatea alimentației, aceasta trebuie îmbunătățită în așa fel încît să încorporeze în regimul său alimente și lichidele necesare. Alimentele protidice sau proteinele sînt de origine animală : ouăle, carnea, peștele, laptele, brînza etc, sau de origine vegetală : legumele, fructele, pîinea, cerealele. Trebuie să avem un aport de proteine aproximativ de 1,5 g pentru 1 kg greutate corporală, adică 80-100 g proteine pe zi. Dar...

PATOLOGIA MATURĂRII PUBERTARE Avînd la bază o cauză patologică, pubertatea poate apărea mai devreme sau mai tîrziu. În cazul cînd apare înaintea vîrstei de 8 ani - la fete - sau 10 ani la băieți - poartă denumirea de pubertate precoce. Dacă, pe lîngă modificările somatice specifice pubertății se produce și ovulația, respectiv spermatogeneza, se vorbește de pubertatea precoce adevărată. Alteori, cînd apar doar caracterele sexuale secundare, lipsind ovulația sau spermatogeneza, atunci se vorbește de pubertatea precoce falsă. Pentru ca evoluția pubertară să se desfășoare normal, trebuie respectate anumite condiții : organismul să fie robust, ferit de oboseală, să existe o bună funcționare a tuturor glandelor endocrine, iar alimentația să fie rațională. Interacțiunile nu se limitează numai la domeniul corporal, ci starea psihică poate avea și ea consecințe demne de luat în seamă.

TULBURĂRILE ȘI PATOLOGIA PUBERTĂȚII În timpul perioadei de pubertate se produc în organism trei grupe de fenomene : 1. Maturația fizică : în perioada puberală se încetinește creșterea în lungime, care a fost pronunțată în anii ce preced pubertatea ; trunchiul devine mai larg și gros, deci și o creștere în greutate. În continuare creșterea se încetinește, dar nu încetează complet decît după 18 ani. 2. Maturația sexuală Glandele endocrine prin secrețiile lor determinată manifestările pubertății ; un rol important îl au glandele ovariene și suprarenale ; secreția de hormoni ovarieni depinde de elaborarea hormonilor hipofizari, care la rîndul lor sînt dirijați de sistemul nervos central, fenomen ce are la bază un anumit grad de maturitatea a organismului. Această maturitate poate fi apreciată fie prin dozări biologice și chimice ale hormonilor, fie prin apariția osului sesamoid la nivelul policelui. Dintre primele simptome ale pubertății putem aminti : creșterea mame...

VARIAȚII ALE DEZVOLTĂRII PUBERTARE VARIAȚIILE CARACTERELOR SEXUALE ) Momentul și ordinea apariției diferitelor caractere sexuale pot fi variabile, integrîndu-se însă în variațiile normale ale dezvoltării pubertare. Asa de exemplu, la fetițe poate apărea dezvoltarea de timpurie a glandelor mamare. fără să apară alte semne de maturare, ca apoi să regreseze de multe ori spontan în decurs de cîteva luni sau cîțiva ani. De asemenea, se întîlnește preponderent la fetițe, apariția precoce a pilozității pubiene, dar ambele modificări sînt urmate ulterior de o dezvoltare normală. La băieți, se pot întîlni în prepubertate sau chiar la începutul pubertății unele trăsături feminine în ceea ce privește tipul fizic sau uneori dezvoltarea caracterelor sexuale secundare să fie mult întîrziată, dar ajung să fie complet recuperate în adolescență. Mai rar se observă la fetițe unele semne masculine ca apariția trecătoare de mustață sau coborîrea timbrului vocal. Toate aceste variații sî...

CONSTITUIREA PUBERTĂȚII 1. Pubertatea la băieți 2. Pubertatea la fete  Pubertatea debutează cu apariția carecterelor sexuale secundare. Începutul și durata ei depinde de următorii factorii : ereditare, constituția fizică, sex, condiții de mediu ( alimentația, climă etc ). Fenomenele ce caracterizează această perioadă se deosebesc la cele două sexe. Astfel, la fete creșterea în înălțime este mai rapidă între 12-13 ani, se produce lărgirea șoldurilor ; scheletul lor este mai slab, formele în general mai fine, creierul mai mic ca al băieților, vocea mai înaltă. Pubertatea se produce paralel cu creșterea și dezvoltarea generală, determinată fiind de aceiași factori hotărîtor avîndu-l hormonii sexuali. 1. Pubertatea la băieți. Modificările puberale se petrec treptat începînd cu vîrsta de 10 ani și terminîndu-se la 16-17 ani, cînd se ajunge la maturația sexuală de tip masculin. Primul semn al acestei maturații sînt ejaculările care de obicei trec neobservate și de ac...

DEZVOLTAREA PREPUBERALĂ Este cuprinsă între 10-13 ani și este perioada care pare să anunțe modificările pe care le va determina pubertatea în curînd. Pînă la această vîrstă creșterea în înălțime și greutate se desfășoară armonios, toate organele interne se dezvoltă normal, cu excepția organelor sexuale, parcă adormite, care par a se desolidariza de asamblul corpului. Odată cu depășirea vîrstei de 10-11 ani, cu începerea etapei prepuberale, situația se schimbă : - Creșterea pînă atunci armonioasă și neîntreruptă ( de la 1 an un cm și 1/4 pe lună ), nu numai că se încetinește, dar devine nearmonioasă și întîmplătoare ; dezechilibrul creat poate deveni caricatural, producînd suferințe în amorul propriu al tinerilor ; - Acumularea grăsimilor, depozitarea lor sub piele, asociată cu stagnarea creșterii, pot face să apară o falsă îngrășare, dar uneori poate apare și contrariul, adică o dezvoltare insificientă a musculaturii la cei înalți, apărînd o falsă slăbire alarmantă. ...

DESPRE PUBERTATE Pubertatea este perioada de vîrstă în care se produce maturația sexuală. Cuvîntul derivă din latinescul ,,pubescere„ - a se acoperi de păr. Ea începe cu apariția părului pubian, și se încheie cu producerea primei ovulații la fete, iar la băiat cu prima ejaculare. Perioada pubertății este cuprinsă între 13-15 ani și se carecterizează prin instabilitate psihică și organică și o mică rezistență la agresiunile externe. Deoarece în această perioadă îmbolnăvirile sînt mai frecvente, mai ales la fetițe, medicii, școala și familia trebuie să-i acorde mai multă importanță și atenție. Astfel, boli ca : varicela, scarlatina, difteria etc. Sînt frecvente și pot avea repercursiuni asupra dezvoltării ulterioare. Dezvoltarea prepuberală Constituirea pubertății

FECUNDAȚIA Pentru ca viața să se transmită, pentru ca să se formeze o nouă ființă, este necesară unirea celor două celule sexuale specializate pentru funcția de reproducere : spermatozoidul ovulului. Acest proces poartă numele de fecundație. Spermatozoidul pătruns în citoplasma ovulului își pierde coada care se absoarbe. Capul spermatozoidului, în care se găsește nucleul, se unește cu nucleul ovulului și în acest moment ia naștere oul, o nouă ființă și sarcina începe. Fiecare nucleu celular conține așa-numiții cromozomi, care sînt purtătorii substanței ereditare a organismului din care provin. Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr de cromozomi, spre deosebire de celulele sexuale care au numai 23. În celula ou, fiecărui cromozom matern îi corespunde un cromozom patern cu aceeași formă, structură și funcție genetică. În acest fel numărul de cromozomi caracteristic speciei umane - 46 - se reface. Materialul genetic se menține astfel neschimbat cantitativ...

FIZIOLOGIA PROCREAȚIEI - REPRODUCEREA Spermatozoizii, depuși în vagin în timpul actului sexual, ajung în contact nemijlocit cu orificiul extern al colului uterin ( gura colului ). Ei sînt separați încă de ovul printr-o distanță de aproximativ 20 cm. Acest parcurs este străbătut rapid prin mișcările active ale spermatozoidului și prin aspirația exercitată de organele genitale ale femeii. La mijlocul intervalului ce astupă canalul colului își schimbă caracteristicile și devine mai transparent și mai apos, permițînd astfel trecerea mai ușoară a spermatozoizilor. Acest mediu este și alcalin deci prielnic viețuirii lor. Deci din vagin numai un număr redus de spermatozoizi vor pătrunde în canalul cervical, număr care scade mereu pe măsură ce își continuă drumul spre întîlnirea pe care o are cu ovulul la nivelul 1/3 externe a trompei. În trompă, spermatozoizii înoată contra curentului lichidian și se pare că acest curent le arată drumul. Pe de altă parte, există o atracție ...

MODIFICĂRI CICLICE ALE ORGANISMULUI FEMININ În natură factorii de mediu exercită o puternică influență asupra plantelor și animalelor. Seccesiunea ritmică a anotimpurilor, prin variațiile de lumină, de temperatură și de umiditate, imprimă un anumit ritm biologic proceselor fundamentale din întreaga lume vie. Dar, cu cît o viețuitoare este mai evoluată pe scară biologică, devine mai puțin dependentă de factorii de mediu. La maimuțe ca și la femei, ritmul sexual este independent de factorii de mediu și de activitatea sexuală. Odată cu pubertatea se instalează o activitate ritmică hipofizo-ovariană, coordonată de o regiune a creierului numită hipotalamus. Ritmicitatea în succesiunea ciclurilor genitale se manifestă prin apariția periodică a ovulației la nivelul ovarului, prin descuamarea periodică a mucoasei uterine, prin modificările mucoasei vaginale. Activitatea aceasta ciclică are la femeie un ritm caracteristic săptămînal. Într-adevăr, ciclul ovarian și uterin dur...

VAGINUL Constituie organul de copulație al femeii, este un organ de trecere și servește pentru recepția și depozitarea spermei. Prin el se scurg sîngele menstrual și secrețiile din uter și trompe ; prin el trece copilul cînd se naște. Datorită mediului său acid, are o funcție de protecție antimicrobiană. S-a stabilit că aciditatea vaginală este în funcție de secreția de estrogeni ; ea scade în stările de carență foliculică. În vagin există în mod normal o anumită floră microbiană, formată în cea mai mare parte dintr-un microb care poartă numele descoperitorului său : bacilul Doderlein. Schema modificărilor ciclice ale mucoasei uterine, a foliculului și corpului galben în corespondența lor în timp. Pararelă între procesele din ovar și cele din mucoasa uterină după fecundarea oului. Aceasta nu este patogen  - adică cauzator de boală - el participă la metabolismul vaginal, eliberînd acid lactic, care influențează aciditatea vaginală. Aciditatea vaginal...

UTERUL  ȘI MENSTRUAȚIA Ca efect al acțiunii hormonilor ovarieni, estrogenii și progesteronul, la nivelul uterului se produc modificări ciclice de natură structurală și funcțională. Cele mai importante dintre acestea se petrec la nivelul stratului intern mucos - endometru care este pregătit în fiecare lună pentru cuibărirea ovulului fecunfat. În prima jumătate a ciclului menstrual ( considerînd că ovulația împarte ciclul menstrual în două ) mucoasa endo-uterină se îngroașă sub influența estrogenilor ; glandele devin mai numeroase și influența estrogenilor ; glandele devin mai numeroase și sinuoase, crește vascularizația. În a doua jumătate a ciclului, după ovulație, sub influența progesteronului apare și o activitate secretorie ( a glandelor ). Dacă ovulul nu a fost fecundat, mucoasa uterină pregătită pentru a primi oul, va suferi modificări regresive : vasele sanguine se rup și sîngerează, mucoasa se dezlipește și se elimină, realizînd menstruația. Prima menstruați...

FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE FEMININE Organele genitale feminine au următoarele funcții importante : ovarele au funcția gametogenă, celulele sexuale feminine ( ovulele ) tot ele au și o funcție endocrină secretînd, sub influența unei glande situate la baza creierului, hipofiza, hormonii sexuali feminini - estrogenii și progesteronul ; trebuie menționat că ovarul secretă și hormoni sexuali masculini - androgeni care au rol în modelarea caracterelor sexuale feminine. Vaginul este un canal ( recipient ) adaptat pentru primirea celulelor sexuale masculine - spermatozoizii. Trompele servesc ca loc de întîlnire și unire a celulelor sexuale feminine și masculine. Uterul reprezintă căminul în care se adăpostește tînărul ou uman, în care găsește toate condițiile unei bune dezvoltări pînă la maturizarea lui. Tot uterul este acela care elimină fătul apt pentru existența în mediul exterior, perticipînd în cea mai mare măsură la mecanismul neșterii. Ovarele Am amintit în rînd...

FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE MASCULINE Uretra este, după cum am mai amintit un conduct care servește la expulzia urinii și a spermei. Un sfincter striat care poate contracta voluntar împarte uretra în două porțiuni : anterioară și posterioară, deosebite anatomic și funcțional. Acest sfincter este închis în intervalul dindre micțiuni iar prezența sa ajută ca secrețiile patologice din uretra anterioară să se scurgă înfară. În stare de repaus canalul uretrei este virtual, pereții săi tapetați de mucoasă fiind alipiți unul de celălalt. Mucoasa uretrei are glande care produc o secreție alcalină, necesară menținerii stării ei de umiditate. În timpul micțiunii mușchiul vezical se contractă pentru a expulza urina. Sfincterul neted, situat la nivelul uretrei posterioare, și cel strial se relaxează uretra anterioară se deschide pentru a lăsa drum liber urinii. Erecția este provocată de acumularea de sînge în corpii erectili. Ea constituie au act reflex care are un centru în...

ORGANELE GENITALE MASCULINE Spre deosebire de organele genitale feminine, aparatul genital masculin are o poziție mai puțin apărată, mai externă fiind exvaginat, extraperitoneal, subtegumentar. El are mai mult misiunea să transporte și să depună spermatozoizii ( celulele sexuale masculine ) într-un loc bine ocrotit ( organismul feminin ) în vederea fecundării, dezvoltării și nașterii unei ființe noi. Organele genitale masculine au unele părți corespunzătoare celor feminine, dar cu rol deosebit și anume acela de a completa, de a întregi misiunea organelor genitale feminine în procesul de generare a urmașilor. Organele genitale masculine. Secțiunea anteroposterioară.     poezii-literare.ro Astfel ovarelor le corespund cele două glande sexuale masculine - testiculii - care au un rol germitiv, producător de celule sexuale masculine - spermatozoizii - și un ro hormonal producînd hormonul sexual masculin - testosteronul. Cei doi testiculi se află...

ANATOMIA ORGANELOR GENITALE FEMININE ȘI MASCULINE Corpul omenesc este format din mai multe organe, fiecare avînd un rol bine determinat. Ele sît astfel angrenate structural și funcțional încît crează un tot unitar, coordonat de sistemul nervos central pe căi nervoase și hormonale. Organele genitale ( organele de reproducere, de înmulțire ) au funcția principală de a asigura perpetuarea speciei umane, de a asigura urmași. Aceste organe sînt deosebite la cele două sexe, feminin și masculin, atît în ceea ce privește structura cît și modul în care își îndeplinesc funcția. În cadrul acestui capitol com vedea pe scurt modul în care sînt formate și cum funcționează organele genitale feminine și masculine. De asemenea, vom face cunoștință cu primele noțiuni legate de formarea și dezvoltarea oului uman - produs al unirii celulei sexuale feminine ( ovulul ) cu celula sexuală masculină ( spermatozoidul ). 1. Organe Genitale Feminine Organele genitale feminine se împart du...