Regimul Alimentar în Timpul Sarcinii

REGIMUL ALIMENTAR ÎN TIMPUL SARCINII



Regimul alimentar al femeii gravide este de o deosebită însemnătate.
El trebuie să fie armonios și să cuprindă alimente indispensabile,
așa cum sunt : proteine, grăsimi, dulciuri, substanțe minerale ( fier,
calciu, sare ), vitamine de toate categoriile, lichide.
Avînd în vedere cele de mai sus, dorim să precizăm că aceasta nu înseamnă
că în timpul sarcinii trebuie să mîncăm pentru doi.
Gravida care lucrează poate continua să mănînce aceeași cantitate
de alimente, dacă aceasta nu este excesivă.
În ce privește calitatea alimentației, aceasta trebuie îmbunătățită în așa
fel încît să încorporeze în regimul său alimente și lichidele necesare.
Alimentele protidice sau proteinele sînt de origine animală : ouăle,
carnea, peștele, laptele, brînza etc, sau de origine vegetală : legumele,
fructele, pîinea, cerealele.
Trebuie să avem un aport de proteine aproximativ de 1,5 g pentru
1 kg greutate corporală, adică 80-100 g proteine pe zi.
Dar alimentele protidice de natură animală sau vegetală sînt mai
mult sau mai puțin bogate în proteine.
De exemplu, un biftec conține aproximativ 17 g proteine la 100 g,
100 g pîine aproximativ 10 g, brînză 25-30%, peștele 22%,
carnea de vită 20% laptele 30%.
Astfel, meniul trebuie să fie de asemenea manieră aranjat încît să conțină
produse variabile, dar care să furnizeze pe necesarul de aproximativ
100 g proteine.
De aceea este bine ca în alcătuire regimului nostru să cunoaștem care ar fi
substanțele cele mai recomandate de la caz la caz și sînt produsele
în speță care conțin cantitățile necesare de aceste substanțe.
O insuficiență de proteine poate cauza edeme, în timp ce un exces al
acestora poate duce la o contractură uterină mai accentuată și în
final la o naștere mai dificilă.


Continuare partea a-2-a

Regimul Alimentar în Timpul Sarcinii

REGIMUL ALIMENTAR ÎN TIMPUL SARCINII



Regimul alimentar al femeii gravide este de o deosebită însemnătate.
El trebuie să fie armonios și să cuprindă alimente indispensabile,
așa cum sunt : proteine, grăsimi, dulciuri, substanțe minerale ( fier,
calciu, sare ), vitamine de toate categoriile, lichide.
Avînd în vedere cele de mai sus, dorim să precizăm că aceasta nu înseamnă
că în timpul sarcinii trebuie să mîncăm pentru doi.
Gravida care lucrează poate continua să mănînce aceeași cantitate
de alimente, dacă aceasta nu este excesivă.
În ce privește calitatea alimentației, aceasta trebuie îmbunătățită în așa
fel încît să încorporeze în regimul său alimente și lichidele necesare.
Alimentele protidice sau proteinele sînt de origine animală : ouăle,
carnea, peștele, laptele, brînza etc, sau de origine vegetală : legumele,
fructele, pîinea, cerealele.
Trebuie să avem un aport de proteine aproximativ de 1,5 g pentru
1 kg greutate corporală, adică 80-100 g proteine pe zi.
Dar alimentele protidice de natură animală sau vegetală sînt mai
mult sau mai puțin bogate în proteine.
De exemplu, un biftec conține aproximativ 17 g proteine la 100 g,
100 g pîine aproximativ 10 g, brînză 25-30%, peștele 22%,
carnea de vită 20% laptele 30%.
Astfel, meniul trebuie să fie de asemenea manieră aranjat încît să conțină
produse variabile, dar care să furnizeze pe necesarul de aproximativ
100 g proteine.
De aceea este bine ca în alcătuire regimului nostru să cunoaștem care ar fi
substanțele cele mai recomandate de la caz la caz și sînt produsele
în speță care conțin cantitățile necesare de aceste substanțe.
O insuficiență de proteine poate cauza edeme, în timp ce un exces al
acestora poate duce la o contractură uterină mai accentuată și în
final la o naștere mai dificilă.


Continuare partea a-2-a

Patologia Maturării Pubertare

PATOLOGIA MATURĂRII PUBERTARE


Avînd la bază o cauză patologică, pubertatea poate apărea mai devreme
sau mai tîrziu.
În cazul cînd apare înaintea vîrstei de 8 ani - la fete - sau 10 ani la băieți
- poartă denumirea de pubertate precoce.
Dacă, pe lîngă modificările somatice specifice pubertății se produce și
ovulația, respectiv spermatogeneza, se vorbește de pubertatea precoce
adevărată.
Alteori, cînd apar doar caracterele sexuale secundare, lipsind ovulația sau
spermatogeneza, atunci se vorbește de pubertatea precoce falsă.
Pentru ca evoluția pubertară să se desfășoare normal, trebuie respectate
anumite condiții : organismul să fie robust, ferit de oboseală, să existe
o bună funcționare a tuturor glandelor endocrine, iar alimentația să fie rațională.
Interacțiunile nu se limitează numai la domeniul corporal, ci starea
psihică poate avea și ea consecințe demne de luat în seamă.

Patologia Maturării Pubertare

PATOLOGIA MATURĂRII PUBERTARE


Avînd la bază o cauză patologică, pubertatea poate apărea mai devreme
sau mai tîrziu.
În cazul cînd apare înaintea vîrstei de 8 ani - la fete - sau 10 ani la băieți
- poartă denumirea de pubertate precoce.
Dacă, pe lîngă modificările somatice specifice pubertății se produce și
ovulația, respectiv spermatogeneza, se vorbește de pubertatea precoce
adevărată.
Alteori, cînd apar doar caracterele sexuale secundare, lipsind ovulația sau
spermatogeneza, atunci se vorbește de pubertatea precoce falsă.
Pentru ca evoluția pubertară să se desfășoare normal, trebuie respectate
anumite condiții : organismul să fie robust, ferit de oboseală, să existe
o bună funcționare a tuturor glandelor endocrine, iar alimentația să fie rațională.
Interacțiunile nu se limitează numai la domeniul corporal, ci starea
psihică poate avea și ea consecințe demne de luat în seamă.

Tulburările și Patologia Pubertății

TULBURĂRILE ȘI PATOLOGIA PUBERTĂȚII


În timpul perioadei de pubertate se produc în organism trei grupe de fenomene :

1.
Maturația fizică : în perioada puberală se încetinește creșterea în lungime, care a
fost pronunțată în anii ce preced pubertatea ; trunchiul devine mai larg și
gros, deci și o creștere în greutate.
În continuare creșterea se încetinește, dar nu încetează complet decît după 18 ani.


2. Maturația sexuală
Glandele endocrine prin secrețiile lor determinată manifestările pubertății ;
un rol important îl au glandele ovariene și suprarenale ; secreția de hormoni
ovarieni depinde de elaborarea hormonilor hipofizari, care la rîndul lor sînt
dirijați de sistemul nervos central, fenomen ce are la bază un anumit grad de
maturitatea a organismului.
Această maturitate poate fi apreciată fie prin dozări biologice și chimice ale
hormonilor, fie prin apariția osului sesamoid la nivelul policelui.
Dintre primele simptome ale pubertății putem aminti : creșterea mameleoanelor,
dezvoltarea mamară, pilozitatea pubiană, dezvoltarea organelor genitale externe,
pilozitatea exilară care precede cu cîteva luni prima menstruație.


3.
Evoluția și maturitatea psihică puberală se caracterizează prin trei grupe fenomene :

- necesitatea de analize, care nu se referă numai la propria persoană, ci se lărgește,
studiind alți oameni,societatea și tot ce-l înconjoară ; această analiză se facecu anumită
stîngăcie, fapt care duce uneori la negări, discuții violente etc.
Este perioada de entuziasm artistic, moral, pe care educatorii trebuie să o orienteze
și să nu o frîneze decît atunci cînd se conturează exagerări.
- Dezvoltarea inteligenței face posibilă raționamentele abstracte.
În mod destul de ciudat se observă în această perioadă o slăbire a randamentului școlar,
deoarece este tulburat efortul psihic.
Este de mare importanță prezența în această perioadă a unui bun pedagog care să sesizeze
dezorientarea tînărului, să-l ajute, fără a-l jigni sau pedepsi pentru rezultatele eventual
mediocre la învățătută.
- Liberarea de mediu familiar este o pornire la care tînărul ajunge prin descoperirea
mediului din jur.
Acesta este vîrsta confidențelor, a prieteniilor și uneori trezirea dragostei.

Tulburările și Patologia Pubertății

TULBURĂRILE ȘI PATOLOGIA PUBERTĂȚII


În timpul perioadei de pubertate se produc în organism trei grupe de fenomene :

1.
Maturația fizică : în perioada puberală se încetinește creșterea în lungime, care a
fost pronunțată în anii ce preced pubertatea ; trunchiul devine mai larg și
gros, deci și o creștere în greutate.
În continuare creșterea se încetinește, dar nu încetează complet decît după 18 ani.


2. Maturația sexuală
Glandele endocrine prin secrețiile lor determinată manifestările pubertății ;
un rol important îl au glandele ovariene și suprarenale ; secreția de hormoni
ovarieni depinde de elaborarea hormonilor hipofizari, care la rîndul lor sînt
dirijați de sistemul nervos central, fenomen ce are la bază un anumit grad de
maturitatea a organismului.
Această maturitate poate fi apreciată fie prin dozări biologice și chimice ale
hormonilor, fie prin apariția osului sesamoid la nivelul policelui.
Dintre primele simptome ale pubertății putem aminti : creșterea mameleoanelor,
dezvoltarea mamară, pilozitatea pubiană, dezvoltarea organelor genitale externe,
pilozitatea exilară care precede cu cîteva luni prima menstruație.


3.
Evoluția și maturitatea psihică puberală se caracterizează prin trei grupe fenomene :

- necesitatea de analize, care nu se referă numai la propria persoană, ci se lărgește,
studiind alți oameni,societatea și tot ce-l înconjoară ; această analiză se facecu anumită
stîngăcie, fapt care duce uneori la negări, discuții violente etc.
Este perioada de entuziasm artistic, moral, pe care educatorii trebuie să o orienteze
și să nu o frîneze decît atunci cînd se conturează exagerări.
- Dezvoltarea inteligenței face posibilă raționamentele abstracte.
În mod destul de ciudat se observă în această perioadă o slăbire a randamentului școlar,
deoarece este tulburat efortul psihic.
Este de mare importanță prezența în această perioadă a unui bun pedagog care să sesizeze
dezorientarea tînărului, să-l ajute, fără a-l jigni sau pedepsi pentru rezultatele eventual
mediocre la învățătută.
- Liberarea de mediu familiar este o pornire la care tînărul ajunge prin descoperirea
mediului din jur.
Acesta este vîrsta confidențelor, a prieteniilor și uneori trezirea dragostei.

Variații ale Dezvoltării Pubertare ( Variațiile Caracterelor sexuale )

VARIAȚII ALE DEZVOLTĂRII PUBERTARE VARIAȚIILE CARACTERELOR SEXUALE )


Momentul și ordinea apariției diferitelor caractere sexuale pot fi variabile,
integrîndu-se însă în variațiile normale ale dezvoltării pubertare.
Asa de exemplu, la fetițe poate apărea dezvoltarea de timpurie a glandelor mamare.
fără să apară alte semne de maturare, ca apoi să regreseze de multe ori
spontan în decurs de cîteva luni sau cîțiva ani.
De asemenea, se întîlnește preponderent la fetițe, apariția precoce a pilozității pubiene,
dar ambele modificări sînt urmate ulterior de o dezvoltare normală.
La băieți, se pot întîlni în prepubertate sau chiar la începutul pubertății
unele trăsături feminine în ceea ce privește tipul fizic sau uneori dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare să fie mult întîrziată, dar ajung să fie complet
recuperate în adolescență.
Mai rar se observă la fetițe unele semne masculine ca apariția trecătoare de
mustață sau coborîrea timbrului vocal.
Toate aceste variații sînt trecătoare și vor fi urmate de o dezvoltare normală.

Variații ale Dezvoltării Pubertare ( Variațiile Caracterelor sexuale )

VARIAȚII ALE DEZVOLTĂRII PUBERTARE VARIAȚIILE CARACTERELOR SEXUALE )


Momentul și ordinea apariției diferitelor caractere sexuale pot fi variabile,
integrîndu-se însă în variațiile normale ale dezvoltării pubertare.
Asa de exemplu, la fetițe poate apărea dezvoltarea de timpurie a glandelor mamare.
fără să apară alte semne de maturare, ca apoi să regreseze de multe ori
spontan în decurs de cîteva luni sau cîțiva ani.
De asemenea, se întîlnește preponderent la fetițe, apariția precoce a pilozității pubiene,
dar ambele modificări sînt urmate ulterior de o dezvoltare normală.
La băieți, se pot întîlni în prepubertate sau chiar la începutul pubertății
unele trăsături feminine în ceea ce privește tipul fizic sau uneori dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare să fie mult întîrziată, dar ajung să fie complet
recuperate în adolescență.
Mai rar se observă la fetițe unele semne masculine ca apariția trecătoare de
mustață sau coborîrea timbrului vocal.
Toate aceste variații sînt trecătoare și vor fi urmate de o dezvoltare normală.

Constituirea Pubertății

CONSTITUIREA PUBERTĂȚII

1. Pubertatea la băieți
2. Pubertatea la fete 


Pubertatea debutează cu apariția carecterelor sexuale secundare.
Începutul și durata ei depinde de următorii factorii : ereditare, constituția fizică, sex, condiții
de mediu ( alimentația, climă etc ).
Fenomenele ce caracterizează această perioadă se deosebesc la cele două sexe.
Astfel, la fete creșterea în înălțime este mai rapidă între 12-13 ani, se produce lărgirea
șoldurilor ; scheletul lor este mai slab, formele în general mai fine, creierul mai mic ca
al băieților, vocea mai înaltă.
Pubertatea se produce paralel cu creșterea și dezvoltarea generală, determinată fiind de
aceiași factori hotărîtor avîndu-l hormonii sexuali.

1.
Pubertatea la băieți.
Modificările puberale se petrec treptat începînd cu vîrsta de 10 ani și terminîndu-se la 16-17 ani,
cînd se ajunge la maturația sexuală de tip masculin.
Primul semn al acestei maturații sînt ejaculările care de obicei trec neobservate și de aceea
determină momentului în care se instalează maturitatea sexuală la băieți este mai dificilă.
La naștere, testiculii care s-au dezvoltat în cavitatea abdominală, vor fi coborîți în scrot,
deci îi vom găsi în mod normal la acest nivel.
După naștere, în anii următori - perioadă ,,neutră” din punct de vedere sexual - organele genitale
vor crește treptat, dar mai încet decît restul organelor corpului.
În jurul vîrstei de 10 ani, încep primele modificări în sfera genitală, observîndu-se o creștere
mai pronunțată a penisului și testicolelor.
La 12 ani crește laringele care va proemina pe fața anterioară a gîtului ( mărul lui Adam ).
La 13 ani continuă creșterea penisului și testiculelor apărînd pilozitatea pubiană, primul semn
evident al acestei perioade.
La 14 ani vocea se schimbă, îngroșîndu-se și se va forma vocea de adult.
În unele cazuri se constată la băieți o tumefiere a sînilor la începutul perioadei puberale.
Dacă dimpotrivă, persistă avînd dimensiuni apreciabile, trebuie să fim atenți deoarece
constituie dovada unor tulburări endocrine.
La 15 ani scrotul va avea o culoare mai înhisă, apare părul axial și mustața.
La această vîrstă intră în funcție spermatogeneza.
Erecțiile penisului vor apare mai frecvent, uneori pot fi urmate de eliminarea spermatozoizilor
și, deoarece aceasta are loc de obicei noaptea, se vorbește de ejaculare noctirnă.
Ejaculările se produc la intervale diferite ( 1-2 pe lună ) și permit astfel reînoirea continuă a
spermatozoizilor.
Ele sînt un fenomen normal care continuă pînă la creșterea unei activități sexuale regulate.
La 16-17 ani, pilozitatea feței se accentuează apare pilozitatea membrelor, pieptului etc.
În această perioadă deseori pot apărea, la nivelul feței mai ales, mici papule roșii care se pot
transforma în pustule cu puroi - coșuri - afecțiunea specifică pubertății și adolescenței
numită acnee juvenilă, cauzată de o serie de factori de ordin hormonal, alimentar, igienic etc.
Această afecțiune se ameliorează mult vara prin expunerea la soare și dispare de obicei după
3-4 ani.
În mod normal aceasta este ordinea instalării caracterelor sexuale secundare la băieți, dar pot
apărea și devieri tot în limite normale ca de exemplu mustața care poate apărea înaintea
dezvoltării organelor genitale.
Această perioadă se caracterizează și prin apariția caracterelor sexuale terțiare : impulsul
sexual începe să se contureze fiind mai exprimat decît la fete, intelectul începe să domine asupra sensibilității și sentimentelot.
În concluzie, pubertatea cu întreaga instabilitate psihologică și fiziologică ce o caracterizează
este perioada de trecere progresivă de la stadiul infantil spre cel tînăr și adult, cînd individual
îmbracă caracteristicile constituționale specific masculine, iar din punct de vedere fiziologic
este apt de reproducere.


2. Pubertatea la fete
La fetițe pubertatea începe cu apariția perilor pubieni, axiali și a menstruației și se situează
între 13-15 ani, cu o anumită variabilitate :
- cu 1-2 ani mai devreme decît la băieți ;
- în zonele calde mai timpuriu decît în cele teci ;
- la fetele din oraș mai repede decît la cele din sate.
În această perioadă apar și se accentuează caracterele sexuale primare.
Dacă pînă la 12-13 ani organele genitale cresc pe măsură ce crește organismul ( mai încet însă )
fără să exprime nici un semn de funcționare, de la această vîrstă organele genitale externe își
schimbă aspectul : vulva se orientează în jos, orificiul devine puțin aparent, buzele vulvei
își măresc volumul, colorîndu-se în brun, clitorisul crește și devine erectil.
Vaginul își schimbă poziția din vertical, cum a fost în prima copilărie, ajungînd oblic, se
alungește și capătă o reacție acidă.
Uterul, în primul an de viață, regresează și abia la 9 ani ajunge din nou la dimensiunile
nou-născutei.
După vîrsta de 10 ani, creșterea se accelerează schimbîndu-se și forma care ia aspect de pară.
Celulele mucoasei uterine se diferențiază pentru a putea permite la momentul oportun
cuibărirea oului.
Ovarul și trompele se lărgesc, ovarele cresc treptat atingînd după 10 ani forma și mărimea
unei migdale.
Cele două ovare ale fetiței nou-născute conțin circa 400 000 foliculi cu ovule, care rămîn
nemodificați pînă la pubertate, cînd se maturează și începe ovulația lunară.
Secreția ovariană începe în jurul vîrstei de 10 ani, iar ovarele vor emite cîte un ovul
fecundabil în jurul vîrstei de 12-14 ani.
În cursul acestui interval apar și menstrațiile care, fiind anovulare, fecundația nu este posibilă.
Caracterele sexuale secundare apar după vîrsta de 6 ani cu accentuarea deosebirilor somatice
dintre fete și băieți.
La fetițe formele sînt mai rotunjite, bazinul se lățește, ceea ce are ca urmare rotunjirea
șoldurilor ( 9 ani ), iar băieții sînt mai musculoși.
Sînii se modifică mult mai devreme.
Creșterea lor poate începe în jur de 7-8 ani, deci înaintea apariției perilor pubieni.
Frecvent însă creșterea sînilor începe la 9 ani.
Crescînd în volum sînii iau la început forma și mărimea unei portocale mici, apoi a unei pere
și devin sferici doar în perioada finală a maturației lor.
În același timp sînul se pregătește discret pentru viitoarele lui funcțiuni, canalele galactofore
cresc ca număr și mărime.
În multe cazuri, odată cu primele menstruații, se observă ieșind din sfîrcuri picături mici
de lichid alb-albăstrui cu compoziția apropiată de cea a laptelui.
Deseori dezvoltarea volumului sînilor este însoțită de fenomene dureroase ca :senzațiile de
apăsare pe piept, mîncărimi.
Declanșarea pubertății este prevenită în termen scurt de dezvoltarea sînilor, precum și de
modificările sistemului pilos ; părul pubian și axilar este la început rar, aspru, iar apoi des,
moale și începe să se încrețească ; extinderea părului pe restul corpului este mai discretă
decît la băieți ; se poate remarca totuși apariția unui puf deasupra buzei superioare care dispare
de obicei la 16 ani.
Corpul fetei se transformă deci înspre tipul feminin.
În jurul vîrstei de 14 ani apare de obicei prima menstruație.
Aceasta este anunțată de o scurgere vaginală albicioasă ( leucoree ), chiar pătată cu puțin
sînge, precum și de o senzație de durere în abdomenul inferior, care deseori se poate confunda cu apendicita.
La început, menstruația survine la intervale neregulate, dar după cîteva cicluri sa va stabili
o anumită ritmicitate, iar în al 16-17-lea an devine regulată.
În această perioadă poate apărea și la fete acneea, fiind incriminate aceleași cauze
ca și la băieți.
Spre deosebire de bărbat, aspectul somatic al femeii se caracterizează prin înălțime mai mică,
sistemul osos mai fragil, bazin cu diametrul mai lat decît al umerilor, coapsele se ating
pe fața lor internă, fața mică, cu o expresie copilăroasă, musculatura scheletică mai
puțin dezvoltată, iar țesutul gras mai bine reprezentat.
Vocea rămîne deschisă, pielea acoperită cu puf fin, pilozitatea pubiană și sînii dezvoltați.
Caracterele sexuale terțiare, la fete, sînt mai pregnante : sensibilitatea, imaginația și
emotivitatea sînt mai accentuate.
Apare impulsul sexual care însă nu este atît de brutal ca la băieți.

Constituirea Pubertății

CONSTITUIREA PUBERTĂȚII

1. Pubertatea la băieți
2. Pubertatea la fete 


Pubertatea debutează cu apariția carecterelor sexuale secundare.
Începutul și durata ei depinde de următorii factorii : ereditare, constituția fizică, sex, condiții
de mediu ( alimentația, climă etc ).
Fenomenele ce caracterizează această perioadă se deosebesc la cele două sexe.
Astfel, la fete creșterea în înălțime este mai rapidă între 12-13 ani, se produce lărgirea
șoldurilor ; scheletul lor este mai slab, formele în general mai fine, creierul mai mic ca
al băieților, vocea mai înaltă.
Pubertatea se produce paralel cu creșterea și dezvoltarea generală, determinată fiind de
aceiași factori hotărîtor avîndu-l hormonii sexuali.

1.
Pubertatea la băieți.
Modificările puberale se petrec treptat începînd cu vîrsta de 10 ani și terminîndu-se la 16-17 ani,
cînd se ajunge la maturația sexuală de tip masculin.
Primul semn al acestei maturații sînt ejaculările care de obicei trec neobservate și de aceea
determină momentului în care se instalează maturitatea sexuală la băieți este mai dificilă.
La naștere, testiculii care s-au dezvoltat în cavitatea abdominală, vor fi coborîți în scrot,
deci îi vom găsi în mod normal la acest nivel.
După naștere, în anii următori - perioadă ,,neutră” din punct de vedere sexual - organele genitale
vor crește treptat, dar mai încet decît restul organelor corpului.
În jurul vîrstei de 10 ani, încep primele modificări în sfera genitală, observîndu-se o creștere
mai pronunțată a penisului și testicolelor.
La 12 ani crește laringele care va proemina pe fața anterioară a gîtului ( mărul lui Adam ).
La 13 ani continuă creșterea penisului și testiculelor apărînd pilozitatea pubiană, primul semn
evident al acestei perioade.
La 14 ani vocea se schimbă, îngroșîndu-se și se va forma vocea de adult.
În unele cazuri se constată la băieți o tumefiere a sînilor la începutul perioadei puberale.
Dacă dimpotrivă, persistă avînd dimensiuni apreciabile, trebuie să fim atenți deoarece
constituie dovada unor tulburări endocrine.
La 15 ani scrotul va avea o culoare mai înhisă, apare părul axial și mustața.
La această vîrstă intră în funcție spermatogeneza.
Erecțiile penisului vor apare mai frecvent, uneori pot fi urmate de eliminarea spermatozoizilor
și, deoarece aceasta are loc de obicei noaptea, se vorbește de ejaculare noctirnă.
Ejaculările se produc la intervale diferite ( 1-2 pe lună ) și permit astfel reînoirea continuă a
spermatozoizilor.
Ele sînt un fenomen normal care continuă pînă la creșterea unei activități sexuale regulate.
La 16-17 ani, pilozitatea feței se accentuează apare pilozitatea membrelor, pieptului etc.
În această perioadă deseori pot apărea, la nivelul feței mai ales, mici papule roșii care se pot
transforma în pustule cu puroi - coșuri - afecțiunea specifică pubertății și adolescenței
numită acnee juvenilă, cauzată de o serie de factori de ordin hormonal, alimentar, igienic etc.
Această afecțiune se ameliorează mult vara prin expunerea la soare și dispare de obicei după
3-4 ani.
În mod normal aceasta este ordinea instalării caracterelor sexuale secundare la băieți, dar pot
apărea și devieri tot în limite normale ca de exemplu mustața care poate apărea înaintea
dezvoltării organelor genitale.
Această perioadă se caracterizează și prin apariția caracterelor sexuale terțiare : impulsul
sexual începe să se contureze fiind mai exprimat decît la fete, intelectul începe să domine asupra sensibilității și sentimentelot.
În concluzie, pubertatea cu întreaga instabilitate psihologică și fiziologică ce o caracterizează
este perioada de trecere progresivă de la stadiul infantil spre cel tînăr și adult, cînd individual
îmbracă caracteristicile constituționale specific masculine, iar din punct de vedere fiziologic
este apt de reproducere.


2. Pubertatea la fete
La fetițe pubertatea începe cu apariția perilor pubieni, axiali și a menstruației și se situează
între 13-15 ani, cu o anumită variabilitate :
- cu 1-2 ani mai devreme decît la băieți ;
- în zonele calde mai timpuriu decît în cele teci ;
- la fetele din oraș mai repede decît la cele din sate.
În această perioadă apar și se accentuează caracterele sexuale primare.
Dacă pînă la 12-13 ani organele genitale cresc pe măsură ce crește organismul ( mai încet însă )
fără să exprime nici un semn de funcționare, de la această vîrstă organele genitale externe își
schimbă aspectul : vulva se orientează în jos, orificiul devine puțin aparent, buzele vulvei
își măresc volumul, colorîndu-se în brun, clitorisul crește și devine erectil.
Vaginul își schimbă poziția din vertical, cum a fost în prima copilărie, ajungînd oblic, se
alungește și capătă o reacție acidă.
Uterul, în primul an de viață, regresează și abia la 9 ani ajunge din nou la dimensiunile
nou-născutei.
După vîrsta de 10 ani, creșterea se accelerează schimbîndu-se și forma care ia aspect de pară.
Celulele mucoasei uterine se diferențiază pentru a putea permite la momentul oportun
cuibărirea oului.
Ovarul și trompele se lărgesc, ovarele cresc treptat atingînd după 10 ani forma și mărimea
unei migdale.
Cele două ovare ale fetiței nou-născute conțin circa 400 000 foliculi cu ovule, care rămîn
nemodificați pînă la pubertate, cînd se maturează și începe ovulația lunară.
Secreția ovariană începe în jurul vîrstei de 10 ani, iar ovarele vor emite cîte un ovul
fecundabil în jurul vîrstei de 12-14 ani.
În cursul acestui interval apar și menstrațiile care, fiind anovulare, fecundația nu este posibilă.
Caracterele sexuale secundare apar după vîrsta de 6 ani cu accentuarea deosebirilor somatice
dintre fete și băieți.
La fetițe formele sînt mai rotunjite, bazinul se lățește, ceea ce are ca urmare rotunjirea
șoldurilor ( 9 ani ), iar băieții sînt mai musculoși.
Sînii se modifică mult mai devreme.
Creșterea lor poate începe în jur de 7-8 ani, deci înaintea apariției perilor pubieni.
Frecvent însă creșterea sînilor începe la 9 ani.
Crescînd în volum sînii iau la început forma și mărimea unei portocale mici, apoi a unei pere
și devin sferici doar în perioada finală a maturației lor.
În același timp sînul se pregătește discret pentru viitoarele lui funcțiuni, canalele galactofore
cresc ca număr și mărime.
În multe cazuri, odată cu primele menstruații, se observă ieșind din sfîrcuri picături mici
de lichid alb-albăstrui cu compoziția apropiată de cea a laptelui.
Deseori dezvoltarea volumului sînilor este însoțită de fenomene dureroase ca :senzațiile de
apăsare pe piept, mîncărimi.
Declanșarea pubertății este prevenită în termen scurt de dezvoltarea sînilor, precum și de
modificările sistemului pilos ; părul pubian și axilar este la început rar, aspru, iar apoi des,
moale și începe să se încrețească ; extinderea părului pe restul corpului este mai discretă
decît la băieți ; se poate remarca totuși apariția unui puf deasupra buzei superioare care dispare
de obicei la 16 ani.
Corpul fetei se transformă deci înspre tipul feminin.
În jurul vîrstei de 14 ani apare de obicei prima menstruație.
Aceasta este anunțată de o scurgere vaginală albicioasă ( leucoree ), chiar pătată cu puțin
sînge, precum și de o senzație de durere în abdomenul inferior, care deseori se poate confunda cu apendicita.
La început, menstruația survine la intervale neregulate, dar după cîteva cicluri sa va stabili
o anumită ritmicitate, iar în al 16-17-lea an devine regulată.
În această perioadă poate apărea și la fete acneea, fiind incriminate aceleași cauze
ca și la băieți.
Spre deosebire de bărbat, aspectul somatic al femeii se caracterizează prin înălțime mai mică,
sistemul osos mai fragil, bazin cu diametrul mai lat decît al umerilor, coapsele se ating
pe fața lor internă, fața mică, cu o expresie copilăroasă, musculatura scheletică mai
puțin dezvoltată, iar țesutul gras mai bine reprezentat.
Vocea rămîne deschisă, pielea acoperită cu puf fin, pilozitatea pubiană și sînii dezvoltați.
Caracterele sexuale terțiare, la fete, sînt mai pregnante : sensibilitatea, imaginația și
emotivitatea sînt mai accentuate.
Apare impulsul sexual care însă nu este atît de brutal ca la băieți.

Dezvoltarea Prepuberală

DEZVOLTAREA PREPUBERALĂ



Este cuprinsă între 10-13 ani și este perioada care pare să anunțe modificările pe care
le va determina pubertatea în curînd.
Pînă la această vîrstă creșterea în înălțime și greutate se desfășoară armonios, toate
organele interne se dezvoltă normal, cu excepția organelor sexuale, parcă adormite,
care par a se desolidariza de asamblul corpului.
Odată cu depășirea vîrstei de 10-11 ani, cu începerea etapei prepuberale, situația se
schimbă :
- Creșterea pînă atunci armonioasă și neîntreruptă ( de la 1 an un cm și 1/4 pe lună ),
nu numai că se încetinește, dar devine nearmonioasă și întîmplătoare ; dezechilibrul
creat poate deveni caricatural, producînd suferințe în amorul propriu al tinerilor ;
- Acumularea grăsimilor, depozitarea lor sub piele, asociată cu stagnarea creșterii,
pot face să apară o falsă îngrășare, dar uneori poate apare și contrariul, adică o
dezvoltare insificientă a musculaturii la cei înalți, apărînd o falsă slăbire alarmantă.
- La nivelul aparatului respirator se remarcă o scădere simțitoare a frecvenței mișcărilor
respiratorii de la 30 la 20 pe minut, iar tipul de respirație se apropie de cel al adulților,
adică o respirație toracică ( cu pieptul ) la băieți și toracoabdominală la fete.
- vocea intră și ea în schimbare, mai ales la băieți ca apoi să se stabilizeze la adult.
Ansamblul transformărilor din această perioadă pot favoriza deformări ale scheletului,
piciorul plat, dezechilibrul bazinului etc.
În această prepuberală îngrijirea familiei este determinată de faptul că, deși în sfera
genitală nimic nu lasă să se prevadă izbucnirea pubertății, se constată totuși încetinirea
dezvoltării generale.
Pentru a ajuta la moboilizarea tuturor resurselor din această perioadă specială, familia
trebuie să aibă în vedere trei obiective : copilul să fie prevenit de transformările
psihologice și anatomice ce se vor produce, să fie bine hrănit și odihnit.

Dezvoltarea Prepuberală

DEZVOLTAREA PREPUBERALĂ



Este cuprinsă între 10-13 ani și este perioada care pare să anunțe modificările pe care
le va determina pubertatea în curînd.
Pînă la această vîrstă creșterea în înălțime și greutate se desfășoară armonios, toate
organele interne se dezvoltă normal, cu excepția organelor sexuale, parcă adormite,
care par a se desolidariza de asamblul corpului.
Odată cu depășirea vîrstei de 10-11 ani, cu începerea etapei prepuberale, situația se
schimbă :
- Creșterea pînă atunci armonioasă și neîntreruptă ( de la 1 an un cm și 1/4 pe lună ),
nu numai că se încetinește, dar devine nearmonioasă și întîmplătoare ; dezechilibrul
creat poate deveni caricatural, producînd suferințe în amorul propriu al tinerilor ;
- Acumularea grăsimilor, depozitarea lor sub piele, asociată cu stagnarea creșterii,
pot face să apară o falsă îngrășare, dar uneori poate apare și contrariul, adică o
dezvoltare insificientă a musculaturii la cei înalți, apărînd o falsă slăbire alarmantă.
- La nivelul aparatului respirator se remarcă o scădere simțitoare a frecvenței mișcărilor
respiratorii de la 30 la 20 pe minut, iar tipul de respirație se apropie de cel al adulților,
adică o respirație toracică ( cu pieptul ) la băieți și toracoabdominală la fete.
- vocea intră și ea în schimbare, mai ales la băieți ca apoi să se stabilizeze la adult.
Ansamblul transformărilor din această perioadă pot favoriza deformări ale scheletului,
piciorul plat, dezechilibrul bazinului etc.
În această prepuberală îngrijirea familiei este determinată de faptul că, deși în sfera
genitală nimic nu lasă să se prevadă izbucnirea pubertății, se constată totuși încetinirea
dezvoltării generale.
Pentru a ajuta la moboilizarea tuturor resurselor din această perioadă specială, familia
trebuie să aibă în vedere trei obiective : copilul să fie prevenit de transformările
psihologice și anatomice ce se vor produce, să fie bine hrănit și odihnit.

Despre Pubertate

DESPRE PUBERTATE




Pubertatea este perioada de vîrstă în care se produce maturația sexuală.
Cuvîntul derivă din latinescul ,,pubescere„ - a se acoperi de păr.
Ea începe cu apariția părului pubian, și se încheie cu producerea
primei ovulații la fete, iar la băiat cu prima ejaculare.
Perioada pubertății este cuprinsă între 13-15 ani și se carecterizează
prin instabilitate psihică și organică și o mică rezistență la agresiunile
externe.
Deoarece în această perioadă îmbolnăvirile sînt mai frecvente, mai
ales la fetițe, medicii, școala și familia trebuie să-i acorde mai multă
importanță și atenție.
Astfel, boli ca : varicela, scarlatina, difteria etc.
Sînt frecvente și pot avea repercursiuni asupra dezvoltării ulterioare.

Dezvoltarea prepuberală

Constituirea pubertății

Despre Pubertate

DESPRE PUBERTATE




Pubertatea este perioada de vîrstă în care se produce maturația sexuală.
Cuvîntul derivă din latinescul ,,pubescere„ - a se acoperi de păr.
Ea începe cu apariția părului pubian, și se încheie cu producerea
primei ovulații la fete, iar la băiat cu prima ejaculare.
Perioada pubertății este cuprinsă între 13-15 ani și se carecterizează
prin instabilitate psihică și organică și o mică rezistență la agresiunile
externe.
Deoarece în această perioadă îmbolnăvirile sînt mai frecvente, mai
ales la fetițe, medicii, școala și familia trebuie să-i acorde mai multă
importanță și atenție.
Astfel, boli ca : varicela, scarlatina, difteria etc.
Sînt frecvente și pot avea repercursiuni asupra dezvoltării ulterioare.

Dezvoltarea prepuberală

Constituirea pubertății

Fecundația

FECUNDAȚIA


Pentru ca viața să se transmită, pentru ca să se formeze o nouă ființă, este necesară
unirea celor două celule sexuale specializate pentru funcția de reproducere :
spermatozoidul ovulului.
Acest proces poartă numele de fecundație.
Spermatozoidul pătruns în citoplasma ovulului își pierde coada care se absoarbe.
Capul spermatozoidului, în care se găsește nucleul, se unește cu nucleul ovulului
și în acest moment ia naștere oul, o nouă ființă și sarcina începe.
Fiecare nucleu celular conține așa-numiții cromozomi, care sînt purtătorii substanței
ereditare a organismului din care provin.
Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr de cromozomi, spre deosebire de celulele
sexuale care au numai 23.
În celula ou, fiecărui cromozom matern îi corespunde un cromozom patern cu aceeași formă,
structură și funcție genetică.
În acest fel numărul de cromozomi caracteristic speciei umane - 46 - se reface.
Materialul genetic se menține astfel neschimbat cantitativ, dar, prin formarea de recombinații,
se deosebește atît de cel patern, cît și de cel matern.
Cromozomii conțin particule mici numite gene, care sînt liniar ( peste 100 000 pe un cromozom )
și care reprezintă unități funcționale genetice cu un rol în transmiterea caracterelor ereditare.
Lor le datorăm nu numai sexul, dar și conformația corpului, culoarea părului, ochilor etc.
Prin contopirea celor două nuclee se formează noua celulă oul uman.
Din acest moment începe și diviziunea lui, la început în două, apoi în patru și așa mai deperte
în progresie aritmetică oul ajungînd la aspectul de mură, de unde și numele de morulă care se
dă acestui stagiu.
Oul în curs de segmentare se îndreaptă către uter, împins fiind de mișcările contractile ale
trompei și prin mișcările cililor vibratili.
Sînt necesare 3-4 zile pentru ca să ajungă în cavitatea uterină.
Trei zile după aceea el plutește liber în secreția uterului, a cărui mucoasă este pregătită să-l
primească și a cărui strat muscular este hipoton, hipocontractil datorită progesteronului.
Abia în ziua a șasea a ovulației, deci aproximativ a 21-a zi a ciclului menstrual, oul ia contact
cu mucoasa uterină.
În acest interval de timp oul a trecut într-o etapă superioară a segmentării, aceea de blastulă.
În această etapă se produce nidația adică cuibărirea oului în mucoasa uterină, în care pătrunde
grație proprietăților învelișului lui și în care își creează o mică cavitate numită camera
ovulară al cărui orificiu se astupă cu un cheag.
Începe acum o nouă fază de dezvoltare ; de unde pînă acuma celulele divizate erau egale ca
mărime și formă, ele se diferențiază, începe formarea foițelor embrionare primare, din
care iau naștere toate țesuturile și organele corpului.
În plus se formează aparatul de fixare și hrănire a noii ființe, care este placenta.

Fecundația

FECUNDAȚIA


Pentru ca viața să se transmită, pentru ca să se formeze o nouă ființă, este necesară
unirea celor două celule sexuale specializate pentru funcția de reproducere :
spermatozoidul ovulului.
Acest proces poartă numele de fecundație.
Spermatozoidul pătruns în citoplasma ovulului își pierde coada care se absoarbe.
Capul spermatozoidului, în care se găsește nucleul, se unește cu nucleul ovulului
și în acest moment ia naștere oul, o nouă ființă și sarcina începe.
Fiecare nucleu celular conține așa-numiții cromozomi, care sînt purtătorii substanței
ereditare a organismului din care provin.
Fiecărei specii îi este caracteristic un anumit număr de cromozomi, spre deosebire de celulele
sexuale care au numai 23.
În celula ou, fiecărui cromozom matern îi corespunde un cromozom patern cu aceeași formă,
structură și funcție genetică.
În acest fel numărul de cromozomi caracteristic speciei umane - 46 - se reface.
Materialul genetic se menține astfel neschimbat cantitativ, dar, prin formarea de recombinații,
se deosebește atît de cel patern, cît și de cel matern.
Cromozomii conțin particule mici numite gene, care sînt liniar ( peste 100 000 pe un cromozom )
și care reprezintă unități funcționale genetice cu un rol în transmiterea caracterelor ereditare.
Lor le datorăm nu numai sexul, dar și conformația corpului, culoarea părului, ochilor etc.
Prin contopirea celor două nuclee se formează noua celulă oul uman.
Din acest moment începe și diviziunea lui, la început în două, apoi în patru și așa mai deperte
în progresie aritmetică oul ajungînd la aspectul de mură, de unde și numele de morulă care se
dă acestui stagiu.
Oul în curs de segmentare se îndreaptă către uter, împins fiind de mișcările contractile ale
trompei și prin mișcările cililor vibratili.
Sînt necesare 3-4 zile pentru ca să ajungă în cavitatea uterină.
Trei zile după aceea el plutește liber în secreția uterului, a cărui mucoasă este pregătită să-l
primească și a cărui strat muscular este hipoton, hipocontractil datorită progesteronului.
Abia în ziua a șasea a ovulației, deci aproximativ a 21-a zi a ciclului menstrual, oul ia contact
cu mucoasa uterină.
În acest interval de timp oul a trecut într-o etapă superioară a segmentării, aceea de blastulă.
În această etapă se produce nidația adică cuibărirea oului în mucoasa uterină, în care pătrunde
grație proprietăților învelișului lui și în care își creează o mică cavitate numită camera
ovulară al cărui orificiu se astupă cu un cheag.
Începe acum o nouă fază de dezvoltare ; de unde pînă acuma celulele divizate erau egale ca
mărime și formă, ele se diferențiază, începe formarea foițelor embrionare primare, din
care iau naștere toate țesuturile și organele corpului.
În plus se formează aparatul de fixare și hrănire a noii ființe, care este placenta.

Fiziologia Procreației - Reproducerea

FIZIOLOGIA PROCREAȚIEI - REPRODUCEREA


Spermatozoizii, depuși în vagin în timpul actului sexual, ajung în contact nemijlocit
cu orificiul extern al colului uterin ( gura colului ).
Ei sînt separați încă de ovul printr-o distanță de aproximativ 20 cm.
Acest parcurs este străbătut rapid prin mișcările active ale spermatozoidului și prin
aspirația exercitată de organele genitale ale femeii.
La mijlocul intervalului ce astupă canalul colului își schimbă caracteristicile și devine mai
transparent și mai apos, permițînd astfel trecerea mai ușoară a spermatozoizilor.
Acest mediu este și alcalin deci prielnic viețuirii lor.
Deci din vagin numai un număr redus de spermatozoizi vor pătrunde în canalul
cervical, număr care scade mereu pe măsură ce își continuă drumul spre întîlnirea
pe care o are cu ovulul la nivelul 1/3 externe a trompei.
În trompă, spermatozoizii înoată contra curentului lichidian și se pare că acest curent
le arată drumul.
Pe de altă parte, există o atracție de natură chimică între spermatozoizii și ovulele
mature de aceeași specie.
Calea pînă la ovul este îngreunată de multe obstacole fizice și chimice, ca și cum
pretențiosul ovul și-ar pune la încercare mulțimea de pretendenți pentru a-l alege pe
cel mai rapid, pe cel mai viguros.
Spermatozoidul este un mare sprinter.*
El este de 100 de ori mai mic decît un ovul, de 10 000 de ori mai mic decît o gămălie de ac.
cu toate acestea reușește să străbată distanța de 20 cm, ajungînd la întîlnire în aproximativ
2 ore ( are o viteză de 2-3 mm/minut ).
Dinalul cursei reunește la sosire abia un număr de aproximativ 6000 de spermatozoizi din totalul
de 60-120 milioane, restul se pierd pe drum și mor.
Acești ultimi spermatozoizi dau asaltul final aspra ovulului.
Cei mai vioi reușesc să-și împlînte capul în membrana care înconjoară ovulul.
Unul dintre aceștia - învingătorul - reușește să străbată membrana de înveliș în
întregime, penetrînd în masa ovulului.
În acest moment ovulul secretă o substanță care îl face impenetrabil la ceilalți spermatozoizi
care vor muri.
,,Vai de cei învinși”.
În cazul în care după ovulație spermatozoidul lipsește la întîlnire, ovulul nefecundat va muri,
de asemenea.
Cu toate acestea, el continuă drumul spre uter fiind mobilizat de cili, mici firișoare
ale mucoasei trompei.
Peste cîteva zile uterul va primi ovulul devenit inutil, pentru a cărui găzduire s-a pregătit
timp de o jumătate de lună și-l va expulza cu ocazia menstruației.

Fiziologia Procreației - Reproducerea

FIZIOLOGIA PROCREAȚIEI - REPRODUCEREA


Spermatozoizii, depuși în vagin în timpul actului sexual, ajung în contact nemijlocit
cu orificiul extern al colului uterin ( gura colului ).
Ei sînt separați încă de ovul printr-o distanță de aproximativ 20 cm.
Acest parcurs este străbătut rapid prin mișcările active ale spermatozoidului și prin
aspirația exercitată de organele genitale ale femeii.
La mijlocul intervalului ce astupă canalul colului își schimbă caracteristicile și devine mai
transparent și mai apos, permițînd astfel trecerea mai ușoară a spermatozoizilor.
Acest mediu este și alcalin deci prielnic viețuirii lor.
Deci din vagin numai un număr redus de spermatozoizi vor pătrunde în canalul
cervical, număr care scade mereu pe măsură ce își continuă drumul spre întîlnirea
pe care o are cu ovulul la nivelul 1/3 externe a trompei.
În trompă, spermatozoizii înoată contra curentului lichidian și se pare că acest curent
le arată drumul.
Pe de altă parte, există o atracție de natură chimică între spermatozoizii și ovulele
mature de aceeași specie.
Calea pînă la ovul este îngreunată de multe obstacole fizice și chimice, ca și cum
pretențiosul ovul și-ar pune la încercare mulțimea de pretendenți pentru a-l alege pe
cel mai rapid, pe cel mai viguros.
Spermatozoidul este un mare sprinter.*
El este de 100 de ori mai mic decît un ovul, de 10 000 de ori mai mic decît o gămălie de ac.
cu toate acestea reușește să străbată distanța de 20 cm, ajungînd la întîlnire în aproximativ
2 ore ( are o viteză de 2-3 mm/minut ).
Dinalul cursei reunește la sosire abia un număr de aproximativ 6000 de spermatozoizi din totalul
de 60-120 milioane, restul se pierd pe drum și mor.
Acești ultimi spermatozoizi dau asaltul final aspra ovulului.
Cei mai vioi reușesc să-și împlînte capul în membrana care înconjoară ovulul.
Unul dintre aceștia - învingătorul - reușește să străbată membrana de înveliș în
întregime, penetrînd în masa ovulului.
În acest moment ovulul secretă o substanță care îl face impenetrabil la ceilalți spermatozoizi
care vor muri.
,,Vai de cei învinși”.
În cazul în care după ovulație spermatozoidul lipsește la întîlnire, ovulul nefecundat va muri,
de asemenea.
Cu toate acestea, el continuă drumul spre uter fiind mobilizat de cili, mici firișoare
ale mucoasei trompei.
Peste cîteva zile uterul va primi ovulul devenit inutil, pentru a cărui găzduire s-a pregătit
timp de o jumătate de lună și-l va expulza cu ocazia menstruației.

Modificări Ciclice Generale ale Organismului Feminin

MODIFICĂRI CICLICE ALE ORGANISMULUI FEMININ



În natură factorii de mediu exercită o puternică influență asupra plantelor și animalelor.
Seccesiunea ritmică a anotimpurilor, prin variațiile de lumină, de temperatură și de
umiditate, imprimă un anumit ritm biologic proceselor fundamentale din întreaga
lume vie.
Dar, cu cît o viețuitoare este mai evoluată pe scară biologică, devine mai puțin dependentă
de factorii de mediu.
La maimuțe ca și la femei, ritmul sexual este independent de factorii de mediu și de activitatea sexuală.
Odată cu pubertatea se instalează o activitate ritmică hipofizo-ovariană, coordonată de o regiune a creierului numită hipotalamus.
Ritmicitatea în succesiunea ciclurilor genitale se manifestă prin apariția periodică a ovulației
la nivelul ovarului, prin descuamarea periodică a mucoasei uterine, prin modificările
mucoasei vaginale.
Activitatea aceasta ciclică are la femeie un ritm caracteristic săptămînal.
Într-adevăr, ciclul ovarian și uterin durează patru săptămîni, faza foliculinică și luteinică,
două săptămîni.
Durata unei sarcini se întinde pe 40 de săptămîni.
Pînă nu de mult se considera că există o legătură între fazele lunii și menstruație.
Astăzi este definitiv stabilit că ciclismul genital este datorat hipotalamusului - porțiunii
din creier despre care am amintit și care ar fi sediul centrilor sexuali.
Hipotalamusul este controlat și el de niște centri nervoși superiori.

Modificări Ciclice Generale ale Organismului Feminin

MODIFICĂRI CICLICE ALE ORGANISMULUI FEMININ



În natură factorii de mediu exercită o puternică influență asupra plantelor și animalelor.
Seccesiunea ritmică a anotimpurilor, prin variațiile de lumină, de temperatură și de
umiditate, imprimă un anumit ritm biologic proceselor fundamentale din întreaga
lume vie.
Dar, cu cît o viețuitoare este mai evoluată pe scară biologică, devine mai puțin dependentă
de factorii de mediu.
La maimuțe ca și la femei, ritmul sexual este independent de factorii de mediu și de activitatea sexuală.
Odată cu pubertatea se instalează o activitate ritmică hipofizo-ovariană, coordonată de o regiune a creierului numită hipotalamus.
Ritmicitatea în succesiunea ciclurilor genitale se manifestă prin apariția periodică a ovulației
la nivelul ovarului, prin descuamarea periodică a mucoasei uterine, prin modificările
mucoasei vaginale.
Activitatea aceasta ciclică are la femeie un ritm caracteristic săptămînal.
Într-adevăr, ciclul ovarian și uterin durează patru săptămîni, faza foliculinică și luteinică,
două săptămîni.
Durata unei sarcini se întinde pe 40 de săptămîni.
Pînă nu de mult se considera că există o legătură între fazele lunii și menstruație.
Astăzi este definitiv stabilit că ciclismul genital este datorat hipotalamusului - porțiunii
din creier despre care am amintit și care ar fi sediul centrilor sexuali.
Hipotalamusul este controlat și el de niște centri nervoși superiori.