Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun

CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN



În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace
de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate
diferit de la caz la caz.
Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul
pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării
Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare
( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la
Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv.
Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este
bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri
de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să
alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică
se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ),
la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne
trezi trași brusc jos etc.
Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus
la cunoștință publicului în broșura Mersul trenurilor.
În principal prevederile sînt următoarele: cîinii de talie
mică ( purtați pe brațe ) pot călători gratuit în vagoanele
de clasă cu condiția să nu deranjeze călătorii; de asemenea
cîinii mari, de vînătoare, numai că pentru ei se percepe
jumătate din prețul biletului de cl. a II-a pe distanța respectivă.
Ceilați cîini pot fi transportați ( contra aceluiași preț ca
pentru cîinii de vînătoare ) în compartimentul special al
vagonului de bagaje și prevăzuți obligatoriu cu botniță.
Îmbarcarea, transbordarea și debarcarea cîinilor predați
liber se face de către călătorul respectiv.
Calea ferată nu păstrează cîinii a căror eliberare nu se
cere imediat după sosirea trenului.
Transportul cu avionul este de asemenea admis, dar numai
în cuști prevăzute cu aerisire care vor fi depozitate în
compartimentul de bagaje contra unei taxe  de transport.
Atunci cînd este vorba de voiaje externe, posesorul cîinelui
este dator să se informeze în prealabil despre reglementările
privind accesul cîinilor în țara respectivă.
Indiferent însă dacă este vorba de o călătorie în țară sau
străinătate, posesorul de cîine va trebui să prezinte certificatele
de vaccinare și sănătate de dată recentă.

Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun

CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN



În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace
de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate
diferit de la caz la caz.
Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul
pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării
Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare
( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la
Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv.
Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este
bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri
de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să
alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică
se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ),
la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne
trezi trași brusc jos etc.
Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus
la cunoștință publicului în broșura Mersul trenurilor.
În principal prevederile sînt următoarele: cîinii de talie
mică ( purtați pe brațe ) pot călători gratuit în vagoanele
de clasă cu condiția să nu deranjeze călătorii; de asemenea
cîinii mari, de vînătoare, numai că pentru ei se percepe
jumătate din prețul biletului de cl. a II-a pe distanța respectivă.
Ceilați cîini pot fi transportați ( contra aceluiași preț ca
pentru cîinii de vînătoare ) în compartimentul special al
vagonului de bagaje și prevăzuți obligatoriu cu botniță.
Îmbarcarea, transbordarea și debarcarea cîinilor predați
liber se face de către călătorul respectiv.
Calea ferată nu păstrează cîinii a căror eliberare nu se
cere imediat după sosirea trenului.
Transportul cu avionul este de asemenea admis, dar numai
în cuști prevăzute cu aerisire care vor fi depozitate în
compartimentul de bagaje contra unei taxe  de transport.
Atunci cînd este vorba de voiaje externe, posesorul cîinelui
este dator să se informeze în prealabil despre reglementările
privind accesul cîinilor în țara respectivă.
Indiferent însă dacă este vorba de o călătorie în țară sau
străinătate, posesorul de cîine va trebui să prezinte certificatele
de vaccinare și sănătate de dată recentă.

Dispoziții Legale Referitoare la Cîini

DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI


Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce  un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari  ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul  și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.

Dispoziții Legale Referitoare la Cîini

DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI


Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce  un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari  ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul  și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.

Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj

CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ


Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.

Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj

CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ


Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.

Cîinele în Marile Aglomerări Urbane

CÎINELE ÎN MARILE AGLOMERĂRI URBANE


Viața cîinelui în marile orașe îmbracă atîtea aspecte, încît
nu este de mirare că unele au rămas nerezolvate sau chiar
sînt ignorate cu totul atît de organele în drept, cît și de
oameni în general.
Felul său de viață în condiții de bloc, cum, cît și unde
poate fi plimbat, cum se descurcă în circulația intensă
sau în deplasările mai lungi, în afara orașului, unde i se
pot acorda îngrijirile medicale necesare, iată numai cîteva
din problemele care, dacă nu ar fi soluționate, ar exclude
existența cîinilor în orașe.
Mult mai dificilă este problema cîinelui lăsat să zacă
aproape o zi întreagă singur în apartament.
Cum suportă el aceste ore de nemișcare și de asteptare?
Oare trebuie să ne mai supărăm pe el dacă rupe și roade
tot ce-i cade sub ,,mînă”?
Psihologii în comportamentul canin, consultați de stăpînii
unor astfel de cîini stresați, le recomandă o soluție nu lipsită
de humor, pe lîngă adevărul ei: să-și mai ia un cățel!
Adevărul este că zeci de mii de cîini sînt închiși zilnic
între zidurile apartamentului ore în șir.
Acolo așteaptă cu nerăbdare clipa în care stăpînul drag,
care i-a lăsat singuri, sosește.
Și sosește plimbarea.
Dar din păcate ea de cele mai multe ori se rezumă la
ocolirea cîtorva blocuri și cam atît.
Unde sînt cei 5 - 10 km pe care un cîine ar trebui să-i
facă?
Referitor la circulația cîinelui în condiții de trafic
intens, cercetările făcute au demonstrat că el este în
măsură să se descurce destul de bine: apreciază corect
viteza și direcția vehiculelor și știe să se ferească de
ele; aici trebuie făcută însă mențiunea că atunci cînd
un cîine este stăpînit de teamă sau este speriat, el nu
mai poate aprecia corect situația.
Zgomotele stridente, claxonările produc cîinelui reacția
de fugă pentru a se pune la adăpost ceea ce îl poate
duce ușor sub roțile altui vehicul.
Ceea ce este însă cel mai greu de stăpînit la un cîine
ce merge pe stradă alături de noi rămîne întîlnirea cu un
alt animal, căreia, în general, un cîine nu poate să-i
reziste; ,,cunoștințe” remarcate pe partea cealaltă, pisici
sau o minge ce se rostogolește, toate sînt pericole de
moarte pentru cîinii ce imprudent sînt lăsați să circule
pe stradă fără lesă.
De asemenea, se cere o supraveghere atentă  din partea
însoțitorului în locurile de traversare, pasaje subterane
sau alte puncte de trecere aglomerate unde cîinele poate
fi călcat pe picioare, ceea ce va provoca o nedorită
reacție de apărare din partea animalului și necazul s-a
și produs.
Ca să nu mai vorbim - revenind la traversări - despre
ce s-ar putea întîmpla dacă un cîine ar trece în goană
pe o arteră aglomerată în care măcar 2 din cei aflați la
volan ar vrea să-l ferească...
În marile centre urbane s-au înfințat unități speciale
cu profil veterinar unde cîinilor li se acordă prim ajutor,
consultații, tratament medical ambulatoriu sau chiar
internare.
De regulă acestea sînt circumscripții sanitar-veterinare
( de sector sau localitate ).
Tot în Capitală se află și Comitetul național pentru
protecția animalelor, cu sediul clik pe link.
Centrul antirabic funcționează în cadrul Spitalului clinic
de boli contagioase Matei Balș.

Cîinele în Marile Aglomerări Urbane

CÎINELE ÎN MARILE AGLOMERĂRI URBANE


Viața cîinelui în marile orașe îmbracă atîtea aspecte, încît
nu este de mirare că unele au rămas nerezolvate sau chiar
sînt ignorate cu totul atît de organele în drept, cît și de
oameni în general.
Felul său de viață în condiții de bloc, cum, cît și unde
poate fi plimbat, cum se descurcă în circulația intensă
sau în deplasările mai lungi, în afara orașului, unde i se
pot acorda îngrijirile medicale necesare, iată numai cîteva
din problemele care, dacă nu ar fi soluționate, ar exclude
existența cîinilor în orașe.
Mult mai dificilă este problema cîinelui lăsat să zacă
aproape o zi întreagă singur în apartament.
Cum suportă el aceste ore de nemișcare și de asteptare?
Oare trebuie să ne mai supărăm pe el dacă rupe și roade
tot ce-i cade sub ,,mînă”?
Psihologii în comportamentul canin, consultați de stăpînii
unor astfel de cîini stresați, le recomandă o soluție nu lipsită
de humor, pe lîngă adevărul ei: să-și mai ia un cățel!
Adevărul este că zeci de mii de cîini sînt închiși zilnic
între zidurile apartamentului ore în șir.
Acolo așteaptă cu nerăbdare clipa în care stăpînul drag,
care i-a lăsat singuri, sosește.
Și sosește plimbarea.
Dar din păcate ea de cele mai multe ori se rezumă la
ocolirea cîtorva blocuri și cam atît.
Unde sînt cei 5 - 10 km pe care un cîine ar trebui să-i
facă?
Referitor la circulația cîinelui în condiții de trafic
intens, cercetările făcute au demonstrat că el este în
măsură să se descurce destul de bine: apreciază corect
viteza și direcția vehiculelor și știe să se ferească de
ele; aici trebuie făcută însă mențiunea că atunci cînd
un cîine este stăpînit de teamă sau este speriat, el nu
mai poate aprecia corect situația.
Zgomotele stridente, claxonările produc cîinelui reacția
de fugă pentru a se pune la adăpost ceea ce îl poate
duce ușor sub roțile altui vehicul.
Ceea ce este însă cel mai greu de stăpînit la un cîine
ce merge pe stradă alături de noi rămîne întîlnirea cu un
alt animal, căreia, în general, un cîine nu poate să-i
reziste; ,,cunoștințe” remarcate pe partea cealaltă, pisici
sau o minge ce se rostogolește, toate sînt pericole de
moarte pentru cîinii ce imprudent sînt lăsați să circule
pe stradă fără lesă.
De asemenea, se cere o supraveghere atentă  din partea
însoțitorului în locurile de traversare, pasaje subterane
sau alte puncte de trecere aglomerate unde cîinele poate
fi călcat pe picioare, ceea ce va provoca o nedorită
reacție de apărare din partea animalului și necazul s-a
și produs.
Ca să nu mai vorbim - revenind la traversări - despre
ce s-ar putea întîmpla dacă un cîine ar trece în goană
pe o arteră aglomerată în care măcar 2 din cei aflați la
volan ar vrea să-l ferească...
În marile centre urbane s-au înfințat unități speciale
cu profil veterinar unde cîinilor li se acordă prim ajutor,
consultații, tratament medical ambulatoriu sau chiar
internare.
De regulă acestea sînt circumscripții sanitar-veterinare
( de sector sau localitate ).
Tot în Capitală se află și Comitetul național pentru
protecția animalelor, cu sediul clik pe link.
Centrul antirabic funcționează în cadrul Spitalului clinic
de boli contagioase Matei Balș.

Cîinii și Copiii

CÎINII ȘI COPIII


Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.

Cîinii și Copiii

CÎINII ȘI COPIII


Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.

Paznicul Casei

PAZNICUL CASEI


Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă  este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?

Paznicul Casei

PAZNICUL CASEI


Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă  este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?

Cîinele în Societate

CÎINELE ÎN SOCIETATE



Una dintre cele mai controversate probleme este cea
a locului cîinelui în societatea actuală.
Care este rolul cîinelui în viața omului?
Este oare necesar cîinele în marile orașe?
Mutația spre centrele urbane aglomerate, de la curte
la bloc, a determinat fără îndoială micșorarea numărului
de familii care au cîini.
Un timp, însă, căci curînd au apărut în lanț reacțiile
omului în fața unei vieți din ce în ce mai artificiale, mai
departe, abandonată un timp și străduința de a o păstra
chiar sacrificînd unele comodități personale.
Locul pe care cîinele l-a avut și îl are încă lîngă om nu
poate fi comparat cu al nici unui alt animal.
Cîteva cifre statistice privind numărul de cîini din cîteva
mari state - și este vorba numai de cîini ce figurează în
evidențe!
În italia, de exemplu în 1976 peste 4 milioane de cîini,
în Anglia 8 milioane, iar în Statele Unite al Americii,
cifra se apropie de 25 de milioane.

Cîinele în Societate

CÎINELE ÎN SOCIETATE



Una dintre cele mai controversate probleme este cea
a locului cîinelui în societatea actuală.
Care este rolul cîinelui în viața omului?
Este oare necesar cîinele în marile orașe?
Mutația spre centrele urbane aglomerate, de la curte
la bloc, a determinat fără îndoială micșorarea numărului
de familii care au cîini.
Un timp, însă, căci curînd au apărut în lanț reacțiile
omului în fața unei vieți din ce în ce mai artificiale, mai
departe, abandonată un timp și străduința de a o păstra
chiar sacrificînd unele comodități personale.
Locul pe care cîinele l-a avut și îl are încă lîngă om nu
poate fi comparat cu al nici unui alt animal.
Cîteva cifre statistice privind numărul de cîini din cîteva
mari state - și este vorba numai de cîini ce figurează în
evidențe!
În italia, de exemplu în 1976 peste 4 milioane de cîini,
în Anglia 8 milioane, iar în Statele Unite al Americii,
cifra se apropie de 25 de milioane.