www.Zapaciti.ro

CÂNELE OVREIULUI Într'un an, cândva 'ntr'o vară Nu știu unde, în ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într'o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, îi sare înainte Un dulău urît și mare. ,,Ce să fac acum ? se'ntreabă Bietul Ițic supărat. - Dacă strig să vie omul, Pân'să vie - m'a mâncat ! Dacă plec pe poartă iară - Aș pleca eu bucuros Dar dulăul e în stare Să m'apuce pe din dos... Nici încolo, nici încoace, Ia mai bine stau pe loc ; Și-am să-l iau cu vorbă bună - Chiar așa să am noroc !” - Moi Grivei, zic zău, ascultă De cînd umblu eu pe jos N'am văzut în toată lumea Un cățel așa frumos ! Mă mai duc la târg eu, lasă, Ți-oi aduce un covrig. Ce folos ai dacă latri ? Parcă-ți iese vr'un câștig ? Moi Grivei, tu ești cuminte, Ce-ai cu mine de'mpărțit ? Am venit la bedea Gheorghe - Ei, și ce-i dac'am venit ? N'am să stau un an la dânsul, Plec îndată la haham... Dar dulăul...

OLTENII LUI TUDOR Vine-un chiot dinspre munte. Vine freamăt din păduri - Tudor Domnul vine-n frunte, Cu mulțimea de panduri ! Iar din Jiu, din apă sfîntă, Iese cîntesc vitejesc, Și cu glas de surle cîntă Tot poporul românesc. Las' să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui, Țara s-o vedem noi iară Veselă pe urma lui - Mîndra patrie română Nu sub braț de oameni slabi, Ci voinică și stăpînă Cum a fost sub Basarabi. Zboară corbi pe sus, băiete, Cîrduri negre se-nvîrtesc, Și se zbat de-atîta sete Și de foame se izbesc: N-au s-aștepte-oltenii rugă Să le dea de hrană-n văi - Oh, ciocoi, te-ajung în fugă Toți răzbunătorii tăi ! Cine vrea părtaș să fie Dreptului pe-acest pămînt După Tudorian să vie ! Că-i trimis de Domnul sfînt Să ne scape-acum odată De ciocoi, căci Dumnezeu Însuși s-a pornit să-i bată, Cum ne bat și ei mereu. Ridicați, români, Dreptății Steag cu sfîntul George-acum ! Sfintei Legi și Libertății Faceți-i odată...

CÎNTECUL CEL VECHI AL OLTULUI ,,Vine, tată, Oltul mare ; Malul stîng de-abia-l zăresc !” ,,Las' să vie Oltul mare, Că, Români de cînd trăies, Oltul tot la piept ne are Și-i al nostru și ne știe Și nu bate cu mînie Malul cel băsărăbesc. Vine mare, las' să vie Că ni-e sol dumnezeesc.” ,,Vine, tată, Oltul mare Brazi trăsniți rotogolind.” ,,Las' să vie Oltul mare, Căci tătarii-ncoace tind, Dar li-e Oltul în cărare Și n-au inimă să-l treacă Și speriați se-ntorc și pleacă Cu noi horă nu se prind. Las' să vie, că-i îneacă, Neamul nostru mîntuind.” ,,Vine, tată, Oltul mare, Și cu sînge-amestecat.” ,,Las' să vie Oltul mare, Că mulțimi de oști tătare El pe mal a apucat. Lifte poartă, lifte duce, Lifte, bată-i sfînta cruce ; Oltul capul le-a mîncat ! Las' să vie, să-i apuce Că ni-e scut de Domnul dat.”

PENTRU LIBERTATE Plîngem, da, că prea ne doare ! Nu pe noi ! Crescuți în chin Ne-amintim de-un cer cu soare Și-l cunoaștem cel puțin ! Plîngem cu copii, sărmanii, Că-ntr-al temniței mormînt Îți încep în noapte anii, Neștiind ce-i soare sfînt. Plîngem, da, și strîns ne strîngem Lîng-olaltă, cîți sîntem, Dar să știți că nu ne plîngem Ca nebunii cari se tem. Robi, meniți, prin jocul sorții, Noi ai chinului am fost, Însă nu, și nu, ai morții ! Nu cătăm noi adăpost Nici în milă, nici în rugă ; Asta cear-o de la voi Cel ursit să fie slugă - Dar n-o cereți de la noi ! Vom răbda, privind în fața Orișicui, și-a orice chin, Că noi știm că-i multă viață Și în noi, și-n cei ce vin. Blăstemați pieri-vor regii Cari s-abat din drumul drept - Ne-ați adus stricarea legii Și ne stați cu mîna-n piept. O, și-n loc s-aveți rușine, Vă mîndriți cu ce-ați adus : Dar puterea, știți voi bine, Nu vi-a dat-o Cel-de-sus Nici eternul Domn ! Vi-e dată De-un vremelnic d...

DUNĂREA ȘI OLTUL Dunărea vorbea cu Oltul : ,,Tu, copile drag al meu, Zbiciumat tu vii la vale Tulbure mereu - Plouă mult la voi la munte, Sate și cînpii de-neci, Ori ți-e firea ta de-a rupe Maluri pe-unde treci ? ,,Rup și maluri cîteodată Și fac holdele de pier, Iar cînd plouă mult la munte Cap de om eu cer. Dar nu-i asta, maică sfîntă, Nu de asta-s tulburat, Ci de cîte văd mi-e milă, Maică, și-i păcat ! Tu, pe unde-alergi prin lume, Vezi și țări și munți frumoși, Neamuri ce-și vorbesc ferice Graiul din strămoși. Toate laudă pe Domnul, Libere-a trăi cum vor, Vesele fiind de viața Și de soarta lor. Vezi și-aci poporul nostru Cel din veac adus pe-aici, Sprintene și mîndre fete Și flăcăi voinici. Și ți-e dragă țara asta De români, căci te iubesc - Dar tu nu cunoști de-a-ntregul Neamul românesc ! Eu de unde vin, mîhnitul, Furios spre șes scobor, Căci, de unde vin, e spaimă, Groază și fior. Tot români sînt și pe-acolo, Neam români sî...

IMNUL STUDENȚILOR Cîntînd libertatea și numele sfînt Al țării străvechi și-al acestui pămînt, Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte și-n pace-adăpost Cîntămu-i supremul ei cîntec. Cu vesele glasuri de tinere firi, Cuprinși de-amintirea străbunei măriri, Spre soare ni-e gîndul și mergem spre el Lumina ni-e țintă și binele țel - Trăiască-ne țara și neamul ! Cu dreapta-nălțată spre Tatăl de sus Jurat-am pe tot ce strămoșii ne-au spus : Unire-ntre frați și pe Domn să-l iubim Și-altarul de jertfă-al națiunii să fim Și sufletul neamului nostru. Iar dacă potrivnicii numelui tău Cu oști ar veni ca să-ți facă vrun rău, Ridică-te mîndră și nu te-ngrija Căci inima noastră e inima ta, Tu-ncrede-te-n fiii tăi, Mamă. Iar dac-ar pieri de pe-ntregul pămînt Iubirea de neam și-al credinței avînt : Azilul lor veșnic găsindu-l în noi Le-am crește, ca iar să le dăm înapoi Mai tari și mai trainice lumii.

O SCRISOARE DE LA MUSELIM-SELO Măiculită dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace! Pe-aici e vânt și vreme grea, Și-Anton al Anei zace De patru luni, și-i slab și tras, Să-l vezi, că-ți vine plînsul, Că numai oasele-au rămas Și sufletul dintr-însul. Apoi, să știi c-a fost război Și moarte-aici, nu șagă : Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. Și-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simții că vine Și n-avu loc, cît larg era, Decît în piept la mine. Mi-e bine-acum, și-așa socot Că nu va trece luna Și-oi fi scăpat de-aici de tot. Dar vezi, te rog, de una : Să nu mai faci cum ai făcut S-aduni la tine satul, De veselă că ți-ai văzut Acasă iar băiatul! Să vezi pe-aici și ciungi, și-ologi ! Cristos să-i miluiască ! Tu mergi la popa-n sat să-l rogi O slujbă să-mi citească. Puteri de nu vei fi avînd De plată, vorba-i lasă, Că-i voi lucra o zi, oricînd, La-ntorsul meu acasă. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa - O fi acum ș...

GEORGE COȘBUC BIOGRAFIE ( 20 septembrie 1866 - 9 mai 1918 ) George Coșbuc s-a născut în satul Hordou ( care azi îi poartă numele ), din județul Bidtrița-Năsăud. Învață să citească încă la vîrsta fragedă de 5 ani. A fost al optulea copil din cei 14 copii ai preotului greco-catolic Fiul lui Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica unui unui preot greco-catolic. Copilăria și-o petrece în satul natal ( Hordou ). Școala primară o începe în toamna anului 1871, și din motive de sănătate le întrerupe după clasa 1- a. Pentru clasele 2 și 3 urmează cursurile școlii din Telciu. 1884 ia bacalaureatul, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884 se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universități maghiare din cluj. Prima poezie a publicat-o la vîrsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. 1886 din cauza banilor și a sănătăți precare nu mai figurează printre studenți clujeni. 1887 începe să lucreze ca redactor la revista Tribuna. 1887 George Coșbuc ajunge la Si...

NOAPTE DE VARĂ Zările, de farmec pline, Strălucesc în luminiș ; Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțiind ; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu ; Și cu poala prinsp-n brîu Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin ; Satul e de vuiet plin ; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun cine-n somn mai latră Răgușit. Iat-o ! Plină, despre munte, Iese luna din brădet Și se nalță,-ncet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad ; Ritmic valuri cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vîntul tace ; Satul...

CÎNTECUL REDUTEI În redută numai lei ; Uite-i, mă bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii ! Dar mai mare peste ei Cine mi-e? Vreun Strîmbă-Lemne ? Cică și mai și, pesemne, Unul, Ciaca-Paca-bei. Cîte cinci pe-un ban să-i vinzi. Că sînt toți oșteni pe-alesul, De viteji le saltă fesul, Pitulați pe după grinzi. Se-ntind, nene, de căldură De le-ajung genunchii-n gură Mașalà, cu ei te prinzi ?  Ce te uiți tu că sînt goi ? Așa-i turcu-n vitejie Zvîrle haina ca să fie Sprinten-foc cînd e-n război. Dîrdîiesc din dinți, mă vere, - Lasă-i, mă, că-și fac putere Dinților, să muște-n noi. Și-ntr-o zi - să vezi acu - Dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme cuie, Și-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că sări pe băț călare Și-alergîng în fuga mare Drept la Vàdin s-abătu. Strig-Osman : ,,Păsat vă fac ! Încurcați pe-aicea treaba, Și-mi mîncați pilaf degeaba - Vă tai ciorba, vă dezbrac ! Ahmet, Mahmet, cum te cheamă, Tu cam tremuri, bag de seamă, Sa...

DRAGA MAMEI    ( BALADĂ ) Colo-n jos, în jos, Este-un plop frumos, Plop cu frunza plină, Neted la tulpină, Cu crăngi rătezate, Spre pămînt plecate ; Iară lîngă plop Este-o casă nouă Cu fereștri vro două, Casă șindrilită Mîndru văruită, Cu fața spre soare, Cu ograda mare, Cu porți ridicate, Cu uși largi și late, Și cu prag de fag. Iar apoi pe prag, Pe cel prag afară, În amurg de seară Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa C-așa-i dacă are Fira fată mare : Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește După-un feciorel, Și-apoi pentru el Ea rabdă ocară Și-n casă și-afară De s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi, nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa-l iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea căsi și vite ; Fira deci ferbea Și mi se ciudea Căci dînsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Și cu vîlfă mare... Tot așa și iară Și-acum stînd afară Fira se ciu...

NUMAI UNA Pe umeri pletele-i curg rîu - Mlădie ca un spic de grîu, Cu șorțul negru prins în brîu, O pierd din ochi de dragă Și cînd o văd, îngălbinesc ; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec - Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec Cu ochii cît e zarea. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s-o știu nevasta mea, Dar oameni răi din lumea rea Îmi tot închid cărarea. Și cîte vorbe-mi aud eu ! Toții frații mă vorbesc de rău, Și tata-i supărat mereu, Iar mama la icoane, Mătanii bate, ține post ; Mă blăstemă : ,,De n-ai fi fost ! Ești un netot ! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane !'' Îmi fac de cap ? Dar las' să-mi fac ! Cu traiul eu am să mă-mpac Și eu am să trăiesc sărac, Muncind bătut de rele ! La frați eu nu cer ajutor, Că n-am ajuns la mila lor - Și fac ce vreau ! Și n-am să mor De grija sorții mele. Mă-ngroapă frații ...

VÎNTUL De fete mari e lunca plină, Iar vîntul răsfățat copil S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. Și fetele cu drag suspină : - ,,O, Doamne, Doamne, adă-mi-l !'' Pe umeri blondele lui plete Tresar și sar încetinel. El e frumos și tinerel, Dar e sfiios cînd e cu fete. Iar ele rîd și rîd șirete Și pe furiș privesc la el. El umblă ca la el acasă Și-ascultă fetele ce zic ; Mai rupe-n palme cîte-un spic Și răsfățat apai își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de cîmp nimic. Și printre spice el șoptește, Vorbind aiurea și-alintat ! Și, cum să plimbă-n lung și-n lat, Cu fetele să-mprietenește Și din copil sfiios el crește Flăcău întreg de sărutat. Apoi ca-n glumă el le prinde De mînecă, și-aprins de dor, Își face joc prin părul lor, În urmă brațul și-l întinde, Pe cea mai dragă o cuprinde Șio strînge cătră el ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape : - ,,Să te sărut, drăguțo, vrei ? Ce ochi frumoși ai, viorei, Ca un întins adînc de ape.'' De el nu-i nici...

NUNTA ZAMFIREI E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată, - fata lui - Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. Și dac-a fost pețită des, E lucru tare cu-nțeles, Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. El, cel mai drag ! El a venit Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel, Și fata s-a-ndrăgostit de el. Că doară tocmai Viorel I-a fost menit. Și s-a pornit apoi cuvînt ! Și patru margini de pămînt Ce strimte-au fost în largul lor, Cînd a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvînt mai călător Decît un cuvînt ! Ca ieri, cuvîntul din vecini, S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsînd pe toți, din cît afund O mie de crăimi ascund, Toți craii multului rotund De veste plini. Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat Și regii-n purpur s-au închis, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodată. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Aajunul zilei de nuntit, ...

ÎN BISERICĂ O, prinde-mă de mînă, iubito, și mă du Aproape, să ne fie vecin iconostasul, - Sub bolți între columne molatic sune-ți pasul, Și eu voi fi cucernic cît ești de blîndă tu. Atîta sînt de rece, mă-nfior să o spun. O, dacă știi tu, Fanny, că-mi ești atît de dragă, Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă, Din cît sînt rău, iubito, o, vino, fă-mă bun ! Ești tare cît să-mi spulberi a sufletului mumii Cu cel mai gingaș tremur al ochilor azuri, Tu risipești c-un zîmbet a mele-nvățături, - O, vino și-mi răstoarnă pe toți savanții lumii ! Credințele-mprăștiate le voi uni mănunchi, Din patima iubirii mă voi renaște iară, Ca-n sufletul meu veșted speranța să răsară, Voi sta cu tine, dragă, alăturea-n genunchi În fața sfintei mame, sub bolțile-ncrustate D-albastrul zugrăvelii ; și-o cruce sărutînd, Mă vei vedea, iubito, pe piatra goală stînd, La candela eternă cu mîni împreunate. Și eu voi prinde ruga din piul tău respir, Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea z...

SPINUL Stetea frumoasa pe-un răzor ; Voinicul lîngă ea devale, Să-i scoată spinul din picior. Și ea plîngea : - ,,Un spin în cale ! De ce tot rîzi ? Ah, cum mă dor Aceste rîsete-ale tale !'' Ea are flori de crîng la sîn Și-n păr un trandafir sălbatic, Și părul ei de rouă-i plin. - ,,Ei, las' să rîd ! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Și vezi cu ce mi te-ai ales !'' - ,,Trei fragi ? Și-atît e doară bine ! Căci n-am putut în deal să ies ; Trei fragi de-ar fi, sînt pentru tine !'' Cu ochii-nchiși și strînși de tot, Ea de dureri izbea piciorul : - ,,Ah, lasă-mă, că nu mai pot !'' - ,,Fricoasă ești !'' - ,,Da ! Te-aș vedea ! Fricoasă eu ? Așa e frica ? N-ai milă de durerea mea ! Nu-ți pasă !'' - ,,Da ! Ca de nimica ! Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea Să-mi fie schioapă nevestica !'' Ea-și potrivește floare-n păr, Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi ca florile de măr. - ,,Să fiu chiar schioapă, ce-i apoi ? Că ce ți-e d...

LA PÎRÎU Venea pe deal, voios cîntînd, Flăcăul ; Pe-un umăr coasa legănînd, Venea fără de nici un gînd Flăcăul. Dar iată-n drum îl află răul, În drum, în drum, dar ce-i în drum ? Părăul - Așa de lat și chiar acum ! Dincolo cîmp și lan și flori, Ei cată ! Și doine și secerători ; Părîu-i lat, și să nu mori ? Ei cată ! Și-n grîu, ei bată-mi-l să-l bată ! În grîu, în grîu ? Dar ce-i în grîu ? O fată - Înoată-n spice pînă-n brîu. - ,,Să n-ai, Catrino, zi de rău !'' Ea tace. - ,,Ei, iacă naiba de părău, Mi-i puse focu-n druml tău !'' Ea tace. Deloc o vorbă ! Se preface. Deloc, deloc, de ce deloc ? Că-i place Și vrea de el să-și bată joc. - ,,Ai, fă, copii acasă mulți ? Ei, iacă ! Nu vii, urîto, nu m-asculți ? De dragul tău să mă desculți ? Ei, iacă ! Mai bine plec !'' Și dînsul pleacă. Dae ea ? Dar ea ? Ce-și zice ea ? Să treacă ! Să facă-n urmă cum o vrea ! Văzînd-l, însă, c-a plecat, Ea-și pune Deoparte snopul : - ,,M-ai chemat ?''. El mîna peste ochi mirat...

SCARA Am găsit-o ieri în prun, Dar - să nu grăbiți ocară ! I-am luat în pripă scara. Ea mă-njură : - ,,Ești nebun ? Pune scara !'' -,,Dacă-njuri, eu n-o mai pun !'' Mai la urmă, pe-un cuvînt : Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. Sărutată - Lăudat fii, Tată sfînt ! - ,,Unsprezece'', spune ea ; Eu zic : - ,,Bine'', pe credință : Doar o fi avînd știință, Scara cîți fuștei avea, Pe credință - Asta e pierzarea mea ! Și-o sărut mereu-mereu : Orice-ați spune, orice-ați face, Nu știu cum, dar mie-mi place Să sărut - așa sînt eu ! Orice-ați face, Doar e dat de dumnezeu ! Dar te uită ! Azi mă duc Pe la ei, și iată scara ! Vrînd să pui la cale țara, N-am de lucru și m-apuc Să-ntorc scara, Și cînd colo, stau năuc ! Dau să număr la fuștei - Uite-i, frate, doisprezece ! Și-un cuțit prin piept îmi trece Împlîntat de mîna ei ! Doisprezece, Iacă-mi moartea, dragii mei ! A greșit, îmi spuneți voi ? Cum de n-a greșit să spuie Treisprezece ?...

DRAGOSTE ÎNVRĂJBITĂ                    I Fata sta la poartă, mă-sa la prilaz- Nu știu ce-avea fata, că-i era necaz Și umbla de colo pînă colo beată. O vedea și mă-sa că e supărată Și că-i joacă-n lăcrimi ochii arși de foc, O vedea prin casă că se-nvîrte-n loc ; Prinde-n mîni un lucru numai ca să-l prindă, Iese-n tindă, intră, iarăși iese-n tindă Și frămîntă casa cu nimic, așa. Ieri cît a fost ziuă nu s-astîmpăra Nici cît bați în palme, și-alerga silhuie, O trudea vreo taină și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit deloc. S-a culcat în urmă supărată foc Și prin somn întruna a vorbit cu șoapte. Astă-dimineață s-a sculat de noapte Și-a tors două fuse pînă s-au sculat Ceilalți ai casei. Și-avea plînsă fața. N-a vrut să mănînce. Toată dimineața N-a vorbit nici două, iar cînd a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă și-apoi verde și-a izbit din mînă Fusul plin și furca, și-a umplut de l...

ȘARPELE-N INIMĂ M-ai strîns ieri cu mînie-n crîng De brațul stîng - De ce mă spui la toți că plîng ? ,,Să nu te văd cu vrun flăcău, Că dai de rău !'' Dar ce, mă rog, sînt robul tău ? N-am plîns și nu te lăuda ! Am plîns, ba da, Dar nu pentru mustrarea ta ! M-au întîlnit așa pe drum, Mai știu eu cum, Iar tu ești mînios și-acum ! Și-a fost și soră-ta cu ei ; Veneau tustrei, Și-am stat puțin, și mai vrei ? N-am voie nici atît, eu nu ? Dar ce crezi tu, Și ochii să mi-l scot de-acu ? Ai răsărit ca din pămînt - Ei, Doamne sfînt, Îți sînt nevastă, soră-ți sînt, De nu mă lași din ochi mereu ? Nu pot și eu Să mă-ntîlnesc cu cine vreu ? ,,De unde viu ? Ce cat în prund ? Ce flori ascund ?'' Ești mamă tu, ca să-ți răspund ? Și-uitîndu-te și-n jos și-n sus Scrînșnind mi-ai spus : ,,Săracă fată !'' și te-ai dus. Săracă ! Dar de ce să fiu ? Pe suflet viu, Cu nici o vină nu mă știu. Apoi de ce tot spui și spui Că, de tăcui, E semn că vinovată fui ? Ce semn ? Tăcui așa mereu, Că...