Pagini
- Pagina de Pornire
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Contact
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți
- D-Ale Casei Canal pe Youtube
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Alimentația Copilului Mic
- Sfaturi Utile
- Poeții, Poezii, Fabule, Colinde, Pastele, Doine, Balade
Se afișează postările cu eticheta ( generarea carcinogenilor în mediu ). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ( generarea carcinogenilor în mediu ). Afișați toate postările
Generarea și Concentrația N-nitrozo-derivaților
GENERAREA ȘI CONCENTRAȚIA N-NITROZO-DERIVAȚILOR
N-nitrozo-derivații au început să fie studiați din 1937, după ce s-a
observat că N-nitrozo-dimetilamina ( DMN ) a indus leziuni hepatice
la persoanele expuse.
Cercetări ulterioare au pus în evidență efectele toxice, cancerigene și
mutagene, la o categorie mare de N-nitrozo-derivați.
Cercetările experimentale inițiale au arătat că oile hrănite cu o dietă
la care s-a adăugat pulbere din carne de pește conservat cu nitrit, fac
o boală severă a ficatului.
Identitatea cercetări de evaluare a prezenței și concentrației N-nitrozo-
derivaților în alimentele destinate consumului uman și animal.
S-a constatat că N-nitrozoaminele se găsesc în situații variate în
mediu și în numeroase produse din carne și pește și alte produse
consumabile concentrația lor fiind de ordinul părți per milion ( ppm sau ug/g ).
Concentrația din unele alimente și din mediu a N-nitrozoaminelor
Sursa N-nitrozoaminelor Concentrația ug/g
Produse din carne
Salam, cîrnat uscat DMN 10 - 80
Slănină fiartă DMN, DEN, NPYR, NPIP 1 - 10
Slănină nefiartă DMN, NPYP 2 - 30
Cremwuști DMN 11 - 84
Pește
Pește marinat chinezesc DMN 50 - 100
Pești conservați cu nitriți, nitrați DMN 0 - 26
Cod proaspăt, sărat DMN 1 - 9
Alte alimente
Fructe DMN -----
Brînză DMN 1 - 4
Ulei de soia DMN -----
Diferite
Condensat de fum de țigară DMN, DEN, MEN 0 - 0,18/țigară
Tutun NNN 0,3 - 8,8
Stratosferă DMN -------
DMN - N-nitrozodimetilanină
DEN - dietilnitrozoamină
NPYP - N-nitrozopirolidină
NPIP - N-nitrozopiperidină
MEN - N-nitrozoetilmetilamină
NNN - N-nitrozonicotină
Dovada formării N-nitrozoderivaților în organism se bazează pe
următoarele date : 1) punerea în evidență a acestor derivați în
sucul gastric ; 2) observarea efectelor toxice și carcinogene, ca urmare
a lezării macromoleculelor celulare critice după administrarea
simultană de nitriți și diferite amine sau amide.
Nitrozarea este influențată de numeroși factori ca : pH ( care în
stomacul uman se modifică continuu ), de unde substanțe care
catalizează reacția ( cum ar fi tiocianatul sau unele complexe metalice )
sau altele care inhibă formarea nitro-derivaților ( de ex. : acidul
ascorbic, acidul sulfanailic etc. ), și care pot fi folosiți ca anticarcinogeni.
Generarea și Concentrația N-nitrozo-derivaților
GENERAREA ȘI CONCENTRAȚIA N-NITROZO-DERIVAȚILOR
N-nitrozo-derivații au început să fie studiați din 1937, după ce s-a
observat că N-nitrozo-dimetilamina ( DMN ) a indus leziuni hepatice
la persoanele expuse.
Cercetări ulterioare au pus în evidență efectele toxice, cancerigene și
mutagene, la o categorie mare de N-nitrozo-derivați.
Cercetările experimentale inițiale au arătat că oile hrănite cu o dietă
la care s-a adăugat pulbere din carne de pește conservat cu nitrit, fac
o boală severă a ficatului.
Identitatea cercetări de evaluare a prezenței și concentrației N-nitrozo-
derivaților în alimentele destinate consumului uman și animal.
S-a constatat că N-nitrozoaminele se găsesc în situații variate în
mediu și în numeroase produse din carne și pește și alte produse
consumabile concentrația lor fiind de ordinul părți per milion ( ppm sau ug/g ).
Concentrația din unele alimente și din mediu a N-nitrozoaminelor
Sursa N-nitrozoaminelor Concentrația ug/g
Produse din carne
Salam, cîrnat uscat DMN 10 - 80
Slănină fiartă DMN, DEN, NPYR, NPIP 1 - 10
Slănină nefiartă DMN, NPYP 2 - 30
Cremwuști DMN 11 - 84
Pește
Pește marinat chinezesc DMN 50 - 100
Pești conservați cu nitriți, nitrați DMN 0 - 26
Cod proaspăt, sărat DMN 1 - 9
Alte alimente
Fructe DMN -----
Brînză DMN 1 - 4
Ulei de soia DMN -----
Diferite
Condensat de fum de țigară DMN, DEN, MEN 0 - 0,18/țigară
Tutun NNN 0,3 - 8,8
Stratosferă DMN -------
DMN - N-nitrozodimetilanină
DEN - dietilnitrozoamină
NPYP - N-nitrozopirolidină
NPIP - N-nitrozopiperidină
MEN - N-nitrozoetilmetilamină
NNN - N-nitrozonicotină
Dovada formării N-nitrozoderivaților în organism se bazează pe
următoarele date : 1) punerea în evidență a acestor derivați în
sucul gastric ; 2) observarea efectelor toxice și carcinogene, ca urmare
a lezării macromoleculelor celulare critice după administrarea
simultană de nitriți și diferite amine sau amide.
Nitrozarea este influențată de numeroși factori ca : pH ( care în
stomacul uman se modifică continuu ), de unde substanțe care
catalizează reacția ( cum ar fi tiocianatul sau unele complexe metalice )
sau altele care inhibă formarea nitro-derivaților ( de ex. : acidul
ascorbic, acidul sulfanailic etc. ), și care pot fi folosiți ca anticarcinogeni.
Generarea și Concentrația Hidrocarburilor Policlicice Aromatice în Mediu
GENERAREA CONCENTRAȚIA HIDROCARBURILOR POLICICLICE
AROMATICE ÎN MEDIU
Hidrocarburile policiclice aromatice ( HPA ) sînt structuri formate din unirea
a trei sau mai multe nuclee benzenice într-un aranjament linear, inelar sau
aglomerat și conțin numai C și H.
Formarea acestor compuși se realizează prin expunerea substanțelor organice
la temperaturi extrem de mari.
În timpul procesului de piroliză, hidrogenul și radicalii liberi CH sînt elemente
ce se pun în libertate.
Radicalii liberi astfel formați pot să polimerizeze prin intermediul acetilenei
reactive, la structuri stabile de tipul hodrocarburilor policiclice aromatice.
Acest tip de reacție poate avea loc și la temperaturi moderate ( 100 - 150 grade
celsius ) însă viteza de reacție este mult mai lentă.
În plus, la aceste temperaturi, produșii formați conțin catene laterale alchil.
De exemplu, în uleiul crud în care hidrocarburile policiclice aromate au fost
produse la temperaturi mari joase, apar în exces și compuși nesubstituiți.
Raportul dintre compușii substituiți și cei nesubstituiți reprezintă de fapt un
indicator al originii hidrocarburilor policiclice aromare găsite în orice sursă.
După descoperirea în 1943 a crisenului în sol, s-a sugerat că hidrocarburile
policiclice aromatice nesubstituite trebuie să se găsească în toate regiunile lumii.
Între tipm s-au pus în evidență în sol, apă și chiar în aer peste 200 de compuși
de acest tip.
Cum apar însă aceste hodrocarburi ? Analizîndu-se probe din sol și
sendimente marine pentru conținutul lor în HPA, s-a ajuns la concluzia că sursa
cea mai probabilă de contaminare ar fi fost focurile naturale care au apărut
în păduri și preerii.
Compușii nesubstituiți care au fost identificați în probele analizate au putut să
apară în condițiile termice arătate, iar HPA ar fi putut cu ușurință să fie
transportate, pe suportul unor particule materiale în aer și dispersate de
curenți pe o suprafață foarte întinsă.
Aceste particule s-au depus apoi pe pămînt sau pe suprafața apelor, în care au
fost încorporate.
Aceste procese se consideră că stau la baza mecanismului generării și
distribuirii HPA pe suprafața Terrei.
O altă sursă de generare a hidrocarburilor carcinogene se consideră a fi chiar
biosinteza acestora de către unele bacterii.
Biosinteza bacteriană poate constitui și sursa de generare a acestor compuși
care s-au găsit în fitoplacton și alge marine, prelevate de la distanțe mari
de orice sursă potențială de contaminarea a mediului.
Această explicație se încearcă să se extindă și pentru justificarea creșterii
conținutului în B(a)P, care s-a pus în evidență în frunzele de fag, stejar și
tutun îngălbenite.
Desigur că în ultimul timp, sursele de generare au crescut considerabil
prin dezvoltarea folosirii cărbunilor pentru încălzire, a dezvoltării motoarelor
cu explozie, prin prepararea sau conservarea alimentelor la foc sau fum,
prin dezvoltarea industriei petrolifere, prin contaminarea cu petrol a mărilor
sau oceanelor în urma accidentelor produse de transportul lor și prin
deversarea reziduurilor industriale în ape.
În momentul de față, una din sursele principale de poluare ale aerului o
reprezintă gazele emanate de motoarele cu combustie internă ( motociclete,
automobile, avioane ).
Concentrația HPA în sol variază în mod considerabil de la regiune la regiune,
în funcție de existența altor surse poluante situate în împrejurimi.
Prin depunerea HPA pe sol, ele pătrund la o anumită adîncime, sînt
preluate de apele subterane, și pot fi asimilate de plante, animale,
pești și produse agricole, pătrunzînd astfel în alimentația curentă.
Concentrația HPA în alimente variază de asemenea în funcție de gradul de
poluare al atmosferei în care se află zona de cultivare, de timul
expunerii, de modul lor de preparare, de distanța de la sursa de gătit ( foc )
și tipul de grăsime folosit la prepararea lor.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Compusul Alimentul Cantitatea ( ug/kg )
1 Benz(a)antracem Salam fiert 0,2 - 1,1
Salam afumat 0,4 - 9,9
Șuncă afumată 12
Spanac 16
Ulei de cocos 98
Ulei vegetal rafinat 1
2 Benzo(a)piren(B(a)P) Salam fiert 0,17 - 0,63
Carne prăjită ( cărbune ) 2,6 - 11,2
Pește afumat 2,1
Spanac 7,4
Roșii 0,2
Ulei de cocos 43,7
Cafea prăjită 0,1 - 4
Ceai 3,9 - 21,3
Cereale 0,2 - 4
3 Benzo(e)piren Șuncă afumată 5,2
Pește afumat 1, 9
Spanac 6,9
Roșii 0,2
Cafea prăjită 0,3 - 7,2
Nuci prăjite 0,4
Ulei de cocos 32,7
4 Crisen Salam fiert 0,5 - 2,6
Șuncă afumată 21,2
Spanac 28
Roșii 0,5
Cereale 0,8 - 14,5
Cafea prăjită 0,6 - 19,1
Ceai negru 4,6 - 6,3
5 Dibenz(a, h)antracen Spanac 0,3
Roșii 0,04
Cereale 0,1 - 0,6
Generarea și Concentrația Hidrocarburilor Policlicice Aromatice în Mediu
GENERAREA CONCENTRAȚIA HIDROCARBURILOR POLICICLICE
AROMATICE ÎN MEDIU
Hidrocarburile policiclice aromatice ( HPA ) sînt structuri formate din unirea
a trei sau mai multe nuclee benzenice într-un aranjament linear, inelar sau
aglomerat și conțin numai C și H.
Formarea acestor compuși se realizează prin expunerea substanțelor organice
la temperaturi extrem de mari.
În timpul procesului de piroliză, hidrogenul și radicalii liberi CH sînt elemente
ce se pun în libertate.
Radicalii liberi astfel formați pot să polimerizeze prin intermediul acetilenei
reactive, la structuri stabile de tipul hodrocarburilor policiclice aromatice.
Acest tip de reacție poate avea loc și la temperaturi moderate ( 100 - 150 grade
celsius ) însă viteza de reacție este mult mai lentă.
În plus, la aceste temperaturi, produșii formați conțin catene laterale alchil.
De exemplu, în uleiul crud în care hidrocarburile policiclice aromate au fost
produse la temperaturi mari joase, apar în exces și compuși nesubstituiți.
Raportul dintre compușii substituiți și cei nesubstituiți reprezintă de fapt un
indicator al originii hidrocarburilor policiclice aromare găsite în orice sursă.
După descoperirea în 1943 a crisenului în sol, s-a sugerat că hidrocarburile
policiclice aromatice nesubstituite trebuie să se găsească în toate regiunile lumii.
Între tipm s-au pus în evidență în sol, apă și chiar în aer peste 200 de compuși
de acest tip.
Cum apar însă aceste hodrocarburi ? Analizîndu-se probe din sol și
sendimente marine pentru conținutul lor în HPA, s-a ajuns la concluzia că sursa
cea mai probabilă de contaminare ar fi fost focurile naturale care au apărut
în păduri și preerii.
Compușii nesubstituiți care au fost identificați în probele analizate au putut să
apară în condițiile termice arătate, iar HPA ar fi putut cu ușurință să fie
transportate, pe suportul unor particule materiale în aer și dispersate de
curenți pe o suprafață foarte întinsă.
Aceste particule s-au depus apoi pe pămînt sau pe suprafața apelor, în care au
fost încorporate.
Aceste procese se consideră că stau la baza mecanismului generării și
distribuirii HPA pe suprafața Terrei.
O altă sursă de generare a hidrocarburilor carcinogene se consideră a fi chiar
biosinteza acestora de către unele bacterii.
Biosinteza bacteriană poate constitui și sursa de generare a acestor compuși
care s-au găsit în fitoplacton și alge marine, prelevate de la distanțe mari
de orice sursă potențială de contaminarea a mediului.
Această explicație se încearcă să se extindă și pentru justificarea creșterii
conținutului în B(a)P, care s-a pus în evidență în frunzele de fag, stejar și
tutun îngălbenite.
Desigur că în ultimul timp, sursele de generare au crescut considerabil
prin dezvoltarea folosirii cărbunilor pentru încălzire, a dezvoltării motoarelor
cu explozie, prin prepararea sau conservarea alimentelor la foc sau fum,
prin dezvoltarea industriei petrolifere, prin contaminarea cu petrol a mărilor
sau oceanelor în urma accidentelor produse de transportul lor și prin
deversarea reziduurilor industriale în ape.
În momentul de față, una din sursele principale de poluare ale aerului o
reprezintă gazele emanate de motoarele cu combustie internă ( motociclete,
automobile, avioane ).
Concentrația HPA în sol variază în mod considerabil de la regiune la regiune,
în funcție de existența altor surse poluante situate în împrejurimi.
Prin depunerea HPA pe sol, ele pătrund la o anumită adîncime, sînt
preluate de apele subterane, și pot fi asimilate de plante, animale,
pești și produse agricole, pătrunzînd astfel în alimentația curentă.
Concentrația HPA în alimente variază de asemenea în funcție de gradul de
poluare al atmosferei în care se află zona de cultivare, de timul
expunerii, de modul lor de preparare, de distanța de la sursa de gătit ( foc )
și tipul de grăsime folosit la prepararea lor.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Compusul Alimentul Cantitatea ( ug/kg )
1 Benz(a)antracem Salam fiert 0,2 - 1,1
Salam afumat 0,4 - 9,9
Șuncă afumată 12
Spanac 16
Ulei de cocos 98
Ulei vegetal rafinat 1
2 Benzo(a)piren(B(a)P) Salam fiert 0,17 - 0,63
Carne prăjită ( cărbune ) 2,6 - 11,2
Pește afumat 2,1
Spanac 7,4
Roșii 0,2
Ulei de cocos 43,7
Cafea prăjită 0,1 - 4
Ceai 3,9 - 21,3
Cereale 0,2 - 4
3 Benzo(e)piren Șuncă afumată 5,2
Pește afumat 1, 9
Spanac 6,9
Roșii 0,2
Cafea prăjită 0,3 - 7,2
Nuci prăjite 0,4
Ulei de cocos 32,7
4 Crisen Salam fiert 0,5 - 2,6
Șuncă afumată 21,2
Spanac 28
Roșii 0,5
Cereale 0,8 - 14,5
Cafea prăjită 0,6 - 19,1
Ceai negru 4,6 - 6,3
5 Dibenz(a, h)antracen Spanac 0,3
Roșii 0,04
Cereale 0,1 - 0,6
Generarea Carcinogenilor în Mediu
GENERAREA CARCINOGENILOR ÎN MEDIU
Datorită heterogenității structurale a substanțelor carcinogene din
mediu - de la metale sau sărurile lor la compuși carcinogeni complecși
- o geneză unitară a acestor factori nu este de conceput.
Prima observație și corelație a cancerului uman cu substanțele carcinogene
din mediu a fost făcută de Sir Percival Pott ( 1775 ) care a observat o
frecvență neobișnuit de mare a cancerului scrotului la coșarii din Londra
și care a sugerat ideea că aceasta s-ar datora epunerii lor la funingine și
cenușă.
Eutlin, cu o sută de ani mai tarziu ( 1882 ), pune în evidență apariția cancerelor
cutanate și ale organelor interne la aceiași indivizi expuși.
Probe concludente privind natura substanțelor implicate în aceste forme
de cancer au fost aduse de Yamagiwa și Ichikawa ( 1915 ) care reușesc să producă
sarcoane experimentale prin aplicarea de gudron de cărbune nediluat pe
urechile de iepure.
Rezultatele experiențelor lor sînt confirmate de Tsutsui ( 1918 ) care folosește
același material și de Passey ( 1922 ) care folosește extract de funingine
pentru producerea cancerului cutanat la șoareci.
Abia în 1930, Kennaway și Hieger, stabilesc că dibenz(a)antracenul și
benzo(a)pirenul sînt hidrocarburile policiclice aromatice ( HPA ) responsabile
de acțiunea carcinogenă a gudronului de cărbune.
Aceste date demonstrează că existența hidrocarburilor carcinogene în mediul
ambiant nu este legată în mod unic de dezvoltarea industrializării societății
contemporane.
Această concluzie este susținută de descoperirea benzo(a)pirenului în
solurile seculare înghețate din nordul URSS care indică existența acestui
compus carcinogen cu mii de ani în urmă.
Generarea Carcinogenilor în Mediu
GENERAREA CARCINOGENILOR ÎN MEDIU
Datorită heterogenității structurale a substanțelor carcinogene din
mediu - de la metale sau sărurile lor la compuși carcinogeni complecși
- o geneză unitară a acestor factori nu este de conceput.
Prima observație și corelație a cancerului uman cu substanțele carcinogene
din mediu a fost făcută de Sir Percival Pott ( 1775 ) care a observat o
frecvență neobișnuit de mare a cancerului scrotului la coșarii din Londra
și care a sugerat ideea că aceasta s-ar datora epunerii lor la funingine și
cenușă.
Eutlin, cu o sută de ani mai tarziu ( 1882 ), pune în evidență apariția cancerelor
cutanate și ale organelor interne la aceiași indivizi expuși.
Probe concludente privind natura substanțelor implicate în aceste forme
de cancer au fost aduse de Yamagiwa și Ichikawa ( 1915 ) care reușesc să producă
sarcoane experimentale prin aplicarea de gudron de cărbune nediluat pe
urechile de iepure.
Rezultatele experiențelor lor sînt confirmate de Tsutsui ( 1918 ) care folosește
același material și de Passey ( 1922 ) care folosește extract de funingine
pentru producerea cancerului cutanat la șoareci.
Abia în 1930, Kennaway și Hieger, stabilesc că dibenz(a)antracenul și
benzo(a)pirenul sînt hidrocarburile policiclice aromatice ( HPA ) responsabile
de acțiunea carcinogenă a gudronului de cărbune.
Aceste date demonstrează că existența hidrocarburilor carcinogene în mediul
ambiant nu este legată în mod unic de dezvoltarea industrializării societății
contemporane.
Această concluzie este susținută de descoperirea benzo(a)pirenului în
solurile seculare înghețate din nordul URSS care indică existența acestui
compus carcinogen cu mii de ani în urmă.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Postare
ANPC Termeni și Condiții