Blenoragia Acută și Subacută

BLENORAGIA ACUTĂ ȘI SUBACUTĂ



În tratamentul blenoragiei s-a produs o cotitură prin descoperirea
sulfamidelor și a antibioticelor.
Astăzi, cele mai bune rezultate se obțin prin penicilină și
streptomicină, asociate sau nu cu sulfatiazol sau sulfadiazină la
care se adaugă în mod obligatoriu un tratament local, care constă
în spălături abundente, vaginale și uretrale, cu antiseptice neiritante,
în diluții mari.
Recent, și alte antibiotice descoperite, cum sînt clortetraciclina și
oxitetraciclina, s-au dovedit de o mare eficacitate în tratamentul
blenoragiei.
Se aplică următoarea schemă de tratament a M.S.P.S. : penicilină.
1 200 00o u. zilnic, administrînd la 6 ore interval cîte 300 000 u.
timp de 5 zile în total 6 000 000 u. asociată cu streptomicină, din care
administrăm zilnic 1 g, în total 3 - 4 g.
Tratamentul local este obligatoriu și constă din spălături abundente
vulvo-vaginale, uretrale și cervicale, de exemplu cu soluție de
permanganat de potasiu 1 : 4 000, de două ori pe zi, timp de 3 - 5 zile.
Se vor aplica pe colul uterin tampoane cu protargol 2% sau cu argirol
10% în glicerină, introduse în porțiunea superioară a vaginului, seara,
înainte de culcare.
Se fac instilații cu argirol 20% în canalele glandelor Skene și în canalele
glandelor Bartholin cu ajutorul unui ac bont.

Controlul vindecării.
După terminarea tratamentului, bolnava va fi supusă unui control a vindecării.
Proba vindecării este cu mult mai grea la femeie decît la bărbat.
Determinarea atentă și precisă a lipsei oricărui semn clinic de prezență a
infecției este de o importanță primordială, depășind chiar probele bacteriologice.
O asemenea examinare presupune o experiență mare în recunoașterea celor
mai șterse urme de inflamație blenoragică.
Este necesar ca, în afară de determinarea prezenței sau absenței unor simptome,
ca secreția vaginală, polakiurie, disurie, urini tulburi, să căutăm prezența
unei secreții, prin presiunea uretrei și a glandelor Skene, prin examinarea
atentă a glandelor Bartholin, a colului uterin, a parametrelor, trompelor și
ovarelor.
Acest examen clinic va fi completat prin următoarele probe bacteriologice ;

a) frotiuri repetate și culturi din uretră, col și glandele vulvo-vaginale,
recoltate înainte și după mentruație ;
b) dacă recurgem la provocări, se vor repeta examenele mocroscopice și
însămînțările, folosind pentru acesta secrețiile recoltate din punctele respective ;
c) examinările bacteriologice vor fi repetate de trei ori, la interval de o lună.
Metodele de a provoca apariția gonococului sînt variate.
Ele se pot grupa în trei categorii, și anume :

1. iritații locale prin instrumente sau substanțe chimice ; de examplu, prin
instilații cu nitrat de argint soluție 1 - 2% sau spălături largi cu nitrat de argint soluție 1% ;
2. stimularea secrețiilor cu ajutorul excitanților parasimpatici, ca de pildă,
compușii ezerinei, aplicați local, sau compușii colinei, aplicați prin ionoforeză ;
3. stimularea generală prin vaccinuri antigonococice sau prin proteine ( lapte
și vaccinuri nespecifice ).
Capacitatea acestor metode de provocare de a elibera gonococii închistați în țesuturi
este foarte slabă, mai ales la femeie, unde este vorba de o mare varietate de
țesuturi interesate.
Mucoasele recent inflamate sînt - firește - foarte sensibile și o iritație generală
sau locală poate produce o secreție aparentă.
Prin urmare, numai punerea în evidență a gonococilor în aceste secreții are
valoare în probele de provocare, dar în practică, o asemenea eliberare de gonococi
este extrem de rară.
Totuși este bine să nu trecem cu ușurință peste aceste probe, deoarece -
reușind, chiar într-un singur caz dintr-o sută, depistarea unei blenoragii nevindecate
- acest fapt este de mare importanță epidemiologică și profilactictă în
lupta pentru stîrpirea acestei boli.

Blenoragia Acută și Subacută

BLENORAGIA ACUTĂ ȘI SUBACUTĂ



În tratamentul blenoragiei s-a produs o cotitură prin descoperirea
sulfamidelor și a antibioticelor.
Astăzi, cele mai bune rezultate se obțin prin penicilină și
streptomicină, asociate sau nu cu sulfatiazol sau sulfadiazină la
care se adaugă în mod obligatoriu un tratament local, care constă
în spălături abundente, vaginale și uretrale, cu antiseptice neiritante,
în diluții mari.
Recent, și alte antibiotice descoperite, cum sînt clortetraciclina și
oxitetraciclina, s-au dovedit de o mare eficacitate în tratamentul
blenoragiei.
Se aplică următoarea schemă de tratament a M.S.P.S. : penicilină.
1 200 00o u. zilnic, administrînd la 6 ore interval cîte 300 000 u.
timp de 5 zile în total 6 000 000 u. asociată cu streptomicină, din care
administrăm zilnic 1 g, în total 3 - 4 g.
Tratamentul local este obligatoriu și constă din spălături abundente
vulvo-vaginale, uretrale și cervicale, de exemplu cu soluție de
permanganat de potasiu 1 : 4 000, de două ori pe zi, timp de 3 - 5 zile.
Se vor aplica pe colul uterin tampoane cu protargol 2% sau cu argirol
10% în glicerină, introduse în porțiunea superioară a vaginului, seara,
înainte de culcare.
Se fac instilații cu argirol 20% în canalele glandelor Skene și în canalele
glandelor Bartholin cu ajutorul unui ac bont.

Controlul vindecării.
După terminarea tratamentului, bolnava va fi supusă unui control a vindecării.
Proba vindecării este cu mult mai grea la femeie decît la bărbat.
Determinarea atentă și precisă a lipsei oricărui semn clinic de prezență a
infecției este de o importanță primordială, depășind chiar probele bacteriologice.
O asemenea examinare presupune o experiență mare în recunoașterea celor
mai șterse urme de inflamație blenoragică.
Este necesar ca, în afară de determinarea prezenței sau absenței unor simptome,
ca secreția vaginală, polakiurie, disurie, urini tulburi, să căutăm prezența
unei secreții, prin presiunea uretrei și a glandelor Skene, prin examinarea
atentă a glandelor Bartholin, a colului uterin, a parametrelor, trompelor și
ovarelor.
Acest examen clinic va fi completat prin următoarele probe bacteriologice ;

a) frotiuri repetate și culturi din uretră, col și glandele vulvo-vaginale,
recoltate înainte și după mentruație ;
b) dacă recurgem la provocări, se vor repeta examenele mocroscopice și
însămînțările, folosind pentru acesta secrețiile recoltate din punctele respective ;
c) examinările bacteriologice vor fi repetate de trei ori, la interval de o lună.
Metodele de a provoca apariția gonococului sînt variate.
Ele se pot grupa în trei categorii, și anume :

1. iritații locale prin instrumente sau substanțe chimice ; de examplu, prin
instilații cu nitrat de argint soluție 1 - 2% sau spălături largi cu nitrat de argint soluție 1% ;
2. stimularea secrețiilor cu ajutorul excitanților parasimpatici, ca de pildă,
compușii ezerinei, aplicați local, sau compușii colinei, aplicați prin ionoforeză ;
3. stimularea generală prin vaccinuri antigonococice sau prin proteine ( lapte
și vaccinuri nespecifice ).
Capacitatea acestor metode de provocare de a elibera gonococii închistați în țesuturi
este foarte slabă, mai ales la femeie, unde este vorba de o mare varietate de
țesuturi interesate.
Mucoasele recent inflamate sînt - firește - foarte sensibile și o iritație generală
sau locală poate produce o secreție aparentă.
Prin urmare, numai punerea în evidență a gonococilor în aceste secreții are
valoare în probele de provocare, dar în practică, o asemenea eliberare de gonococi
este extrem de rară.
Totuși este bine să nu trecem cu ușurință peste aceste probe, deoarece -
reușind, chiar într-un singur caz dintr-o sută, depistarea unei blenoragii nevindecate
- acest fapt este de mare importanță epidemiologică și profilactictă în
lupta pentru stîrpirea acestei boli.

Tratamentul Blenoragiei

TRATAMENTUL BLENORAGIEI


Expunem aici tratamentul blenoragiei joase la femeie,
complicațiile uterine salpingiene, ovariene și pelviperitoneale
fiind cuprinse la capitolele respective.

Obiectivele tratamentului sînt :

1. Oprirea extinderii infecției ascendente la endometru și trompe.
Prinderea trompelor este o consecință gravă a infecției gonococice,
condamnînd un mare număr a victimelor la o invaliditate cronică
sau la operații chirurgicale serioase.
Sterilitatea este o consecință aproape sigură.

2. Calmarea inflamației și a iritației, prin îndepărtarea secrețiilor.
Are rol și în prevenirea contaminării rufăriei și a obiectelor din jur.

3. Stingerea completă a infecției, astfel încît să nu mai rămînă nici o
secreție infecțioasă.
Atîta timp cît mai persistă cel mai mic punct de inflamație gonococică
în glandele vulvovaginale, canalele Skene, uretră sau în colul uterin,
secrețiile sînt infecțioase și reprezintă un pericol, atît pentru bolnavă,
cît și pentru cei din jurul ei.
În orice moment se poate produce o extindere în sus, la endometru
și la trompe, sau o infecție a conjunctivelor oculare.
Este probabil că numeroase cazuri de vulvo-vaginită blenoragică
a fetițelor provin din infecții accidentale, prin rufărie sau alte obiecte
contaminate, acasă sau în altă parte.

Tratamentul Blenoragiei

TRATAMENTUL BLENORAGIEI


Expunem aici tratamentul blenoragiei joase la femeie,
complicațiile uterine salpingiene, ovariene și pelviperitoneale
fiind cuprinse la capitolele respective.

Obiectivele tratamentului sînt :

1. Oprirea extinderii infecției ascendente la endometru și trompe.
Prinderea trompelor este o consecință gravă a infecției gonococice,
condamnînd un mare număr a victimelor la o invaliditate cronică
sau la operații chirurgicale serioase.
Sterilitatea este o consecință aproape sigură.

2. Calmarea inflamației și a iritației, prin îndepărtarea secrețiilor.
Are rol și în prevenirea contaminării rufăriei și a obiectelor din jur.

3. Stingerea completă a infecției, astfel încît să nu mai rămînă nici o
secreție infecțioasă.
Atîta timp cît mai persistă cel mai mic punct de inflamație gonococică
în glandele vulvovaginale, canalele Skene, uretră sau în colul uterin,
secrețiile sînt infecțioase și reprezintă un pericol, atît pentru bolnavă,
cît și pentru cei din jurul ei.
În orice moment se poate produce o extindere în sus, la endometru
și la trompe, sau o infecție a conjunctivelor oculare.
Este probabil că numeroase cazuri de vulvo-vaginită blenoragică
a fetițelor provin din infecții accidentale, prin rufărie sau alte obiecte
contaminate, acasă sau în altă parte.

Blenoragia

BLENORAGIA


Blenoragia este o boală venerică, infecțioasă, contagioasă,
caracterizată printr-o inflamație a organelor genitale,
produsă de gonococ.
Gonococul, Neisseria gonorrhoeae ( Neisser, 1879 ), este un
diplococ gram-negativ, extra- și mai ales intracelular.
Incubația durează de la 36 de ore pînă la 5 zile, în mod obișnuit
3 zile.
Contagiunea directă are loc în urma contactului cu o mucoasă
infectată, producîndu-se mai ales în urma raporturilor sexuale.
Oftalmia neonatorum apare în urma trecerii copilului prin
vaginul contaminat.
Contagiunea indirectă se produce în urma folosirii obiectelor
de toaletă contaminate.
Vulvo-vaginită fetițelor este tot consecința contagiunii indirecte,
cu gonococi proveniți de la mamele bolnave sau de la alte persoane
bolnave.
Blenoragia se poate localiza în ; uretră, vulvă, vagin, col uterin,
uter, trompe, conjuctive oculare.
Prin determinare la distanță apar artrite și endocardite gonococice.
Simptomul principal este o secreție continuă sau intermitentă din
uretră și vagin, de culoare verde sau galbenă, uneori ușor sanguinolentă,
alteori chiar albă-lăptoasă, cenușie, limpede sau incoloră.
Secreția poate fi abundentă sau puțină, subțire sau groasă, filantă,
mucoasă sau vîscoasă.
În general, la femeie există două forme de blenoragie :
- joasă ( uretră, vagin, col ) și
- înaltă ( uter, anexe ).
Formă joasă se însoțește de usturimi la micțiune, iar forma înaltă, de
dureri
în abdomenul inferior și reacție perioneală ( salpingita acută )
La femeie, faza acută a bolii este adeseori atenuată și mascată de
secrețiile obișnuite, fiind posibilă trecerea în forma cronică, cînd
bolnava nu are simptome, însă transmite infecția.
Localizările formei cronice joase glandele și chisturile colului
uterin, unde gonococul trebuie căutat direct în produsele patologice.
Prognosticul este serios, prin complicațiile posibile și prin sterilitatea
care urmează anumitor complicații.
Mijloacele de combatere constau în profilaxia individuală și în
lupta antivenerică ( descoperirea și tratamentul purtătorilor de germeni,
declararea obligatorie pe fișa A, anchetă epidemiologică, examen
prenupțial, examinări la angajare, control periodic antiveneric,
educația sanitară ).


Tratamentul Blenoragiei

Blenoragia

BLENORAGIA


Blenoragia este o boală venerică, infecțioasă, contagioasă,
caracterizată printr-o inflamație a organelor genitale,
produsă de gonococ.
Gonococul, Neisseria gonorrhoeae ( Neisser, 1879 ), este un
diplococ gram-negativ, extra- și mai ales intracelular.
Incubația durează de la 36 de ore pînă la 5 zile, în mod obișnuit
3 zile.
Contagiunea directă are loc în urma contactului cu o mucoasă
infectată, producîndu-se mai ales în urma raporturilor sexuale.
Oftalmia neonatorum apare în urma trecerii copilului prin
vaginul contaminat.
Contagiunea indirectă se produce în urma folosirii obiectelor
de toaletă contaminate.
Vulvo-vaginită fetițelor este tot consecința contagiunii indirecte,
cu gonococi proveniți de la mamele bolnave sau de la alte persoane
bolnave.
Blenoragia se poate localiza în ; uretră, vulvă, vagin, col uterin,
uter, trompe, conjuctive oculare.
Prin determinare la distanță apar artrite și endocardite gonococice.
Simptomul principal este o secreție continuă sau intermitentă din
uretră și vagin, de culoare verde sau galbenă, uneori ușor sanguinolentă,
alteori chiar albă-lăptoasă, cenușie, limpede sau incoloră.
Secreția poate fi abundentă sau puțină, subțire sau groasă, filantă,
mucoasă sau vîscoasă.
În general, la femeie există două forme de blenoragie :
- joasă ( uretră, vagin, col ) și
- înaltă ( uter, anexe ).
Formă joasă se însoțește de usturimi la micțiune, iar forma înaltă, de
dureri
în abdomenul inferior și reacție perioneală ( salpingita acută )
La femeie, faza acută a bolii este adeseori atenuată și mascată de
secrețiile obișnuite, fiind posibilă trecerea în forma cronică, cînd
bolnava nu are simptome, însă transmite infecția.
Localizările formei cronice joase glandele și chisturile colului
uterin, unde gonococul trebuie căutat direct în produsele patologice.
Prognosticul este serios, prin complicațiile posibile și prin sterilitatea
care urmează anumitor complicații.
Mijloacele de combatere constau în profilaxia individuală și în
lupta antivenerică ( descoperirea și tratamentul purtătorilor de germeni,
declararea obligatorie pe fișa A, anchetă epidemiologică, examen
prenupțial, examinări la angajare, control periodic antiveneric,
educația sanitară ).


Tratamentul Blenoragiei

Bridele Clitorisului

BRIDELE CLITORISULUI


Uneori, la fetițe, putem întîlni bride între glandul
clitorisului și prepuț.
Aceste bride pot fi în unele cazuri atît de întinse,
încît secrețiile sînt retenționate, producînd o
iritație accentuată, prurit și contituind substratual
cauzal al obiceiului masturbației, dobîndit de copil.

Tratament.
Bridele recente se rup ușor cu ajutorul degetelor
sau al unui instrument bont.
Suprafețele se țin apoi separate între ele printr-un
pansament cu tifon.
Inflamația, care constituie substratul cauzal, va fi
tratată după specificul ei.
Cînd aderențele sînt vechi și intime, separarea
suprafețelor se poate face numai cu ajutorul bisturilui
sau al foarfecelor ; țesuturile îngroșate se excizează
pe linia de unire, iar plăgile se suturează, pentru a opri
hemoragia și pentru a le uni buzele.

Bridele Clitorisului

BRIDELE CLITORISULUI


Uneori, la fetițe, putem întîlni bride între glandul
clitorisului și prepuț.
Aceste bride pot fi în unele cazuri atît de întinse,
încît secrețiile sînt retenționate, producînd o
iritație accentuată, prurit și contituind substratual
cauzal al obiceiului masturbației, dobîndit de copil.

Tratament.
Bridele recente se rup ușor cu ajutorul degetelor
sau al unui instrument bont.
Suprafețele se țin apoi separate între ele printr-un
pansament cu tifon.
Inflamația, care constituie substratul cauzal, va fi
tratată după specificul ei.
Cînd aderențele sînt vechi și intime, separarea
suprafețelor se poate face numai cu ajutorul bisturilui
sau al foarfecelor ; țesuturile îngroșate se excizează
pe linia de unire, iar plăgile se suturează, pentru a opri
hemoragia și pentru a le uni buzele.

Leucodermia Vulvei

LEUCODERMIA VULVEI


Leucodermia vulvei sau vitiligo este o afecțiune caracterizată
prin pierderea pigmentului în anumite zone ale pielii.
În afară de modificarea de culoare a pielii, care devine albă,
nu se poate constata nici o altă modificare, în privința grosimii,
elasticității și sensibilității cutanate.
Teritoriile depigmentate pot fi mici sau, din contră, foarte
întinse, interesînd și regiunile învecinate.
Afecțiunea nu are nici o importanță clinică, singurul simptom
fiind pierderea culorii.
Este necesară diferențierea leucodermiei de o leucoplazie incipientă.

Leucodermia Vulvei

LEUCODERMIA VULVEI


Leucodermia vulvei sau vitiligo este o afecțiune caracterizată
prin pierderea pigmentului în anumite zone ale pielii.
În afară de modificarea de culoare a pielii, care devine albă,
nu se poate constata nici o altă modificare, în privința grosimii,
elasticității și sensibilității cutanate.
Teritoriile depigmentate pot fi mici sau, din contră, foarte
întinse, interesînd și regiunile învecinate.
Afecțiunea nu are nici o importanță clinică, singurul simptom
fiind pierderea culorii.
Este necesară diferențierea leucodermiei de o leucoplazie incipientă.

Tumorile Maligne Ale Vulvei

TUMORILE MALIGNE ALE VULVEI


Carcinomul vulvei reprezintă aproximativ 3% din cancerele organelor genitale.
Incidența cea mai mare este între 60 și 70 de ani.
În aproximativ 50% din cazuri, cancerul vulvar este precedat de vulvita leucoplazică.
Ganglionii inghinali sînt foarte repede prinși.
În stadiile mai tardive, ganglionii carcinomatoși se deschid, dînd naștere la ulcerații întinse.

Tratamentul constă în excizia precoce și cît mai largă a tumorii, cu evidarea
 ganglionilor inghinali.
În cazurile operabile, operația Basset complet modificată dă rezultate bune
la bolnavele sub 65 de ani.
Peste această vîrstă, operația nu va fi întreprinsă decît la bolnavele care se găsesc
într-o condiție fizică bună și care prezintă o leziune relativ recentă.
Aproximativ două treimi din cazurile de cancer vulvar sînt încă operabile
la prima examinare.
În cazurile cînd s-a putut face operația Basset, se poate aștepta o supraviețuire
de 5 ani, în aproximativ trei din cinci cazuri.

Tratamentul radiologic al cancerului vulvar dă rezultate descurajante și este
urmat de obicei de radiodermite foarte dureroase.
Prevenirea cancerului vulvar prin excizie precoce, în caz de vulvită leucoplazică,
trebuie să ducă la o scădere substanțială a incidenței acestei boli.
Sarcomul vulvar apare ca o tumoare a țesuturilor subcutanate, la fel ca în
oricare altă parte a corpului, sau poate rezulta dintr-o transformare maligmă
a unui fibrom.
Apare la o vîrstă mult mai tînără decît carcinomul și este foarte malign.
Melanosarcomul este tipul cel mai malign.
Tratamentul sarcomului vulvar este același cu al carcinomului.

Tumorile Maligne Ale Vulvei

TUMORILE MALIGNE ALE VULVEI


Carcinomul vulvei reprezintă aproximativ 3% din cancerele organelor genitale.
Incidența cea mai mare este între 60 și 70 de ani.
În aproximativ 50% din cazuri, cancerul vulvar este precedat de vulvita leucoplazică.
Ganglionii inghinali sînt foarte repede prinși.
În stadiile mai tardive, ganglionii carcinomatoși se deschid, dînd naștere la ulcerații întinse.

Tratamentul constă în excizia precoce și cît mai largă a tumorii, cu evidarea
 ganglionilor inghinali.
În cazurile operabile, operația Basset complet modificată dă rezultate bune
la bolnavele sub 65 de ani.
Peste această vîrstă, operația nu va fi întreprinsă decît la bolnavele care se găsesc
într-o condiție fizică bună și care prezintă o leziune relativ recentă.
Aproximativ două treimi din cazurile de cancer vulvar sînt încă operabile
la prima examinare.
În cazurile cînd s-a putut face operația Basset, se poate aștepta o supraviețuire
de 5 ani, în aproximativ trei din cinci cazuri.

Tratamentul radiologic al cancerului vulvar dă rezultate descurajante și este
urmat de obicei de radiodermite foarte dureroase.
Prevenirea cancerului vulvar prin excizie precoce, în caz de vulvită leucoplazică,
trebuie să ducă la o scădere substanțială a incidenței acestei boli.
Sarcomul vulvar apare ca o tumoare a țesuturilor subcutanate, la fel ca în
oricare altă parte a corpului, sau poate rezulta dintr-o transformare maligmă
a unui fibrom.
Apare la o vîrstă mult mai tînără decît carcinomul și este foarte malign.
Melanosarcomul este tipul cel mai malign.
Tratamentul sarcomului vulvar este același cu al carcinomului.

Tumorile Benigne Ale Vaginului

TUMORILE BENIGNE ALE VAGINULUI



Colpocelul, cistocelul și rectocelul vor fi tratate în alt capitol.
Hernia fundului de sac Douglas, hernia obturatoare și
lipomul pelvian sînt și ele tratate în alte capitole.
Trebuie să le avem în vedere la diagnosticul diferențial
față de masele tumorale moi ale vaginului.

Endometrioza fundului de sac Douglas, interesînd peretele vaginal
în această regiune, prezintă aceleași caractere ca și ecdometrioza
cu oricare altă localizare.

Tumorile solide ( fibroame, mioame, adenomioame ) se pot
dezvolta uneori la nivelul vaginului, atît de rar însă, nu necesită
o descriere amănunțită ; trebuie avute în vedere pentru
diagnosticul diferențial.

Chisturile vaginale sînt mai puțin rare.
Vaginul neavînd glande, originea lor este pusă pe seama unor
resturi embrionare ale canalului Gartner.
De obicei sînt mici și fără importanță, dar uneori pot ajunge la
dimensiuni considerabile.
Conțunutul chisturilor poate fi seros lăptos sau vîscos și de culoare închisă.

Tratamentul constă în excizie.

Tumorile Benigne Ale Vaginului

TUMORILE BENIGNE ALE VAGINULUI



Colpocelul, cistocelul și rectocelul vor fi tratate în alt capitol.
Hernia fundului de sac Douglas, hernia obturatoare și
lipomul pelvian sînt și ele tratate în alte capitole.
Trebuie să le avem în vedere la diagnosticul diferențial
față de masele tumorale moi ale vaginului.

Endometrioza fundului de sac Douglas, interesînd peretele vaginal
în această regiune, prezintă aceleași caractere ca și ecdometrioza
cu oricare altă localizare.

Tumorile solide ( fibroame, mioame, adenomioame ) se pot
dezvolta uneori la nivelul vaginului, atît de rar însă, nu necesită
o descriere amănunțită ; trebuie avute în vedere pentru
diagnosticul diferențial.

Chisturile vaginale sînt mai puțin rare.
Vaginul neavînd glande, originea lor este pusă pe seama unor
resturi embrionare ale canalului Gartner.
De obicei sînt mici și fără importanță, dar uneori pot ajunge la
dimensiuni considerabile.
Conțunutul chisturilor poate fi seros lăptos sau vîscos și de culoare închisă.

Tratamentul constă în excizie.

Traumatismele Organelor Genitale Externe

TRAUMATISMELE ORGANELOR GENITALE


Prin situația lor bine protejată organele genitale
externe sînt foarte puțin expuse traumatismelor.
În afara accidentelor de muncă, asemenea traumatisme
se mai pot datori căderilor călare asupra unui
obiect,
lovirilor intenționate în regiunea acestor organe sau
traumatismelor prin contact sexual.

Tratamentul se bazează pe principiile care conduc
tratamentul oricărei plăgi, adică :

1. oprirea hemoragiei prin ligaturarea separată a
vaselor, ligatura în masă a plăgii sau aplicarea unui
bun tamponament, după cum este posibil ;

2. asigurarea asepsiei și antisepsiei, în limita posibilităților ;
3. refacerea  planurilor anatomice, prin suturi, astfel
încît să se poată obține restabilirea funcției ;
4. protejarea plăgii prin pansamente potrivite.

Traumatismele Organelor Genitale Externe

TRAUMATISMELE ORGANELOR GENITALE


Prin situația lor bine protejată organele genitale
externe sînt foarte puțin expuse traumatismelor.
În afara accidentelor de muncă, asemenea traumatisme
se mai pot datori căderilor călare asupra unui
obiect,
lovirilor intenționate în regiunea acestor organe sau
traumatismelor prin contact sexual.

Tratamentul se bazează pe principiile care conduc
tratamentul oricărei plăgi, adică :

1. oprirea hemoragiei prin ligaturarea separată a
vaselor, ligatura în masă a plăgii sau aplicarea unui
bun tamponament, după cum este posibil ;

2. asigurarea asepsiei și antisepsiei, în limita posibilităților ;
3. refacerea  planurilor anatomice, prin suturi, astfel
încît să se poată obține restabilirea funcției ;
4. protejarea plăgii prin pansamente potrivite.

Hematomul Vulvar

HEMATOMUL VULVAR


Organele genitale externe sînt foarte vascularizate și
bogate în țesut celular lax, care favorizează producerea
de hematoame - uneori de dimensiuni enorme - în
urma traumatismelor.
Hematomul se prezintă sub forma unei tumefacții de
culoare violacee, foarte dureroasă și uneori fluctuentă.

Tratament.
Repaus la pat într-o poziție comodă, cu genunchii îndoiți
și susținuți de o pernă.
Pungă cu gheață pe hematom.
Bolnava rămîne nemișcată în această poziție, pînă cînd
hemoragia interstițială se oprește.
La nevoie, această poziție va fi menținută mai multe
ore în șir.
Durerea va fi calmată prin administrare de sedative.
Hemostaza rezultă din calmarea durerii și oprirea în
creștere a ematomului.
Dacă hematomul este foarte mare și crește mereu în
dimensiuni, se poate pune problema deschiderii prin
incizie, se face evacuarea cheagurilor, asigurarea
hemostazei prin ligatura vaselor interesate, curățirea
cavității și obliterarea ei prin suturi.

Hematomul Vulvar

HEMATOMUL VULVAR


Organele genitale externe sînt foarte vascularizate și
bogate în țesut celular lax, care favorizează producerea
de hematoame - uneori de dimensiuni enorme - în
urma traumatismelor.
Hematomul se prezintă sub forma unei tumefacții de
culoare violacee, foarte dureroasă și uneori fluctuentă.

Tratament.
Repaus la pat într-o poziție comodă, cu genunchii îndoiți
și susținuți de o pernă.
Pungă cu gheață pe hematom.
Bolnava rămîne nemișcată în această poziție, pînă cînd
hemoragia interstițială se oprește.
La nevoie, această poziție va fi menținută mai multe
ore în șir.
Durerea va fi calmată prin administrare de sedative.
Hemostaza rezultă din calmarea durerii și oprirea în
creștere a ematomului.
Dacă hematomul este foarte mare și crește mereu în
dimensiuni, se poate pune problema deschiderii prin
incizie, se face evacuarea cheagurilor, asigurarea
hemostazei prin ligatura vaselor interesate, curățirea
cavității și obliterarea ei prin suturi.

Varicele Vulvare

VARICELE VULVARE



Varicele vulvei sînt produse de sarcină sau de o tumoare
pelviană, care împiedică circulația venoasă.
Rareori dilatația varicoasă a venelor dă naștere la simptome
supărătoare.
Uneori varicele produc un prurit, cu gratajul consecutiv,
și o iritație cutanată foarte neplăcută ( eczemă varicoasă ).
În asemenea cazuri, cînd venele sînt foarte mult dilatate,
există pericolul unei hemoragii grave sau al unui hematom
vulvar, după cele mai neînsemnate traumatisme sau chiar
prin ruptura spontană a unei vene varicoase.

Tratament.
Se va evita orice situație care poate duce la creșterea
presiunii intrapelviene.
Se vor evita eforturile la tuse, strănut și ridicarea de greutăți.
În timpul sarcinii se va lua de mai multe ori pe zi o poziție
alungită, cu picioarele situate la un nivel mai ridicat față de
restulcorpului.
Dacă varicele sînt prea dilatarea și supărătoare, purtarea unui
bandaj în ,,T”, aplicat în așa fel încît să comprime venele
varicoase, poate fi de mult ajutor.
În unele cazuri se va recomanda repausul la pat în ultimile
săptămîni de graviditate.
Dacă venele sînt enorm dilatate, ele pot fi excizate - în afara
sarcinii.
Se descoperă venele printr-o incizie, se izolează și se leagă
la ambele capete ; apoi se suturează incizia.

Varicele Vulvare

VARICELE VULVARE



Varicele vulvei sînt produse de sarcină sau de o tumoare
pelviană, care împiedică circulația venoasă.
Rareori dilatația varicoasă a venelor dă naștere la simptome
supărătoare.
Uneori varicele produc un prurit, cu gratajul consecutiv,
și o iritație cutanată foarte neplăcută ( eczemă varicoasă ).
În asemenea cazuri, cînd venele sînt foarte mult dilatate,
există pericolul unei hemoragii grave sau al unui hematom
vulvar, după cele mai neînsemnate traumatisme sau chiar
prin ruptura spontană a unei vene varicoase.

Tratament.
Se va evita orice situație care poate duce la creșterea
presiunii intrapelviene.
Se vor evita eforturile la tuse, strănut și ridicarea de greutăți.
În timpul sarcinii se va lua de mai multe ori pe zi o poziție
alungită, cu picioarele situate la un nivel mai ridicat față de
restulcorpului.
Dacă varicele sînt prea dilatarea și supărătoare, purtarea unui
bandaj în ,,T”, aplicat în așa fel încît să comprime venele
varicoase, poate fi de mult ajutor.
În unele cazuri se va recomanda repausul la pat în ultimile
săptămîni de graviditate.
Dacă venele sînt enorm dilatate, ele pot fi excizate - în afara
sarcinii.
Se descoperă venele printr-o incizie, se izolează și se leagă
la ambele capete ; apoi se suturează incizia.