www.Zapaciti.ro

BLENORAGIA ACUTĂ ȘI SUBACUTĂ În tratamentul blenoragiei s-a produs o cotitură prin descoperirea sulfamidelor și a antibioticelor. Astăzi, cele mai bune rezultate se obțin prin penicilină și streptomicină, asociate sau nu cu sulfatiazol sau sulfadiazină la care se adaugă în mod obligatoriu un tratament local, care constă în spălături abundente, vaginale și uretrale, cu antiseptice neiritante, în diluții mari. Recent, și alte antibiotice descoperite, cum sînt clortetraciclina și oxitetraciclina, s-au dovedit de o mare eficacitate în tratamentul blenoragiei. Se aplică următoarea schemă de tratament a M.S.P.S. : penicilină. 1 200 00o u. zilnic, administrînd la 6 ore interval cîte 300 000 u. timp de 5 zile în total 6 000 000 u. asociată cu streptomicină, din care administrăm zilnic 1 g, în total 3 - 4 g. Tratamentul local este obligatoriu și constă din spălături abundente vulvo-vaginale, uretrale și cervicale, de exemplu cu soluție de permanganat de potasiu 1 : 4 000,...

TRATAMENTUL BLENORAGIEI Expunem aici tratamentul blenoragiei joase la femeie, complicațiile uterine salpingiene, ovariene și pelviperitoneale fiind cuprinse la capitolele respective. Obiectivele tratamentului sînt : 1. Oprirea extinderii infecției ascendente la endometru și trompe. Prinderea trompelor este o consecință gravă a infecției gonococice, condamnînd un mare număr a victimelor la o invaliditate cronică sau la operații chirurgicale serioase. Sterilitatea este o consecință aproape sigură. 2. Calmarea inflamației și a iritației, prin îndepărtarea secrețiilor. Are rol și în prevenirea contaminării rufăriei și a obiectelor din jur. 3. Stingerea completă a infecției, astfel încît să nu mai rămînă nici o secreție infecțioasă. Atîta timp cît mai persistă cel mai mic punct de inflamație gonococică în glandele vulvovaginale, canalele Skene, uretră sau în colul uterin, secrețiile sînt infecțioase și reprezintă un pericol, atît pentru bolnavă, cît și pentru cei d...

BLENORAGIA Blenoragia este o boală venerică, infecțioasă, contagioasă, caracterizată printr-o inflamație a organelor genitale, produsă de gonococ. Gonococul, Neisseria gonorrhoeae ( Neisser, 1879 ), este un diplococ gram-negativ, extra- și mai ales intracelular. Incubația durează de la 36 de ore pînă la 5 zile, în mod obișnuit 3 zile. Contagiunea directă are loc în urma contactului cu o mucoasă infectată, producîndu-se mai ales în urma raporturilor sexuale. Oftalmia neonatorum apare în urma trecerii copilului prin vaginul contaminat. Contagiunea indirectă se produce în urma folosirii obiectelor de toaletă contaminate. Vulvo-vaginită fetițelor este tot consecința contagiunii indirecte, cu gonococi proveniți de la mamele bolnave sau de la alte persoane bolnave. Blenoragia se poate localiza în ; uretră, vulvă, vagin, col uterin, uter, trompe, conjuctive oculare. Prin determinare la distanță apar artrite și endocardite gonococice. Simptomul principal este o secreție...

BRIDELE CLITORISULUI Uneori, la fetițe, putem întîlni bride între glandul clitorisului și prepuț. Aceste bride pot fi în unele cazuri atît de întinse, încît secrețiile sînt retenționate, producînd o iritație accentuată, prurit și contituind substratual cauzal al obiceiului masturbației, dobîndit de copil. Tratament. Bridele recente se rup ușor cu ajutorul degetelor sau al unui instrument bont. Suprafețele se țin apoi separate între ele printr-un pansament cu tifon. Inflamația, care constituie substratul cauzal, va fi tratată după specificul ei. Cînd aderențele sînt vechi și intime, separarea suprafețelor se poate face numai cu ajutorul bisturilui sau al foarfecelor ; țesuturile îngroșate se excizează pe linia de unire, iar plăgile se suturează, pentru a opri hemoragia și pentru a le uni buzele.

LEUCODERMIA VULVEI Leucodermia vulvei sau vitiligo este o afecțiune caracterizată prin pierderea pigmentului în anumite zone ale pielii. În afară de modificarea de culoare a pielii, care devine albă, nu se poate constata nici o altă modificare, în privința grosimii, elasticității și sensibilității cutanate. Teritoriile depigmentate pot fi mici sau, din contră, foarte întinse, interesînd și regiunile învecinate. Afecțiunea nu are nici o importanță clinică, singurul simptom fiind pierderea culorii. Este necesară diferențierea leucodermiei de o leucoplazie incipientă.

TUMORILE MALIGNE ALE VULVEI Carcinomul vulvei reprezintă aproximativ 3% din cancerele organelor genitale. Incidența cea mai mare este între 60 și 70 de ani. În aproximativ 50% din cazuri, cancerul vulvar este precedat de vulvita leucoplazică. Ganglionii inghinali sînt foarte repede prinși. În stadiile mai tardive, ganglionii carcinomatoși se deschid, dînd naștere la ulcerații întinse. Tratamentul constă în excizia precoce și cît mai largă a tumorii, cu evidarea  ganglionilor inghinali. În cazurile operabile, operația Basset complet modificată dă rezultate bune la bolnavele sub 65 de ani. Peste această vîrstă, operația nu va fi întreprinsă decît la bolnavele care se găsesc într-o condiție fizică bună și care prezintă o leziune relativ recentă. Aproximativ două treimi din cazurile de cancer vulvar sînt încă operabile la prima examinare. În cazurile cînd s-a putut face operația Basset, se poate aștepta o supraviețuire de 5 ani, în aproximativ trei din cinci cazuri....

TUMORILE BENIGNE ALE VAGINULUI Colpocelul, cistocelul și rectocelul vor fi tratate în alt capitol. Hernia fundului de sac Douglas, hernia obturatoare și lipomul pelvian sînt și ele tratate în alte capitole. Trebuie să le avem în vedere la diagnosticul diferențial față de masele tumorale moi ale vaginului. Endometrioza fundului de sac Douglas, interesînd peretele vaginal în această regiune, prezintă aceleași caractere ca și ecdometrioza cu oricare altă localizare. Tumorile solide ( fibroame, mioame, adenomioame ) se pot dezvolta uneori la nivelul vaginului, atît de rar însă, nu necesită o descriere amănunțită ; trebuie avute în vedere pentru diagnosticul diferențial. Chisturile vaginale sînt mai puțin rare. Vaginul neavînd glande, originea lor este pusă pe seama unor resturi embrionare ale canalului Gartner. De obicei sînt mici și fără importanță, dar uneori pot ajunge la dimensiuni considerabile. Conțunutul chisturilor poate fi seros lăptos sau vîscos și de c...

TRAUMATISMELE ORGANELOR GENITALE Prin situația lor bine protejată organele genitale externe sînt foarte puțin expuse traumatismelor. În afara accidentelor de muncă, asemenea traumatisme se mai pot datori căderilor călare asupra unui obiect, lovirilor intenționate în regiunea acestor organe sau traumatismelor prin contact sexual. Tratamentul se bazează pe principiile care conduc tratamentul oricărei plăgi, adică : 1. oprirea hemoragiei prin ligaturarea separată a vaselor, ligatura în masă a plăgii sau aplicarea unui bun tamponament, după cum este posibil ; 2. asigurarea asepsiei și antisepsiei, în limita posibilităților ; 3. refacerea  planurilor anatomice, prin suturi, astfel încît să se poată obține restabilirea funcției ; 4. protejarea plăgii prin pansamente potrivite.

HEMATOMUL VULVAR Organele genitale externe sînt foarte vascularizate și bogate în țesut celular lax, care favorizează producerea de hematoame - uneori de dimensiuni enorme - în urma traumatismelor. Hematomul se prezintă sub forma unei tumefacții de culoare violacee, foarte dureroasă și uneori fluctuentă. Tratament. Repaus la pat într-o poziție comodă, cu genunchii îndoiți și susținuți de o pernă. Pungă cu gheață pe hematom. Bolnava rămîne nemișcată în această poziție, pînă cînd hemoragia interstițială se oprește. La nevoie, această poziție va fi menținută mai multe ore în șir. Durerea va fi calmată prin administrare de sedative. Hemostaza rezultă din calmarea durerii și oprirea în creștere a ematomului. Dacă hematomul este foarte mare și crește mereu în dimensiuni, se poate pune problema deschiderii prin incizie, se face evacuarea cheagurilor, asigurarea hemostazei prin ligatura vaselor interesate, curățirea cavității și obliterarea ei prin suturi.

VARICELE VULVARE Varicele vulvei sînt produse de sarcină sau de o tumoare pelviană, care împiedică circulația venoasă. Rareori dilatația varicoasă a venelor dă naștere la simptome supărătoare. Uneori varicele produc un prurit, cu gratajul consecutiv, și o iritație cutanată foarte neplăcută ( eczemă varicoasă ). În asemenea cazuri, cînd venele sînt foarte mult dilatate, există pericolul unei hemoragii grave sau al unui hematom vulvar, după cele mai neînsemnate traumatisme sau chiar prin ruptura spontană a unei vene varicoase. Tratament. Se va evita orice situație care poate duce la creșterea presiunii intrapelviene. Se vor evita eforturile la tuse, strănut și ridicarea de greutăți. În timpul sarcinii se va lua de mai multe ori pe zi o poziție alungită, cu picioarele situate la un nivel mai ridicat față de restulcorpului. Dacă varicele sînt prea dilatarea și supărătoare, purtarea unui bandaj în ,,T”, aplicat în așa fel încît să comprime venele varicoase, poate f...

HIDROCELUL LABIAL Persistența unei porțiuni din canalul Nuck de-a lungul ligamentului rotund, sub forma unui sac închis la ambele capete, duce, prin lichidul care se formează în această cavitate, la hidrocelul labial. Este foarte important să nu se confunde hidrocelul cu o hernie, în care puncția ar constitui o greșeală. De asemenea, trebuie deosebit de adenomiomul ligamentului rotund și de hernia ovarului degenerat chistic. Tratament. Dacă colecția de lichid este mică și este bine tolerată nu este nevoie de nici un tratament. Cînd însă hidrocelul determină tulburări, se va deschide sacul și va fi extirpat, iar plaga va fi închisă prin suturi. Metoda puncțiilor și injectării diferitelor soluții nu este sigură.

HERNIILE Hernia inghini labială se produce prin persistența canalului Nuck. De obicei rămîne cantonată la nivelul orificiului inghinal extern, dar în unele cazuri poate avansa în așa măsură, încît să ocupe întreaga labie mare. Corespunde herniei inghino-scrotale a bărbatului și practic, are aceeași patologie și simptomatologie. Conținului ei este format din intestin sau epiloon, dar în unele cazuri s-au găsit în sacul herniar ovarul, trompa, uterul sau chiar uterul gravid. Hernia vagino-labială. În cazuri rare, hernia se poate produce prin diafragma pelviană, pe lîngă vagin. Hernia se observă prin fața ligamentului larg, prin gaura obturatoare, prin spațiul vezico-uterin sau înapoia ligamentului larg, între uter și rect. Acest ultim tip de hernie, produsă prin fundul de sac Douglas, este cel mai frecvent. Se asociază adeseori cu prolapsul uterin, confundîndu-se ușor cu un rectocel. Dacă trece neobservată și nu se operează o dată cu prolapsul uterin, atunci persistă...

TUMORILE BENIGNE ALE VULVEI Fibroamele pot apărea în țesutul conjuctiv al vulvei. Ele sunt rare și interesează de obicei labia mare. Fibromioamele sînt tumori care prezintă în plus fibre musculare, care derivă din ligamentul rotund sau din piele. Lipoamele se caracterizează prin predominanța țesutului adipos, țesutul conjuctiv fiind reprezentat numai de trabeculii care separă lobulii adipoși. Mixofibroamele și mixolipoamele au în structura lor țesut mixomatos. Condromul este o formă tumorală foarte rară. Sînt citate cîteva cazuri de condrom al clitorisului, cu osificare ulterioară. Chisturile sebacee ale labiilor mari și ale muntelui lui Venus au aceleași caractere ca oricare chist sebaceu cu o altă localizare. Chisturile cu resturi embrionare, chisturi dermoide, pot fi de asemenea întîlnite. Chisturile glandelor vulvo-vafinale au fost descrise mai sus.  Tratamentul tuturor acestor tumori benigne este excizia.

HIPERTROFIA DE STAZA SAU ELEFANTIAZISUL VULVAR Hipertrofia de stază a organelor genitale externe sau elefantiazisul este o afecțiune cronică care se datorește, în ultimă analiză, unui obstacol în circulația limfatică, cu stagnarea și acumularea limfei în țesuturi. Etiologia se poate reduce la următoarele trei cauze : 1. ulcerațiile cronice de orice fel pot duce, cu timpul, la acest sindrom. Prin faptul că aceste ulcerații constituie o poartă de intrare pentru microbi, infecțiile supraadăugate piococice și, mai ales, limfangitele streptococice repetate la obstruarea căilor limfatice, cu stază consecutivă ; 2. extirparea chirurgicală a ganglionilor limfatici inghinali sau distrugerea lor printr-un proces supurativ constituie o altă cauză în etiologia elefantiazisului vulvar ; 3. invazia limfaticelor vulvare cu Filaria sanguinis hominis. Tratament. Cazurile de hipertrofie de stază din zona temperată sînt datorite totdeauna ulcerațiilor cronice ( elephantiasis nostra...

ABCESUL SUBURETRAL Abcesul suburetral provine dintr-o infecție uretrală care se localizează în țesuturile din jur și care coboară între uretră și peretele vaginal. Cavitatea abcesului poate să comunice cu uretra sau poate fi izolată de ea. Tratament : deschidere în punctul cel mai decliv, incizînd peretele vaginal : drenaj, pînă la vindecare, din punctul cel mai îndepărtat spre exterior.

INFECȚIILE GLANDELOR SKENE Din cauza structurii anatomice, sub formă de canale terminate în fund de sac, infecțiile glandelor Skene tind să persiste timp foarte îndelungat. Asemenea infecții se datoresc în mod obișnuit gonococului, acesta nefiind însă o regulă generală. Tratamentul constă în instilarea diferitelor substanțe antiseptice pe traiectul canicular, cu ajutorul unui ac bont special. Preferabil este însă ca aceste canele să fie distruse prin diatermocoagulare.

PAPILOMUL URETRAL - CARUNCULUL Este o proliferare papilomatoasă, localizată la nivelul meatului, sensibilă, produce disurie, micțiuni frecvente, tenesme și dureri mai la contactul sexual. Etiologic este un neurofibrom dezvoltat pe o skenită cronică. Tratament. Anestezie locală prin badijonaj cu cocaină 10%, 3 - 4 minute ; infiltrație la baza caruncului cu novocaină 1%, excizie cu foarfeca și hemostază prin electrocoagulare. Pînă la vindecare se vor face săptămînal dilatări uretrale.

PROLAPSUL MUCOASEI URETRALE Prolapsul mucoasei uretrale sau ,,procidența uretrei” se prezintă sub form a unui proiectări în afară a mucoasei care înconjoară meatul. Ea este însoțită de o proliferare mai mare sau mică a țesutului conjuctiv submucos. Prolapsul mucoasei uretrale nu este o afecțiune comună și trebuie deosebit de ectropionul mucoasei, produs prin ectazia meatului. Bolnava simte usturimi la micțiuni, care sînt frecvente și imperioase. Mucoasa prolabată se irită ușor și sîngerează la cele mai mici atinge. Tratament. Cînd simptomele sînt foarte supărătoare, se recurge la excizia mucoasei prolabate. Buzele plăgii se suturează. Ca anestezie este suficientă o cocainizare a suprafețelor.

ECTAZIA MEATULUI URINAR Ectazia meatului urinar, cu ectropionul mucoasei, se datorește rupturilor de fibre elestice și conjuctive în urma nașterilor. Mucoasa ectropionată se poate irita ușor în conct cu secrețiile vaginale. Astfel, afecțiunea nu are nici o importanță clinică și nici nu necesită vreun tratament. Ectazia meatului urinar trebuie deosebită de prolapsul mucoasei, de carunculi, skenite sau alte afecțiuni, care necesită tratamente adecvate.

TUBERCULOZA ȘI AFECȚIUNILE URETRALE 1. Tuberculoza Tuberculoza poate interesa uneori glandele vulvo-vaginale. De aceea, în orice ulcerație cronică a acestei regiuni trebuie să ne gîndim la o tuberculoză. Tratamentul este același ca al tuberculozei vulvei vaginului. 2. Afecțiuile Uretrale Afecțiunile uretrei, mai frecvent întîlnite la femei, sînt : ectazia meatului, prolapsul mucoasei uretrale, infecții ale glandelor Skene, polipii uretrali și abcesul periuretral.