Se afișează postările cu eticheta Păstrați Frumusețea Părului Dvs.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Păstrați Frumusețea Părului Dvs.. Afișați toate postările

Părul Copiilor



PĂRUL COPIILOR


Îngrijirea părului copiilor este aceeași ( indiferent de sex )
în primii ani de viață.
Pe măsură ce cresc, îngrijirea se diferențiază după
lungimea părului.
Părul băieților va fi spălat cu apă și săpun și apoi bine clătit.
Este bine ca băieții să nu poarte părul lung, căci datorită
jocului îi expun mai mult la praf și transpirație exagerată.
Fetelor li se va spăla părul săptămînal.
În celelalte zile, va fi periat cu regularitate, strîns în codițe
sau legat cu o bentiță.
Bolile datorită infecțiilor microbiene se întîlnesc mai mult
acolo unde nu sînt respectate regulile de igienă.
Le pubertate, apare mătreața, întîi uscată, apoi din ce în ce
mai grasă, iar într-o fază avansată se observă chiar o cădere
exagerată a părului.
În condiții igienice normale se recomandă părul scurt la
copiii care trăiesc în colectivități, fapt care înlesnește controlul
periodic și identificarea din timp - în vederea izolării și
tratamentului - atunci cînd apar unele boli ale părului.




Părul Copiilor



PĂRUL COPIILOR


Îngrijirea părului copiilor este aceeași ( indiferent de sex )
în primii ani de viață.
Pe măsură ce cresc, îngrijirea se diferențiază după
lungimea părului.
Părul băieților va fi spălat cu apă și săpun și apoi bine clătit.
Este bine ca băieții să nu poarte părul lung, căci datorită
jocului îi expun mai mult la praf și transpirație exagerată.
Fetelor li se va spăla părul săptămînal.
În celelalte zile, va fi periat cu regularitate, strîns în codițe
sau legat cu o bentiță.
Bolile datorită infecțiilor microbiene se întîlnesc mai mult
acolo unde nu sînt respectate regulile de igienă.
Le pubertate, apare mătreața, întîi uscată, apoi din ce în ce
mai grasă, iar într-o fază avansată se observă chiar o cădere
exagerată a părului.
În condiții igienice normale se recomandă părul scurt la
copiii care trăiesc în colectivități, fapt care înlesnește controlul
periodic și identificarea din timp - în vederea izolării și
tratamentului - atunci cînd apar unele boli ale părului.




Coafura în Funcție de Forma Obrazului




COAFURA ÎN FUNCȚIE DE FORMA OBRAZULUI



Dacă obrazul este prelung și subțire.
Părul va fi scurt, cu breton dacă aveți fruntea înaltă,
umflat în dreptul tîmplelor și a maxilarelor.

Dacă obrazul este de formă triunghiulară lărgit în
partea superioară.
În acest caz se recomandă părul lins în creștet, cu meșe
aduse în fața urechilor ( fig. 73 a ).


Obraz lărgit în partea superioară.























Dacă obrazul este de formă triunghiulară, lărgit în
partea inferioară.
Se indică părul tuns scurt, cu meșe aduse spre obraji
pentru a-i diminua, părul umflat în vîrful capului, un
breton care să acopere fruntea ( fig. 73 b ).



Obraz lărgit în partea inferioară.
























Dacă aveți gîtul scurt.
Alegeți o coafură cu ceafă degajată, cu coc în creștetul
capului sau părul foarte scurt care să nu depășească urechile.

Dacă aveți gîtul lung.
Puteți purta un coc la ceafă sau părul va fi tuns astfel încît
să acopere ceafa.

Dacă creștetul capului este plat.
Părul din vîrful capului va fi tapat.
Fruntea va fi acoperită cu breton, la fel și tîmplele ; se poate
face și o coafură ,,coadă de cal” ( fig. 73 c ).



Dacă creștetul capului este plat
























Dacă aveți nasul mare.
Este indicată o coafură cu părul scurt, ușor umflat în
vîrful capului, cu meșe aduse în față ( fig. 73 d ).

Dacă nasul este mare.



























Coafura în Funcție de Forma Obrazului




COAFURA ÎN FUNCȚIE DE FORMA OBRAZULUI



Dacă obrazul este prelung și subțire.
Părul va fi scurt, cu breton dacă aveți fruntea înaltă,
umflat în dreptul tîmplelor și a maxilarelor.

Dacă obrazul este de formă triunghiulară lărgit în
partea superioară.
În acest caz se recomandă părul lins în creștet, cu meșe
aduse în fața urechilor ( fig. 73 a ).


Obraz lărgit în partea superioară.























Dacă obrazul este de formă triunghiulară, lărgit în
partea inferioară.
Se indică părul tuns scurt, cu meșe aduse spre obraji
pentru a-i diminua, părul umflat în vîrful capului, un
breton care să acopere fruntea ( fig. 73 b ).



Obraz lărgit în partea inferioară.
























Dacă aveți gîtul scurt.
Alegeți o coafură cu ceafă degajată, cu coc în creștetul
capului sau părul foarte scurt care să nu depășească urechile.

Dacă aveți gîtul lung.
Puteți purta un coc la ceafă sau părul va fi tuns astfel încît
să acopere ceafa.

Dacă creștetul capului este plat.
Părul din vîrful capului va fi tapat.
Fruntea va fi acoperită cu breton, la fel și tîmplele ; se poate
face și o coafură ,,coadă de cal” ( fig. 73 c ).



Dacă creștetul capului este plat
























Dacă aveți nasul mare.
Este indicată o coafură cu părul scurt, ușor umflat în
vîrful capului, cu meșe aduse în față ( fig. 73 d ).

Dacă nasul este mare.



























Coafura și Formele ei



COAFURA ȘI FORMELE EI


Punerea bigudiurilor este operațiunea cea mai
importantă în vederea realizării unei coafuri în
condiții bune.
Alegerea bigudiurilor se face în funcție de păr.
Dacă este lins se vor prefera bigudiuri mici,
pentru părul creț, bigudiurile mari.
Se udă părul cu fixativul înainte de coafat, sau cu
bere ( nu prea multă ).
Se separă părul în meșe, se ridică meșa vertical
( nu oblic ), se rulează pe bigudiu apoi se fixează
cu o agrafă.
La ceafă se fac melci care se prind cu un clips
( fig 72 ).
Se usucă părul bine timp de 30 - 60 de minute
( în raport cu lungimea și desimea părului ).
Se așteaptă pînă se răcește părul apoi se scot
bigudiurile.
Se perie părul dîndu-i forma care o dorim ; în
caz că volumul este prea mic se poate recurge la
tapatul părului.
Se perie ușor se vaporizează lacul fixativ.
Pentru a nu avea surpriza neplăcută a ,,lăsării”
părului, se va evita expunerea imediat la aburi sau
într-o atmosferă umedă.




Punerea bigudiurilor

















Cele mai frumoase coafuri sînt cele naturale, cele
mai puțin apretate.
Moda privind coafura este bună numai în măsura
în care se potrivește cu natura părului, figura și
personalitatea dvs.
Esențial este să adaptați coafura stilului dvs. - părul
scurt, semi-lung, coadă de cal, umflat pe creștet,
strîns la ceafă etc.




Coafura și Formele ei



COAFURA ȘI FORMELE EI


Punerea bigudiurilor este operațiunea cea mai
importantă în vederea realizării unei coafuri în
condiții bune.
Alegerea bigudiurilor se face în funcție de păr.
Dacă este lins se vor prefera bigudiuri mici,
pentru părul creț, bigudiurile mari.
Se udă părul cu fixativul înainte de coafat, sau cu
bere ( nu prea multă ).
Se separă părul în meșe, se ridică meșa vertical
( nu oblic ), se rulează pe bigudiu apoi se fixează
cu o agrafă.
La ceafă se fac melci care se prind cu un clips
( fig 72 ).
Se usucă părul bine timp de 30 - 60 de minute
( în raport cu lungimea și desimea părului ).
Se așteaptă pînă se răcește părul apoi se scot
bigudiurile.
Se perie părul dîndu-i forma care o dorim ; în
caz că volumul este prea mic se poate recurge la
tapatul părului.
Se perie ușor se vaporizează lacul fixativ.
Pentru a nu avea surpriza neplăcută a ,,lăsării”
părului, se va evita expunerea imediat la aburi sau
într-o atmosferă umedă.




Punerea bigudiurilor

















Cele mai frumoase coafuri sînt cele naturale, cele
mai puțin apretate.
Moda privind coafura este bună numai în măsura
în care se potrivește cu natura părului, figura și
personalitatea dvs.
Esențial este să adaptați coafura stilului dvs. - părul
scurt, semi-lung, coadă de cal, umflat pe creștet,
strîns la ceafă etc.




Loțiunile Sau Apele de Păr




LOȚIUNILE SAU APELE DE PĂR



Îngrijirea părului normal necesită curățirea lui, precum
și folosirea unor preparate care să-l întărească și să-l
hrănească prin stimularea circulației sîngelui la nivelul
pielii capului.
După compoziția lor, ele pot fi folosite în scop estetic,
preventiv, cu efecte tonice, dezinfectante sau pentru o
ușoară degresare.
Ele conțin mai toate alcool care are acțiune tonică dezinfectantă.
O loțiune bună nu trebuie să încleieze părul, ci să
producă o ușoară spumă, fapt care se poate realiza printr-o
proporție potrivită a alcoolului și a apei, cea mai indicată
fiind 7 părți alcool la 3 părți apă.
La amestecul de părți egale de alcool și apă, acțiunea loțiunii
este mai puțin degresată, iar formarea spumei scade intens.
Pentru a se evita o acțiune degresantă prea puternică a
loțiunilor de păr trebuie folosit alcool de 60 - 70 grade.
Loțiunile pot conține unul sau mai multe principii active
dizolvate sau suspendate în solvenții respectivi, la care se
poate adăuga și o substanță emolientă care să degreseze
părul, ca lecitina, uleiul de măsline, uleiul de avocado etc.
În grupa loțiunilor de păr, un loc deosebit îl ocupă
soluțiile conținînd chinină, sub formă de clorhidrat sau sulfat.
Loțiunile de păr cu colesterină se folosesc datorită proprietăților
hrănitoare.
Apa de păr cu colesterină trebuie preparată la rece cu alcool
de 95 grade, în proporție de 2%, dată fiind solubilitatea
colesterolului.
Preparatul respectiv nu poate fi folosit zilnic din cauza alcoolului,
care produce o uscare excesivă a părului, iritînd și pielea capului.
Acest inconvenient se poate ameliora prin adaos de ulei de ricin
care este solubil în alcool.
Soluțiile de colesterină 1% în alcool de 95 grade sînt folosite în
combaterea căderii părului.
Aceste soluții, denumite și spirturi de păr, se aplică cu un tampon
de vată cu care se fac fricțiuni la rădăcina părului.
S-au propus și preparate contra căderii părului, care colesterină,
dizolvată în uluiuri și grăsimi sub formă de emulsii sau de
creme pe bază de lanolină.
Alte principii active folosite ca stimulenți pentru creșterea
părului sînt : pilocarpina ( alcaloid sub formă de clorhidrat sau
nitrat solubil în apă și alcool ), amoniacul și esența de terebentina ;
B-naftolul, acidul salicilic, acidul paraaminobenzoic, sulful.
Sulful este folosit în mod deosebit ca medicament specific al
seboreei.
Soluțiile cu sulf sînt folosite și în tratamentul mătreții.
Pentru stimularea creșterii părului se pot utiliza vitaminele F, E, A,
acidul pantotenic și sărurile sale ( pantotenat de calciu ),
hidrolizatele de keratină și cazeină, inozitolul, unii acizi
aminați ( triptofanul, tirozina, lizina ) polenul, lăptișorul de matcă,
precum și hormonii estrogeni.
Se recomandă ca loțiunile cu hormoni să nu fie folosite decît
la prescrierea medicului.
În loțiunile capilare sînt folosite parfumuri, cele mai obișnuite
fiind cele de lavandă, bergamot și citronella.
În unitățile farmaceutice se găsesc ca loțiuni pentru păr : ,,Bromocet”
și ,,Gerovital H3” este indicat pentru regenerarea și împiedicare
căderii părului, în caz de seboree și descuamare a pielii, a pruritul,
peladei sau ca tratament profilactic.
Produsul conține procaină, ca atare se va face proba de toleranță
conform indicațiilor din prospect.




Loțiunile Sau Apele de Păr




LOȚIUNILE SAU APELE DE PĂR



Îngrijirea părului normal necesită curățirea lui, precum
și folosirea unor preparate care să-l întărească și să-l
hrănească prin stimularea circulației sîngelui la nivelul
pielii capului.
După compoziția lor, ele pot fi folosite în scop estetic,
preventiv, cu efecte tonice, dezinfectante sau pentru o
ușoară degresare.
Ele conțin mai toate alcool care are acțiune tonică dezinfectantă.
O loțiune bună nu trebuie să încleieze părul, ci să
producă o ușoară spumă, fapt care se poate realiza printr-o
proporție potrivită a alcoolului și a apei, cea mai indicată
fiind 7 părți alcool la 3 părți apă.
La amestecul de părți egale de alcool și apă, acțiunea loțiunii
este mai puțin degresată, iar formarea spumei scade intens.
Pentru a se evita o acțiune degresantă prea puternică a
loțiunilor de păr trebuie folosit alcool de 60 - 70 grade.
Loțiunile pot conține unul sau mai multe principii active
dizolvate sau suspendate în solvenții respectivi, la care se
poate adăuga și o substanță emolientă care să degreseze
părul, ca lecitina, uleiul de măsline, uleiul de avocado etc.
În grupa loțiunilor de păr, un loc deosebit îl ocupă
soluțiile conținînd chinină, sub formă de clorhidrat sau sulfat.
Loțiunile de păr cu colesterină se folosesc datorită proprietăților
hrănitoare.
Apa de păr cu colesterină trebuie preparată la rece cu alcool
de 95 grade, în proporție de 2%, dată fiind solubilitatea
colesterolului.
Preparatul respectiv nu poate fi folosit zilnic din cauza alcoolului,
care produce o uscare excesivă a părului, iritînd și pielea capului.
Acest inconvenient se poate ameliora prin adaos de ulei de ricin
care este solubil în alcool.
Soluțiile de colesterină 1% în alcool de 95 grade sînt folosite în
combaterea căderii părului.
Aceste soluții, denumite și spirturi de păr, se aplică cu un tampon
de vată cu care se fac fricțiuni la rădăcina părului.
S-au propus și preparate contra căderii părului, care colesterină,
dizolvată în uluiuri și grăsimi sub formă de emulsii sau de
creme pe bază de lanolină.
Alte principii active folosite ca stimulenți pentru creșterea
părului sînt : pilocarpina ( alcaloid sub formă de clorhidrat sau
nitrat solubil în apă și alcool ), amoniacul și esența de terebentina ;
B-naftolul, acidul salicilic, acidul paraaminobenzoic, sulful.
Sulful este folosit în mod deosebit ca medicament specific al
seboreei.
Soluțiile cu sulf sînt folosite și în tratamentul mătreții.
Pentru stimularea creșterii părului se pot utiliza vitaminele F, E, A,
acidul pantotenic și sărurile sale ( pantotenat de calciu ),
hidrolizatele de keratină și cazeină, inozitolul, unii acizi
aminați ( triptofanul, tirozina, lizina ) polenul, lăptișorul de matcă,
precum și hormonii estrogeni.
Se recomandă ca loțiunile cu hormoni să nu fie folosite decît
la prescrierea medicului.
În loțiunile capilare sînt folosite parfumuri, cele mai obișnuite
fiind cele de lavandă, bergamot și citronella.
În unitățile farmaceutice se găsesc ca loțiuni pentru păr : ,,Bromocet”
și ,,Gerovital H3” este indicat pentru regenerarea și împiedicare
căderii părului, în caz de seboree și descuamare a pielii, a pruritul,
peladei sau ca tratament profilactic.
Produsul conține procaină, ca atare se va face proba de toleranță
conform indicațiilor din prospect.




Fixativele ( Lacuri )



FIXATIVE ( LACURI )



Fixativele ( lacuri ) pentru păr sînt preparate folosite
pentru fixarea ondulațiilor părului.
Fixativele pot fi creme pe bază de stearați, la care se
adaugă aproximativ 1% gumă tragacanta sau fixative
pe bază de gelatină, agar-agar, dextrină, gumă arabică etc.
Calitățile fixativului depind de materiile prime utilizate.
Un bun lac fixativ trebuie se îndeplinească o serie de
conțiții și anume :
- să conțină materii prime de calitate superioară ;
- să fie pulverizate după un sistem modern ;
- să nu lipsească părul ;
- să nu dăuneze părului ;
- să lase părul suplu, să nu-l asprească ;
- să nu fie higroscopic ;
- să se elimine cu ușurință prin perierea părului.
Lacul în cantitate mică este folositor, în cantitate mare face
ca părul să piardă din suplețea lui naturală.
Asprit de o cantitatea mare de lac, părul dă impresia unei căști.
Întotdeauna trebuie îndepărtat stratul anterior de lac.
Pulverizarea se face de la o distanță de 30 cm, deoarece la
o distanță mai mică se obține o lăcuire neregulată.
Durata vaporizării nu va depăși 10 - 15 secunde.





Fixativele ( Lacuri )



FIXATIVE ( LACURI )



Fixativele ( lacuri ) pentru păr sînt preparate folosite
pentru fixarea ondulațiilor părului.
Fixativele pot fi creme pe bază de stearați, la care se
adaugă aproximativ 1% gumă tragacanta sau fixative
pe bază de gelatină, agar-agar, dextrină, gumă arabică etc.
Calitățile fixativului depind de materiile prime utilizate.
Un bun lac fixativ trebuie se îndeplinească o serie de
conțiții și anume :
- să conțină materii prime de calitate superioară ;
- să fie pulverizate după un sistem modern ;
- să nu lipsească părul ;
- să nu dăuneze părului ;
- să lase părul suplu, să nu-l asprească ;
- să nu fie higroscopic ;
- să se elimine cu ușurință prin perierea părului.
Lacul în cantitate mică este folositor, în cantitate mare face
ca părul să piardă din suplețea lui naturală.
Asprit de o cantitatea mare de lac, părul dă impresia unei căști.
Întotdeauna trebuie îndepărtat stratul anterior de lac.
Pulverizarea se face de la o distanță de 30 cm, deoarece la
o distanță mai mică se obține o lăcuire neregulată.
Durata vaporizării nu va depăși 10 - 15 secunde.





Ce Putem Folosi Pentru Îngrijirea Părului ( Șampoanele )



CE PUTEM FOLOSI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI ( ȘAMPOANELE )


1. Șampoanele fără săpun
2. Șamponul sub formă lichidă.

Cînd vorbim de șamponarea părului înțelegem folosirea
la spălarea a unui produs a cărui acțiunea constă în a
debarasa părul de praf, impurități, de fumul care se fixează
pe părul în timpul zilei.
Un șampon bun trebuie să formeze cu apa o masă spumoasă
abundentă, să aibă o acțiune bună detergentă, fără să-i
îndepărteze complet sebumul care-i asigură suplețea și să
curețe bine fără a lăsa depozit rezidual ca în figura de mai jos.

Șamponarea părului






















Șampoanele pot fi sub formă : uscată ( praf ), fluidă sau cremă.
Șamponul sub formă de praf poate exercita o acțiune de
curățire mecanică.
Se poate folosi amidonul sau pudra de iris, care absorb
grăsimea părului.
Se aplică pe păr, lăsîndu-l în contact cîteva minute, apoi
se perie bine.
Șamponul care conține săpun și mici cantități de alcalii se folosește
mai puțin datorită alcalinității sale, iar în prezența apei
calcaroase formează săpunuri insolubile, care se depun
pe firele de păr dîndu-le un aspect șters.
În aceste cazuri se impune clătirea cu soluții acide pentru
îndepărtarea depozitelor rămase pe păr.
Șamponul praf se folosește astfel : dizolvăm conținutul
plicului în jumătate litru apă fierbinte și cantitatea obținută
se împarte în două părți egale.
Părul desfăcut, periat, îl udăm cu apă caldă.
Se toarnă pe păr jumătate din soluția de șampon.
Părul se masează ușor, blînd, fără a fricționa, apoi se clătește.
În cursul ptimei operații șamponul aproape că nu trebuie
să facă spumă.
La reluarea operației, cînd se folosește a doua parte din soluția
de șampon, se formează o spumă abundentă, se masează
bine, apoi se clătește părul cu apă caldă.
Se fac 2 - 3 clătiri, pentru a îndepărta orice urma de șampon.
Ultimul clătit va fi cu apă mai rece, pentru a întări părul.
Pentru a-l face strălucitor se va adăuga sucul de la jumătate
de lămîie sau o lingură de oțet.

1. Șampoanele fără săpun conțin diferite substanțe chimice,
așa-numiții ,,detergenți”, ( alcooli grași, sulfonați și
neutralizanți ).
Acești detergenți fac o spumă tot atît de bună ca și
săpunul, dar degresează prea intens părul.

2. Șamponul sub formă lichidă constă în soluții apoase
de săpunuri de potasiu, de trietanolamină, lecitină, gălbenuș
de ou etc., cu sau fără alcool.
Unele șampoane lichide conțin agenți tensioactivi anionici
( laurilsulfat de amoniu sau treitanolamină ) la care se adaugă
metilceluloză, lecitină, alginați etc. ; altele sînt pe bază de
agenți tensioactivi cationici, care au proprietăți bacteriene,
se fixează pe păr dîndu-i o anumită suplețe etc.
Indiferent de felul lor, li se pot adăuga și alte substanțe ca :
vitamine, extracte de plante etc.
Șampunul pe bază de agenți tensioactivi cationici are o
deosebită afinitate pentru keratină pe care se fixează dînd
părului o suplețe deosebită ; totuși, din aceeași cauză nu
poate fi folosit pentru curățirea  părului, deoarece refixează
murdăria îndepărtată de detergent.
Avînd acțiune antipeliculară este indicat în schimb la clătirea
părului, mai ales la persoanele care au mătreață.
Pentru a împiedica lipirea părului prin folosirea unui șampon
conținînd alți agenți tensioactivi, vom avea grijă să facem
părului o clătire mai îndelungată, înainte de folosirea noului
șampon.
Există șampoane pe bază de agenți tensioactivi neionogeni,
care au inconvenientul că nu fac spumă prea abundentă, dar
au avantajul că nu degresează prea puternic părul.
Trebuie evitat contactul direct al șamponului cu pielea
capului, fapt pentru care se recomandă să se toarne șamponul
mai întîi în podul palmei, apoi să fie aplicat pe părul umezit
în prealabil.
Pentru obținerea unor efecte speciale, în conținutul șamponului
se pot adăuga substanțe ca : sulf, vitamine, lecitină, extracte de
plante ( hamei castan sălbatic, coada șoricelului, mușețel, anason,
mentă, salvie etc. )
De asemenea se va mai avea în vedere ca :
- după decolorarea părului, șamponul folosit să fie acid, pentru
a neutraliza acțiunea alcalină a produselor folosite la decolorare ;
- șamponul utilizat înainte de realizarea ondulației permanente
( la cald sau rece ) să fie alcalin, deoarece cel acid frînează acțiunea
lichidului folosit la ondulare ;
- după efectuarea ondulației permanente, se fa va folosi un
șampon care conține substanțe gresante, care dau suplețe părului.
Se  va prefera șamponul cu gălbenuș de ou preparat din două
trei gălbenușuri de ou care se amestecă cu 30 ml rom și 10 g
ulei de ricin.
Se fricționează pielea capului, se lasă 1/4 oră, apoi se clătește
bine cu apă, adăugîndu-se puțin oțet în ultima apă de clătit.
Șamponul cremă este de consistență vîscoasă, conține ca
substanțe de gresare, lanolină și stearați care dau părului după
spălare un luciu strălucitor.
Frecarea ușoară a părului  cu acest șampon îi întărește rădăcina,
împieducîndu-l să devină casant ; împiedică de asemenea
formarea mătreței.
Pentru folosirea lui, se înmoaie părul cu apă caldă și se masează
cu puțin șampon-cremă, apoi se clătește părul cu apă caldă.
Operația se repetă, după care se clătește din abundență.



Ce Putem Folosi Pentru Îngrijirea Părului ( Șampoanele )



CE PUTEM FOLOSI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI ( ȘAMPOANELE )


1. Șampoanele fără săpun
2. Șamponul sub formă lichidă.

Cînd vorbim de șamponarea părului înțelegem folosirea
la spălarea a unui produs a cărui acțiunea constă în a
debarasa părul de praf, impurități, de fumul care se fixează
pe părul în timpul zilei.
Un șampon bun trebuie să formeze cu apa o masă spumoasă
abundentă, să aibă o acțiune bună detergentă, fără să-i
îndepărteze complet sebumul care-i asigură suplețea și să
curețe bine fără a lăsa depozit rezidual ca în figura de mai jos.

Șamponarea părului






















Șampoanele pot fi sub formă : uscată ( praf ), fluidă sau cremă.
Șamponul sub formă de praf poate exercita o acțiune de
curățire mecanică.
Se poate folosi amidonul sau pudra de iris, care absorb
grăsimea părului.
Se aplică pe păr, lăsîndu-l în contact cîteva minute, apoi
se perie bine.
Șamponul care conține săpun și mici cantități de alcalii se folosește
mai puțin datorită alcalinității sale, iar în prezența apei
calcaroase formează săpunuri insolubile, care se depun
pe firele de păr dîndu-le un aspect șters.
În aceste cazuri se impune clătirea cu soluții acide pentru
îndepărtarea depozitelor rămase pe păr.
Șamponul praf se folosește astfel : dizolvăm conținutul
plicului în jumătate litru apă fierbinte și cantitatea obținută
se împarte în două părți egale.
Părul desfăcut, periat, îl udăm cu apă caldă.
Se toarnă pe păr jumătate din soluția de șampon.
Părul se masează ușor, blînd, fără a fricționa, apoi se clătește.
În cursul ptimei operații șamponul aproape că nu trebuie
să facă spumă.
La reluarea operației, cînd se folosește a doua parte din soluția
de șampon, se formează o spumă abundentă, se masează
bine, apoi se clătește părul cu apă caldă.
Se fac 2 - 3 clătiri, pentru a îndepărta orice urma de șampon.
Ultimul clătit va fi cu apă mai rece, pentru a întări părul.
Pentru a-l face strălucitor se va adăuga sucul de la jumătate
de lămîie sau o lingură de oțet.

1. Șampoanele fără săpun conțin diferite substanțe chimice,
așa-numiții ,,detergenți”, ( alcooli grași, sulfonați și
neutralizanți ).
Acești detergenți fac o spumă tot atît de bună ca și
săpunul, dar degresează prea intens părul.

2. Șamponul sub formă lichidă constă în soluții apoase
de săpunuri de potasiu, de trietanolamină, lecitină, gălbenuș
de ou etc., cu sau fără alcool.
Unele șampoane lichide conțin agenți tensioactivi anionici
( laurilsulfat de amoniu sau treitanolamină ) la care se adaugă
metilceluloză, lecitină, alginați etc. ; altele sînt pe bază de
agenți tensioactivi cationici, care au proprietăți bacteriene,
se fixează pe păr dîndu-i o anumită suplețe etc.
Indiferent de felul lor, li se pot adăuga și alte substanțe ca :
vitamine, extracte de plante etc.
Șampunul pe bază de agenți tensioactivi cationici are o
deosebită afinitate pentru keratină pe care se fixează dînd
părului o suplețe deosebită ; totuși, din aceeași cauză nu
poate fi folosit pentru curățirea  părului, deoarece refixează
murdăria îndepărtată de detergent.
Avînd acțiune antipeliculară este indicat în schimb la clătirea
părului, mai ales la persoanele care au mătreață.
Pentru a împiedica lipirea părului prin folosirea unui șampon
conținînd alți agenți tensioactivi, vom avea grijă să facem
părului o clătire mai îndelungată, înainte de folosirea noului
șampon.
Există șampoane pe bază de agenți tensioactivi neionogeni,
care au inconvenientul că nu fac spumă prea abundentă, dar
au avantajul că nu degresează prea puternic părul.
Trebuie evitat contactul direct al șamponului cu pielea
capului, fapt pentru care se recomandă să se toarne șamponul
mai întîi în podul palmei, apoi să fie aplicat pe părul umezit
în prealabil.
Pentru obținerea unor efecte speciale, în conținutul șamponului
se pot adăuga substanțe ca : sulf, vitamine, lecitină, extracte de
plante ( hamei castan sălbatic, coada șoricelului, mușețel, anason,
mentă, salvie etc. )
De asemenea se va mai avea în vedere ca :
- după decolorarea părului, șamponul folosit să fie acid, pentru
a neutraliza acțiunea alcalină a produselor folosite la decolorare ;
- șamponul utilizat înainte de realizarea ondulației permanente
( la cald sau rece ) să fie alcalin, deoarece cel acid frînează acțiunea
lichidului folosit la ondulare ;
- după efectuarea ondulației permanente, se fa va folosi un
șampon care conține substanțe gresante, care dau suplețe părului.
Se  va prefera șamponul cu gălbenuș de ou preparat din două
trei gălbenușuri de ou care se amestecă cu 30 ml rom și 10 g
ulei de ricin.
Se fricționează pielea capului, se lasă 1/4 oră, apoi se clătește
bine cu apă, adăugîndu-se puțin oțet în ultima apă de clătit.
Șamponul cremă este de consistență vîscoasă, conține ca
substanțe de gresare, lanolină și stearați care dau părului după
spălare un luciu strălucitor.
Frecarea ușoară a părului  cu acest șampon îi întărește rădăcina,
împieducîndu-l să devină casant ; împiedică de asemenea
formarea mătreței.
Pentru folosirea lui, se înmoaie părul cu apă caldă și se masează
cu puțin șampon-cremă, apoi se clătește părul cu apă caldă.
Operația se repetă, după care se clătește din abundență.



Ce Putem Folosi Pentru Îngrijirea Părului ( Apa și Săpunul )




CE PUTEM FOLOSI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI ( APA ȘI SĂPUNUL )


Apa și săpunul
Apa pentru spălatul părului trebuie să conțină cît
mai puține săruri ( să nu fie dură ), deoarece irită
pielea, iar firele de păr devin friabile.
Gradul de duritate a apei poate fi redus prin adaos
de bicarbonat de sodiu ( o linguriță la un litru de apă ).
În apa de clătit putem adăuga zeama unei jumătăți de
lămîie, o linguriță de oțet sau de sare.
Udatul frecvent al părului cu apă rece nu este bun,
deoarece bulbului pilos se umflă, părul devine moale,
friabil și cade ușor.
Spălatul zilnic se recomandă doar atunci cînd transpirația
abundentă din cauza condițiilor de muncă impune asta.
Apa prea caldă va fi evitată.
Cea mai bine suportată este apa de ploaie.
La mare, după baie în mare, se va clăti părul cu apă dulce,
în caz contrar se înăsprește, pierde din suplețe și se
decolorează.
Înainte de spălarea părului se recomandă fricționarea
cu untdelemn sau cu ulei de ricin.
Săpunul trebuie să fie cît mai puțin alcalin.
Spălatul prea des al părului nu se recomandă ; trebuie
să fie în funcție de climat, de poluarea atmosferei, de
sănătatea pielii capului și de diverși alți factori.
Abuzul nu face decît să excite secreția glandelor sebacee.
Același efect îl au și produsele puternic degresante.
Folosirea săpunului la părul uscat nu este indicată
deoarece aceasta conține substanțe alcaline care iau
părului grăsimea lui naturală într-o cantitate mai mare
decît este necesar, ceea ce duce la albirea și degenerarea
timpurie a părului.
Pentru părul gras folosirea săpunului este indicată în
următoarele condiții : să conțină cît mai puține substanțe
alcaline, să fie de calitate superioară ; să nu fie aplicat
direct pe păr, deoarece riscăm să nu-l  putem îndepărta
complet, ceea ce face ca firul în acele locuri, să se
desprindă și să cadă.
Săpunurile medicinale nu vor fi folosite decît la
indicația specialistului și nu la întîmplare.




Ce Putem Folosi Pentru Îngrijirea Părului ( Apa și Săpunul )




CE PUTEM FOLOSI PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI ( APA ȘI SĂPUNUL )


Apa și săpunul
Apa pentru spălatul părului trebuie să conțină cît
mai puține săruri ( să nu fie dură ), deoarece irită
pielea, iar firele de păr devin friabile.
Gradul de duritate a apei poate fi redus prin adaos
de bicarbonat de sodiu ( o linguriță la un litru de apă ).
În apa de clătit putem adăuga zeama unei jumătăți de
lămîie, o linguriță de oțet sau de sare.
Udatul frecvent al părului cu apă rece nu este bun,
deoarece bulbului pilos se umflă, părul devine moale,
friabil și cade ușor.
Spălatul zilnic se recomandă doar atunci cînd transpirația
abundentă din cauza condițiilor de muncă impune asta.
Apa prea caldă va fi evitată.
Cea mai bine suportată este apa de ploaie.
La mare, după baie în mare, se va clăti părul cu apă dulce,
în caz contrar se înăsprește, pierde din suplețe și se
decolorează.
Înainte de spălarea părului se recomandă fricționarea
cu untdelemn sau cu ulei de ricin.
Săpunul trebuie să fie cît mai puțin alcalin.
Spălatul prea des al părului nu se recomandă ; trebuie
să fie în funcție de climat, de poluarea atmosferei, de
sănătatea pielii capului și de diverși alți factori.
Abuzul nu face decît să excite secreția glandelor sebacee.
Același efect îl au și produsele puternic degresante.
Folosirea săpunului la părul uscat nu este indicată
deoarece aceasta conține substanțe alcaline care iau
părului grăsimea lui naturală într-o cantitate mai mare
decît este necesar, ceea ce duce la albirea și degenerarea
timpurie a părului.
Pentru părul gras folosirea săpunului este indicată în
următoarele condiții : să conțină cît mai puține substanțe
alcaline, să fie de calitate superioară ; să nu fie aplicat
direct pe păr, deoarece riscăm să nu-l  putem îndepărta
complet, ceea ce face ca firul în acele locuri, să se
desprindă și să cadă.
Săpunurile medicinale nu vor fi folosite decît la
indicația specialistului și nu la întîmplare.




Trusa Pentru Îngrijirea Părului




TRUSĂ PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI



- o oglindă cu trei fețe pentru a se putea aranja și părul
de la ceafă ;
- bigudiuri ;
- agrafe ;
- o plasă care se aplică peste bigudiuri atunci cînd se
usucă părul ;
- un aparat de uscat părul ;
- șampon adecvat naturii părului fără a degresa părul
să-l curețe de praf și impurități ;
- fixativ înainte de coafat ;
- fixativ după coafat pentru fixarea ondulațiilor ;
- briantină ( numai în cazul în care părul este foarte escat ) ;
- o loțiune tonică ;
- un pieptene din corn de vită, os, ebonit, celuloid,
aluminiu etc ;
Preferabil este pieptenele din corn de vită, cu dinții mai
depărtați la vîrf decît la rădăcină.
Curățirea pieptenului este absolut necesară și se poate
face punînd între dinții pieptenului bucățele de vată.
Culoarea capătată de vată arată eficacitatea acestei practici.
Cu cît vata rămîne mai puțin murdară, cu atît părul este
mai curat.
- o perie aspră care să îndepărteze straturile moarte ale
epidermului și mătreața și să întindă pe păr grăsimea
naturală produsă de pielea capului.
Peria trebuie să fie suficient de aspră, ca la periat să se
producă o ușoară căldură necesară firului de păr.
Pieptenele și peria trebuie să fie obiecte de uz strict
personal căci ele pot constitui un mijloc de transmitere
a diverselor boli ale pielii și părului.





Trusa Pentru Îngrijirea Părului




TRUSĂ PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI



- o oglindă cu trei fețe pentru a se putea aranja și părul
de la ceafă ;
- bigudiuri ;
- agrafe ;
- o plasă care se aplică peste bigudiuri atunci cînd se
usucă părul ;
- un aparat de uscat părul ;
- șampon adecvat naturii părului fără a degresa părul
să-l curețe de praf și impurități ;
- fixativ înainte de coafat ;
- fixativ după coafat pentru fixarea ondulațiilor ;
- briantină ( numai în cazul în care părul este foarte escat ) ;
- o loțiune tonică ;
- un pieptene din corn de vită, os, ebonit, celuloid,
aluminiu etc ;
Preferabil este pieptenele din corn de vită, cu dinții mai
depărtați la vîrf decît la rădăcină.
Curățirea pieptenului este absolut necesară și se poate
face punînd între dinții pieptenului bucățele de vată.
Culoarea capătată de vată arată eficacitatea acestei practici.
Cu cît vata rămîne mai puțin murdară, cu atît părul este
mai curat.
- o perie aspră care să îndepărteze straturile moarte ale
epidermului și mătreața și să întindă pe păr grăsimea
naturală produsă de pielea capului.
Peria trebuie să fie suficient de aspră, ca la periat să se
producă o ușoară căldură necesară firului de păr.
Pieptenele și peria trebuie să fie obiecte de uz strict
personal căci ele pot constitui un mijloc de transmitere
a diverselor boli ale pielii și părului.





Perucile




PERUCILE


Perucile sînt folosite astăzi, atunci cînd intervin
cazuri de accidente grave sau de acele femei
care nu dispun de timp pentru a se coafa, folosindu-le
ca orice articol de îmbrăcăminte.
Perucile pot fi realizate din păr natural sau sintetic.
Sînt practice, dar folosirea lor îndelungată poate dăuna
sănătății părului.
Perucile se poartă nu numai pentru mascarea unui
defect al părului, ci și pentru înfrumusețare, pentru a
satisface un gust al modei.
Pentru sănătatea părului, perucile au un dezavantaj :
printr-o purtare îndelungată sufocă pielea capului,
împiedicîndu-i respirația.
Se recomandă purtatul lor numai la ocazii, căci părul
acoperit are tendința de a deveni mai repede gras și
se aplatizează.
O periere blîndă, lentă și prelungită îi va reda strălucirea.

Implantele de păr
Implantele de păr vin să înlocuiască părul căzut din
abundență.
Implantele se fac în cadrul serviciilor de chirurgie
estetică.




Perucile




PERUCILE


Perucile sînt folosite astăzi, atunci cînd intervin
cazuri de accidente grave sau de acele femei
care nu dispun de timp pentru a se coafa, folosindu-le
ca orice articol de îmbrăcăminte.
Perucile pot fi realizate din păr natural sau sintetic.
Sînt practice, dar folosirea lor îndelungată poate dăuna
sănătății părului.
Perucile se poartă nu numai pentru mascarea unui
defect al părului, ci și pentru înfrumusețare, pentru a
satisface un gust al modei.
Pentru sănătatea părului, perucile au un dezavantaj :
printr-o purtare îndelungată sufocă pielea capului,
împiedicîndu-i respirația.
Se recomandă purtatul lor numai la ocazii, căci părul
acoperit are tendința de a deveni mai repede gras și
se aplatizează.
O periere blîndă, lentă și prelungită îi va reda strălucirea.

Implantele de păr
Implantele de păr vin să înlocuiască părul căzut din
abundență.
Implantele se fac în cadrul serviciilor de chirurgie
estetică.




Căderea Părului ( Mătreața, Chelia )



CĂDEREA PĂRULUI ( MĂTREAȚA, CHELIA )


Părul de pe cap poate să cadă și fără să apară alopecia.
Acest fenomen este aproape constant pe terenul atins
de seboree, care atacă părul de pe cap în mod concentric,
cele două unghiuri temporo-frontale și creștetul capului,
progresînd cu o viteză variabilă ; de obicei, înaintează
cu atît mai repede, cu cît începe mai de timpuriu.
Căderea care începe tîrziu nu duce niciodată la o chelie
completă.
Căderea părului în alopecia seboreică privește numai
pielea păroasă a capului, în timp ce barba, mustața și
sprîncenele își păstrează desimea, iar uneori se constată
chiar o îngroșarea a sprîncenelor, paralel cu rărirea părului
de pe cap.
Soarta părului se decide din adolescență, după intensitatea
seboreei și a căderii acestuia.
Chelia este o boală de păr a bărbaților.
Femeia nu rămîne niciodată fără păr din cauza seboreei ;
chiar în forme grave, cînd le lipsește părul pe o întindere
mare din suprafața capului, cauzele sînt de altă natură, nu
seboreică.
De obicei, mătreața mai mult sau mai puțin grasă este
primul semn al viitoare chelii.
Nu orice mătreață duce însă neapărat la chelie.

Cauzele căderii părului sînt numeroase și complexe :
- boli infecțioase ( gripă, tifos, scarlatină, tuberculoză,
sifilis etc. ) ;
- boli ale pielii ( seboree, psoriazis ) ;
- tulburări ale sistemului nervos central ;
- tulburări ale funcțiilor glandelor cu secreție internă ;
- tulburări de nutriție, digestie și metabolism ;
- predispoziții înnăscute ( alopecia prematură, așa-numita
chelie ereditară ) ;
- microorganisme ( ciuperci, spori, coci ) sau paraziți ;
- îmbătrînire timpurie ( alopecia presenilă ) ;
- ca un fenomen însoțitor al bătrîneții ( alopecia senilă ) ;
- intoxicații datorită ingerării timp îndelungat a unor
medicamente foarte active ( hipnotice ), abuzul de alcool
și tutun, acțiunii unor chimicale, soluții sau vapori ;
- datorită acțiunii vătămătoare a unor raze, de exemplu
tratamentul cu raze X ;
- lipsa de aer și de soare, în urma purtării continue pe
cap a basmalelor, șepcilor, băștilor etc.
Căderea părului poate fi accelerată și în cazul necurățirii
pielii capului și a mătreții.
Dintre cauzele trecătoare, amintim : traumatisme repetate
prin folosirea bigudiurilor sau strînsorii prea puternice cu
ace de păr ca în cazul cocului ; obiceiul de a-și smulge
firele de păr din cauza emoției, fenomen denumit medical
,,tricotilomanie” și observat la persoane nervoase sau la
copiii de școală.
În cazul unor pierderi de păr de durată, indicînd uneori un
dezechilibru organic, este necesară consultarea medicului
pentru stabilirea tratamentului corespunzător.
În situația unei căderi lente nealarmante, combaterea
căderii părului se poate realiza prin băi de plante, ulei sau
măduvă de vită și masaje cu loțiuni vitaminizate.


Combaterea Seboreei, Mătreții Și Tonofierea Părului Tratamente Naturiste



Căderea Părului ( Mătreața, Chelia )



CĂDEREA PĂRULUI ( MĂTREAȚA, CHELIA )


Părul de pe cap poate să cadă și fără să apară alopecia.
Acest fenomen este aproape constant pe terenul atins
de seboree, care atacă părul de pe cap în mod concentric,
cele două unghiuri temporo-frontale și creștetul capului,
progresînd cu o viteză variabilă ; de obicei, înaintează
cu atît mai repede, cu cît începe mai de timpuriu.
Căderea care începe tîrziu nu duce niciodată la o chelie
completă.
Căderea părului în alopecia seboreică privește numai
pielea păroasă a capului, în timp ce barba, mustața și
sprîncenele își păstrează desimea, iar uneori se constată
chiar o îngroșarea a sprîncenelor, paralel cu rărirea părului
de pe cap.
Soarta părului se decide din adolescență, după intensitatea
seboreei și a căderii acestuia.
Chelia este o boală de păr a bărbaților.
Femeia nu rămîne niciodată fără păr din cauza seboreei ;
chiar în forme grave, cînd le lipsește părul pe o întindere
mare din suprafața capului, cauzele sînt de altă natură, nu
seboreică.
De obicei, mătreața mai mult sau mai puțin grasă este
primul semn al viitoare chelii.
Nu orice mătreață duce însă neapărat la chelie.

Cauzele căderii părului sînt numeroase și complexe :
- boli infecțioase ( gripă, tifos, scarlatină, tuberculoză,
sifilis etc. ) ;
- boli ale pielii ( seboree, psoriazis ) ;
- tulburări ale sistemului nervos central ;
- tulburări ale funcțiilor glandelor cu secreție internă ;
- tulburări de nutriție, digestie și metabolism ;
- predispoziții înnăscute ( alopecia prematură, așa-numita
chelie ereditară ) ;
- microorganisme ( ciuperci, spori, coci ) sau paraziți ;
- îmbătrînire timpurie ( alopecia presenilă ) ;
- ca un fenomen însoțitor al bătrîneții ( alopecia senilă ) ;
- intoxicații datorită ingerării timp îndelungat a unor
medicamente foarte active ( hipnotice ), abuzul de alcool
și tutun, acțiunii unor chimicale, soluții sau vapori ;
- datorită acțiunii vătămătoare a unor raze, de exemplu
tratamentul cu raze X ;
- lipsa de aer și de soare, în urma purtării continue pe
cap a basmalelor, șepcilor, băștilor etc.
Căderea părului poate fi accelerată și în cazul necurățirii
pielii capului și a mătreții.
Dintre cauzele trecătoare, amintim : traumatisme repetate
prin folosirea bigudiurilor sau strînsorii prea puternice cu
ace de păr ca în cazul cocului ; obiceiul de a-și smulge
firele de păr din cauza emoției, fenomen denumit medical
,,tricotilomanie” și observat la persoane nervoase sau la
copiii de școală.
În cazul unor pierderi de păr de durată, indicînd uneori un
dezechilibru organic, este necesară consultarea medicului
pentru stabilirea tratamentului corespunzător.
În situația unei căderi lente nealarmante, combaterea
căderii părului se poate realiza prin băi de plante, ulei sau
măduvă de vită și masaje cu loțiuni vitaminizate.


Combaterea Seboreei, Mătreții Și Tonofierea Părului Tratamente Naturiste



Postare

  ANPC Termeni și Condiții