www.Zapaciti.ro

FIZIOLOGIA GENERALĂ A PIELII Funcțiile proprii epidermului împreună cu funcțiile dermului concură la îndeplinirea funcțiilor specifice pielii, dar și la efectuarea unor procese fiziologice generale, vitale pentru întregul organism. Protecția este mecanică și chimică. Protecția mecanică se datorește atît keratinei și grăsimii din stratul cornos al epidermului, care formează o lamă cornoasă elastică și rezistentă la agresiunea factorilor din mediul extern, cît și fibrelor elastice și colagene din derm. Astfel, pielea poate opune rezistență la forțele mecanice exterioare cînd acestea tind să o deformeze. De asemenea, ea se poate întinde în funcție de diferitele poziții pe care corpul nostru le ia. Protecția chimică se datorește conținutului în grăsimi al stratului cornos, care asigură astfel impermeabilitatea pielii față de apă și față de substanțele acide și alcaline slabe. Reacția acidă ( pH=5,5 ) a pielii îi conferă acesteia o rezistență față de microorganisme ...

FUNCȚIILE EPIDERMULUI ȘI ALE ANEXELOR Keratinogeneza este un proces care începe la nivelul celulelor stratului germinativ ( keratinocite ) și se termină prin formarea celulelor stratului cornos, care, sînt celule moarte, fără nucleu, turtite, cu pereți constituiți dintr-o substanță rezistentă, keratina. Keratina este o proteină foarte bogată în sulf, care conferă pielii o rezistență deosebită. Conținutul în sulf al unghiilor și părului este mai mare. În procesul de formare a keratinei un rol îl joacă glicogenul, care servește și ca substrat energetic. Keratina celulei cornoase este rezistentă la factorii mecanici sau chimici din mediul extern, iar prin aciditatea ei constituie mantaua acidă, care rezistă la acțiunea microbilor, virusurilor și a paraziților criptogamici. În rezumat, keratinogeneza realizează lama cornoasă care prin rezistența și elasticitatea ei se opune agresiuni factorilor din mediul extern, îndeplinind în acest fel un rol fiziologic de apărare....

FORMAȚIUNILE ANEXE ALE PIELII - GLANDELE PIELII Glandele pielii își elimină produșii de secreție la suprafața epidermului și îndeplinesc funcții fiziologice importante. După structura anatomică, aceste glande sînt de două feluri : acinoase și tubulare. După felul secerției se deosebesc : glande holocrine ( sebacee ) și glande sudoripare ( ecrine și apocrine ). Glandele sebacee sînt anexate unor foliculi piloși, fiind situate mai superficial decît glandele sudoripare. Sînt glande de tip acinos - holocrin, aceasta însemnînd că produsul lor de secreție - sebumul - este pus în libertate prin distrugerea celulelor în care este înmagazinat. Sebumul este evacuat în foliculul pilos printr-un canal foarte scurt - conductul sebaceu. Glandele sebacee sînt mai dezvoltate și mai numeroase în anumite regiuni ca: frunte, șanțul nazo-genian, bărbie, partea superioară a trunchiului ( mai ales zonele presternală și între omoplați ) și în regiunea genitală. În regiunile lipsite ...

HISTOLOGIA PIELII Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și hipodermul. Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii, este un epiteliu stratificat. Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse, după cum urmează: Pielea și structura ei - stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund, format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală, care le desparte de derm. Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra. Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina ) care dă culoarea pielii; Transformarea celulelor epidermice - stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale, care provin din celulele ...

 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul de înveliș este preluat de submucoase și mucoase. Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului sau a altor organe. Pielea este cel mai mare organ al corpului și are următoarele caracteristici: - suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca 1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat; - greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea totală a corpului. Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea cîntărește peste 4 kg; - grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni, vîrstă și sex. Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ). ...

NU TOATE PERSOANELE AU ACELAȘI TIP DE PIELE Există nenumărate tipuri de piele care diferă între ele. Pentru determinarea naturii tenului este necesar un diagnostic cosmetic deoarece numai în felul acesta putem realiza o îngrijire rațională și eficientă. În acest scop avem nevoie de o lupă sau de o foiță de hîrtie pe care o aplicăm pe față și apoi o privim în zare, existența petelor de grăsime indicîndu-ne o piele grasă. Examenul pielii cu lupa și diagnosticul pielii cu foița de hîrtie O indicație privind natura tenului o putem obține și cu ajutorul unui creion ( dermatograf ), dacă cu partea neascuțită vom trage cîteva linii pe piele, apăsînd ușor. În cazul cînd traseul se înroșește, avem de-a face cu un ten sensibil; înroșirea deasupra liniei indică un ten gras iar dacă se observă o adîncitură, este vorba despre o piele uscată; tenul normal nu prezintă nici o reacție. Diagnosticul pielii cu creionul Menționăm că pentru dete...