www.Zapaciti.ro

SARCOPTOZA, RÂIA SARCOPTICĂ Agentul cauzal: Sarcoptes scabie var. canis Manifestări clinice: prurit ( mâncărime ), îngroșarea pielii, papule, vezicule, pustule. Tratament: folosirea substanțelor acaricide. Sarcopții râiei, sapă galerii în regiunile unde pielea este moale, dar ulterior pot invada tot corpul. Leziunile pe care le produc au aspectul unor traiecte roșietice, ușor proeminentă la suprafața pielii. Pielea devine eritematoasă, crustoasă, părul cade și se instalează un prurit intens. Datorită scărpinatului, paraziții sunt împrăștiați pe întreg corpul, pielea se îngroașă și apar infecții bacteriene secundare. Ulterior se formează papule, vezicule și în final pustule. Dacă nu se intervine de urgență boala se poate generaliza complica și animalul moare. Tratamentul constă din îndepărtarea crustelor cu apă caldă și săpun medicinal, după care se folosește un acaricid sub formă de aplicații locale, baie sau pulverizații. Tratamentul se repetă după două s...

FEBRA DE LAPTE ( MAMITA ) Această afecțiune apare atunci când îndepărtăm cățeii de la supt în primele zile sau când înțărcarea nu se face treptat. Din cauza laptelui care rămâne în mamele, acestea se inflamează, se congestionează, se întăresc și devin dureroase. Implicit apar și alte complicații cum ar fi: febra, lipsa poftei de mâncare și alterarea stării generale. Laptele ( atunci când mamita este produsă de anumite infecții ) devine impropriu pentru supt, iar culoarea este roșiatică, roz, cenușie sau cafenie. Schimbarea calității laptelui nu se observă întotdeauna cu ochiul liber, dar modificarea stării generale și aspectele locale caracteristice, trebuie să ne alarmeze. În perioada cât mama este bolnavă, cățeii vor fi hrăniți artificial. Femelele bolnave vor fi supuse unui tratamet medicamentos local și general, făcându-se masaje ușoare cu alcool camforat, golirea pe cât posibil în totalitate a laptelui bolnav și comprese reci.

ALĂPTAREA Prin alăptare se înțelege perioada de la naștere și până la înțărcare și pot dura de la patru la șapte săptămâni. Primele zile de alăptare sunt cele mai importante deoarece de ele depinde viața viitorului câine. În aceste zile, laptele are o compoziție specială, este bogat în anticorpi și oferă sugarului imunitate în primele luni de viață. Acest lapte se numește colostru. După prima lună, cățeii sunt bine dezvoltați, iar laptele matern devine insuficiet. Din acest moment, va trebuit să intervenim cu hrană suplimentară, care va consta în griș cu lapte, pireuri din legume, supe etc. Spre sfârșitul alăptării, puii vor fi înțărcați treptat, pentru ca secreția lactată să se reducă de la o zi la alta.

CEZARIANA Este o intervenție chirurgicală practicată atunci când nașterea nu poate decurge în mod normal, iar viața mamei și a cățeilor este pusă în pericol. Această manoperă se execută doar de personal calificat, sub anestezie generală și locală. Femela convalescentă va fi hrănită cu alimente fluide dar consistente caloric. Atunci când se va simți în putere, cățeaua va fi scoasă la plimbare, atât cât să nu o obosească. Cățeii vor fi alăptați în prima zi cu lapte muls de la mamă, iar din a doua zi pot fi lăsați să sugă sub supravegherea noastră.

FĂTARE Este actul fiziologic prin care produșii de concepție sunt expulzați de mamă în exterior. Ei sunt acoperiți de placenta fetală, pe care mama o rupe și o mănâncă. Aceste placente individuale cât și placenta comună, sunt bogate în hormoni și de aceea nu trebuie să împiedicăm cățeaua să le consume, fiindcă au rol în stimularea secreției lactate și revenirea uterului la normal.

DIAGNOSTICUL GESTAȚIEI Gestația se manifestă prin semne caracteristice, după aproximativ două săptămâni. Femela începe să crească în greutate, apetitul devine capricios, iar atunci când sunt mai mulți câini la un loc, femela devine posesivă, lacomă, formându-și adevărate depozite de mâncare. Totodată este mult mai atașată de stăpân, aproape cerșește mângâierile acestuia. După trei săptămâni, mamelele încep să crească în volum, iar la cinci săptămâni, gestația se poate observa cu ochiul liber dar și prin palpare. Spre sfârșitul celei de-a doua luni, gestația este evidentă. Abdomenul se mărește progresiv, iar glandele mamare, care sunt deja mărite, se întăresc. Cu câteva zile înaintea fătării, apare secreția lactată, vulva se tumefiază, iar coada devine mai mobilă. În această ultimă perioadă, femela devine agitată și caută locuri retrase. O problemă foarte importantă și care uneori face pe stăpân nefericit ( mai ales când nașterea cățeilor este așteptată c...

GESTAȚIA Este o stare fiziologică ce urmează montei când în corpul femelei se dezvoltă produșii de concepție. Această perioadă, durează în medie 63 de zile cu o variație de 5 zile în plus sau în minus. Durata gestației poate fi influențată de mai mulți factori: 1. - vârsta - gestația este mai lungă la femelele primipare și la cele bătrâne. 2. - sexul produșilor - cu cât numărul produșilor masculi este mai mare, cu atât gestația va fi mai lungă. 3. - îngrijirea cățelelor gestante - cu cât condițiile vor fi mai bune, gestația va fi mai scurtă. 4. - rasa și talia cățelei.

ÎMPERECHEREA ( MONTA ) Înainte de montă se va face un examen sanitar veterinar al celor doi parteneri. Monta se va face într-un loc liniștit, și de obicei dimineața. Se practică două feluri de montă: liberă și la mână. În monta liberă, masculul și femela sunt închiși într-un loc anume și se supraveghează din apropiere comportamentul lor. În cazul celei de a doua variantă, cei doi parteneri sunt ținuți în lese scurte, într-un loc închis. Se poate întâmpla ( mai ales la primipare ) ca femela să nu acceptă masculul la început. În acest caz, stăpânul trebuie să intervină mângâind și liniștind femela. Dacă și de această dată femela refuză, nu trebuie forțată, monta amânându-se pentru a doua zi. Se poate practica și monta dublă, adică repetarea împerecherii să se facă cu un alt mascul la fel de valoros, mărind astfel procentul de fecunditate și prolificitate, ca și vitalitatea descendenților. Se recomandă ca masculul să nu fie deplasat pentru montă din locul unde...

CĂLDURILE Căldurile apar la femele de două ori pe an și anume : la începutul anului ( ianuarie- martie ) și tomna ( august-octombrie ). Masculul este apt pentru reproducție oricând în timpul anului. Este bine ca în aceste perioade, cățelele să fie izolate în boxe pentru a împiedica împerecherile nedorite. Atât femele în călduri, cît și masculi vor face tot posibilul să ajungă unul la altul și nu vor mai asculta de comenzi. Căldurile încep prin congestionarea organelor genitale, agitație, căutarea masculului și pierderi de sânge din vagină. În această perioadă masculul nu este acceptat. Spre sfârșitul perioadei de călduri, secrețiile sanguinolente se reduc și sunt înlocuite de o secreție roz transparență, între 9-a și a 15-a zi. Acum masculul este acceptat și se poate efectua monta deoarece are loc ovulația. Ovulele mature pot fi fecundate și până în a 15-a zi a perioadei de călduri.

REPRODUCȚIA CANINĂ Reproducția asigură perenitatea speciei prin generații succesive, fără de care nu ar fi posibilă evoluția acestuia. Indivizii existenți dau naștere la alții noi, aceștia moștenind caracterele și calitățile fundamentale ale rasei și indivizilor din care provin. Succesul reproducerii depinde în primul rând de asigurarea unei împerecheri selective, de aplicare a unui program rațional sub toate aspectele, de o bună igienă și alimentație corespunzătoare. Printr-o selecție riguroasă, putem face să se nască produși valoroși, dar, atât de bine, putem obține produși lipsiți de valoare, folosind la reproducție exemplare cu defecte sau care corespund standardelor. Uneori însă se poate întâmpla ca unii descendenți să nu îndeplinească caracteristicile cerute de standardele în vigoare, chiar dacă ambii părinți sunt de rasă pură. În astfel de cazuri, este de datoria crescătorului să nu folosească și nici să nu permită folosirea acestor produși la repr...

CATARACTA Apare de obicei la câini bătrâni, dar a fost sesizată și la tineret în urma unor traumatisme sau boli infecțioase. Se recunoaște ușor deoarece cristalinul apare mat. Opacifierea mai poate lua aspect de steluțe, pete, puncte. Cataracta în general nu se tratează. În centre specializate se pot efectua intervenții chirurgicale dar, de regulă, soluția optimă este încetinirea evoluției folosindu-se stimulente de tip Colir vitaminizat.

CHERATITA Este inflamația corneei și se poate manifesta la unul sau ambii ochi. Poate apare în urma acțiunii directe a unor agenți externi sau boli infecțiose cum ar fi jigodia sau hepatita infecțioasă. Se recomandă tratament de urgență, în caz contrar, cheratita se agravează, ducând până la ulcerarea corneei.

CONJUNCTIVITA Este foarte des întâlnită, apare la orice vârstă și rasă și se manifestă prin congestionarea mucoasei conjunctivale, secreții abundente și dureri locale. Câinele este agitat, încearcă să se ferească de lumină și dorește să se ascundă în locuri întunecoase. Afecțiunea este produsă de curenți de aer, frig, praf, traumatisme, corpi străini, gaze și substanțe chimice, diverși microbi, etc. Conjunctivita nu este gravă, cu condiția să fie tratată din timp și în mod corect.

ENTRO ȘI ECTROPION Pe lângă lacrimi, genele asigură și ele pe cât posibil protecția ochiului. Problema apare atunci când marginile pleoapelor sunt răsfrânte spre interiorul ochiului ( entropion ) sau spre exterior ( ectropion ). În ambele cazuri, nu mai putem vorbi despre protecție ci, dinpotrivă, despre o agresiune. Aceste afecțiuni apar cu precădere la Boxer și Sain Bernard. Entro și ectropionul se pot corecta chirurgical, dar nu întotdeauna rezultatele sunt mulțumitoare.

LĂCRIMAREA Ochiul, în complexitatea lui, are un sistem foarte eficient de apărare și anume lăcrimarea. În cazul acțiunii agenților amintiți mai sus, în mod automat glandele lacrimale secretă binecunoscutele lacrimi. Acestea încearcă să îndepărteze din ochi intrușii. Trebuie însă să știm să deosebim simpla lăcrimare de cea care este asociată cu înrăutățirea stării generale, adică: febra, lipsa poftei de mâncarea, inactivitatea, tristețe etc., fiindcă atunci este vorba de reacția întregului organism la boală.

AFECȚIUNILE OCHIULUI Ochiul este un organ foarte important dar sensibil și ușor afectabil. Astfel, praful, gazele iritante, corpii străini, infecțiile, etc, cu ușurință pot provoca de la simple iritații până la grave leziuni, o grămadă de probleme. Este deci bine ca intervenția noastră să fie limitată având în vedere importanța și sensibilitatea acestui organ. Un specialist ne va spune cu siguranță, ce este de făcut. Cataracta   Cheratita Conjuctivita Entro și Ectropion Lăcrimarea

SURDITATEA În mod normal, surditatea se manifestă la câinii bătrâni. De astfel, ea poate apare la orice vârstă, ca urmare a înbolnăvirii urechei sau a afectării nervilor ce deservesc acest organ. Se poate transmite ereditar, congenital sau ca urmare a unor tratamente prelungite și cu doze mari de antibiotice, și este parțială sau totală. Un câine surd se recunoaște ușor prin faptul că nu reacționează șa stimuli acustici, se orientează mai greu și nu răspunde la chemarea sau comenzile stăpânului. Afecțiunea parțială produsă de inflamații, dopuri de cerumen etc. Poate fi remediată, în schimb surditatea completă este iremediabilă.

CORPI STRĂINI În mod întâmplător, în ureche ajung diverși corpi străini. Din această cauză, câinele devine agitat, scarpină și freacă urechea cu pricina, scutură și apleacă capul în partea urechei afectate. Dacă este posibil, vom îndepărta corpul străin cu o pensetă, dar dacă acestea se află în profunzime, se va apela la medicul veterinar pentru instituirea unui tratament local.

OTITA EXTERNĂ Incidența mai mare a acestei afecțiuni este întâlnită la câinii cu urechi mari, purtate în jos, la care conductele auditive sunt strâmte și cu păr abundent la orificiul de intrare. Otita externă poate îmbrăca mai multe forme, de la o simplă iritație, până la inflamația puternică a epiteliului conductului auditiv. Urmează apariția unei secreții apoase sai mai consistent ( cerumen vâscos ), de culoare maronie, cu miros respingător. Dacă vrem să ne ferim câinele de această boală, trebuie să-l ferim de factorii cauzali: praf, apa și săpunul din timpul înbăierii, corpi străni, fire de păr moarte, paraziții, etc. Dar odată boala apărută, se va începe tratamentul cât mai repede posibil. Aceasta va fi local sau general, în funcție de factorul cauzant, până la dispariția inflamației și vindecarea completă.

AFECȚIUNILE URECHII După miros, auzul este cel mai dizolvat și cel mai important simț al câinelui. El îl ajută la deosebirea acusticii mediului înconjurător și în orientare. Auzul nu este la fel la toate rasele, finețea lui depinzând și de forma urechiei. Odată cu înaintarea în vârstă, auzul câinelui slăbește ajungând până la dispariție ( surzenie ), la câinii foarte bătrâni. Diminuarea acestui simț mai poate apare ca urmare a unor afecțiuni sau din neglijența crescătorului. De aceea urechile trebuie controlate și curățate periodic de secrețiile și praful care se adună în interiorul lor. Această toaletare se face foarte ușor cu un tampon de vată udă sau înbibată cu o soluție neiritantă, fără a încerca, însă, în zelul nostru de a curăța cât mai bine, să pătrundem în profunzime. Este indicată tunderea perilor care pătrund în interiorul urechii la unele rase, cum ar fi Setterul sau Cockerul. Atunci când câinele scutură mereu capul, scărpinându-se sau frec...