www.Zapaciti.ro

SELECȚIONAREA PENTRU REPRODUCEREA CÎINILOR Prin ,,crescător” trebuie înțeleasă acea persoană care se ocupă cu prăsirea unor cîini de rasă, avînd cel puțin o pereche în scopul obținerii unor descendenți cu calități fizice și aptitudini superioare părinților din care provin sau amatorii serioși care avînd o femelă de calitate excelentă o împerechează  periodic cu masculi cel puțin de aceeași valoare, pentru reproducere. Această nobilă pasiune poate aduce mari satisfacții dacă se respectă principala îndatorire și anume aceea de a fi extrem de exigent și de a nu precupeți nici un efort pentru ameliorarea calităților rasei pe care o profilează. Pentru ca un crescător să reușească în misiunea ce și-a asumat-o va trebui nu numai să se bazeze pe exemplare de calitate, ci și să dea dovadă de devotament și pricepere, să manifeste o bunăvoință corespunzătoare și, desigur să dobîndească rapid rutina necesară. Fiindcă este un lucru cunoscut că puii nu se dezvoltă armoni...

ALĂPTAREA, ÎNGRIJIREA ȘI CREȘTEREA PUILOR În ceea ce privește alăptarea nou-născuților este desigur preferabilă cea naturală. Laptele matern, bogat în anticorpi, conferă imunitate micilor căței în primele zile de naștere. Un pui nou-născut suge la fiecare două ore. După ce s-a hrănit suficient, cel mai adesea adoarme din nou. Într-o săptămînă de la naștere, cățeii își dublează volumul. Alăptarea se face sub supraveghere, pe cei mai slabi plasîndu-i la mamelele mai abundente, iar pe cei mai dezvoltați la celelalte. În timpul perioadei de alăptare trebuie efectuată o supraveghere atentă atît asupra mamei ( stare generală, necesități, alimentație, vigoare ), cît și asupra puilor ( creștere, vioiciune, vigoare ). Mamelele sînt susceptibile de a se infecta și este necesar ca în perioada alăptării să fie îngrijite cu atenție. Pentru igiena sfîrcurilor cu care alăptează se recomandă spălarea cu apă călduță. La femelele care au părul lung ( Cocker, Setter, Puli, Komon...

NAȘTEREA LA CÎINII Cel mai indicat este ca nașterea să se producă în camera în care trăiește, își are culcușul și locurile familiare. Procedînd astfel, fără a fi siliți de împrejurări, nu dovedim mare dragoste pentru cîinele nostru. În camera în care se nasc puii trebuie asigurată o temperatură de 30 - 32 grade celsius, ce va fi menținută în prima săptămînă, iar apoi, treptat, o scădere de 1 - 2 grade pentru a ajunge, după o lună la 24 grade celsius. În ultimele zile ale gestației, începînd din a 57-a zi, temperatura femelei scade, ajungînd în ultimile 12 ore la 36,8 - 37, 2 grade, așa că ne putem pregăti din vreme pentru eveniment. Înainte și după naștere cu 48 de ore, alimentația femelei trebuie să fie numai lichidă. Din patru în patru ore se recomandă o cană de lapte nefiert, amestecat cu o linguriță de miere. Cățeii se nasc legați cu cordon ombilicat și înfășurați fiecare în placenta proprie. Cățeaua rupe placenta și o mănîncă, operația foarte folositoare...

PERIOADA DE SARCINĂ, COMPORTARE, ALIMENTAȚIA CÎINILOR Perioada de gestație durează în medie nouă săptămîni cu o variație de 7 zile. De regulă, semnele sarcinii sînt vizibile în comportament începînd din zilele 9 - 11, cînd cățeaua devine mai greoaie și poftă de mîncare crește. La 15 - 20 zile, mamelele se întăresc, iar la cinci săptămîni semnele exterioare ale sarcinii încep să se vădească. Durata sarcinii este influențată de rasa, vîrsta și talia cățelei, numărul de pui și condițiile de trai. Condițiile bune de exemplu pot reduce timpul de gestație la minimum. În această perioadă animalul are nevoie de aer curat, mult soare, vitaminizare, perierea regulată a blănii, pertarea prietenească și blîndă. În primele patru săptămîni de sarcină este foarte necesară mișcarea în aer liber, chiar dacă tînăra mamă încearcă să se sustragă. De la a cincea săptămînă însă trebuie evitate eforturile ( alergări după alți cîini sau după vînat, sărituri, drumuri obositoare etc. )...

CĂLDURILE ȘI ÎMPERECHEREA LA CÎINII La toate animalele, și în consecință și la cîini, scopul împerecherii este reproducerea. Succesul acesteia depinde în primul rînd de asigurarea unei împerecheri selective, de aplicarea unui program rațional sub toate aspectele, de o bună igienă și alimentație corespunzătoare. Un crescător avizat își caută cu cîteva săptămîni înainte pereche pentru cățeaua lui și va cîntări care este masculul ce-i va asigura cei mai valoroși pui. În vederea obținerii de urmași cu calități superioare, se recomandă ca încrucișarea să se facă numai cu masculi de rasă pură, cu certificat de origine și cu aparență frumoasă. Căldurile și Împerecherea. Perioadele zise de călduri, care la cățele reprezintă și perioadele de procreare, intervin din 6 în 6 luni și durează cca trei săptămîni. În schimb, masculii pot și sînt oricînd apți pentru împerechere. Încă de la vîrsta de 7 luni, o cățea începe să fie în călduri de două ori pe an, dar se recomandă ...

NOȚIUNI DE PATOLOGIE CANINĂ Cîine Sănătos, Cîine Bolnav. Cîinele este un animal cu constituție robustă. Dacă duce o viață normală, este hrănit corespunzător, bine îngrijit și ținut în condiții igienice, nu prea se îmbolnăvește. Totuși, fiecare posesor de cîine este bine să știe care sînt cele mai frecvente boli, ca de la primele simptome să ia cele mai măsuri de tratament. Deoarece îngrijirea și vindecarea cîinelui rămîn îndatoririle medicului veterinar. Bolile Contagioase și Parazitare. BOLI CONTAGIOASE Jigodia sau boala lui Carre. Turbarea Leptospiroza Hepatita contagioasă sau maladia lui Rubarth BOLI PARAZITARE Ascarizii Teniile Puricele Căpușa Demodecia BOLI NECONTAGIOSE Tartrul și cariile dentare Bolile Aparatului Respirator Bolile Pielii Otita Cataractă Conjunctivita Cheratita Accidente, Răni, Prim Ajutor Otrăvirea Septicemia Cățeilor Nou-Născuți

ALIMENTAȚIA CÎINELUI CARE SÎNT CANTITĂȚILE ZILNICE DE ALIMENTE Cel mai important factor în determinarea volumului de alimente rămîne talia cîinelui. Vîrsta și activitatea pe care este chemat să o depună cîinelui sînt ceilalți doi factori. Dar cum fiecare cîine are o personalitate proprie și asimilează altfel, nu trebuie aplicate rețete rigide, fără a urmări modul în care sînt acceptate calicativ și cantitativ de organism.                                              Clik pe imagine pentru a o mări Compoziția principalelor alimente folosite în hrănirea cîinelui                                ...

ALIMENTAȚIA CÎINELUI DIN CE SE COMPUNE MENIUL Cu excepția crescătoriilor de cîini, unde datorită numărului mare de animale este necesar să se gătească separat pentru aceștia aproape în toate gospodăriile unde există un cîine, el mănîncă ceea ce mănîncă și stăpînii săi. Aceste meniuri sînt în general corespunzătoare nevoilor organismului cîinelui. Care este cea mai potrivită? Noi înclinăm în favoarea unui regim mixt, cea mai potrivită formulă fiind: - 50% carne macră, măruntaie sau pește - 25% cereale: orez, griș, paste, Corn-Fșakes etc.; - 25% legume: fasole verde, spanac, morcovi, țelină, salată, praz etc. Ce fel de carne este preferat? Cea mai bună este cea de vită sau de pasăre. Urmează carnea de cal, cu mențiunea că atunci cînd trece pe o astfel de alimentație trebuie ținut seama că ea este mult mai slabă și trebuie făcută completarea prin grăsimi. Excelent este și ficatul, dar nu în cantități prea mari, deoarece provoca diaree prin fermentare. Foarte ...

ALIMENTAȚIA CÎINELUI Alimentația cîinilor este o problemă deosebită de complexă, care trebuie tratată cu seriozitate. Ca și la om, elementele nutritive de bază, indispensabile cîinilor, sînt următoarele/. - proteinele sau albuminele pe care le găsim în carne, ouă, lapte, pește în derivatele acestora; - lipidele sau grăsimile animale și vegetale; - glucidele sau hidrocarbonații pe care le conțin o serie de alimente ca zahărul, orez, făina și pastele făinoase etc.; - sărurile minerale, în special calciu, fosfor, clorură de sodiu ( sarea de bucătărie ), magneziu și altele; - vitaminele, îndeosebi cele din grupa A, B, D și E. Știm cu toții că vitaminele sînt indispensabile vieții, dar folosirea lor nu poate fi fantezistă, în special în primele 7 - 8 luni de viață ale cîinelui. Principii de Hrănire. Masa este cel mai important eveniment din ziua cîinelui; să ne străduim să fim extrem de punctuali cu oferirea ei. Locul și ora stabilită pentru hrană vor fi respectat...

TUNSOAREA CÎINELUI Cîinii se tund pentru accentuarea tipului rasei, pentru a respecta tradiția sau un anumit stil, pentru a conferi un aspect plăcut și desigur pentru a se conforma standardului rasei respective. Sînt rase la care tunsoarea nu este deloc necesară, deși părul cîinilor respectiv este lung; ea nici nu ajută la creștere, ci din contră, uneori părul crește greu la loc. Anumite rase, cum ar fi Komondor și Puli privesc lumea înconjurătoare printr-o perdea de păr ce cade în fața ochilor. Nu este permis ca ea să fie tunsă, deoarece acest păr oferă protecția ochiului și îndepărtarea lui poate provoca tulburări de vedere. La unele rase ( Foc Terrier și Caniche ) tunsoare va începe destul de timpuriu și va fi continuată cu regularitate pentru ca părul să se dezvolte frumos și să se respecte prescripțiile standardului. La cîinii cu blană aspră și deasă, stufoasă, ce nu face cîlții ( Fox Terrier ), nu se recomandă baia înainte de trimare; la restul raselor î...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI Partea 7 Scurtarea Urechilor și a Cozii. Scurtarea urechilor la anumite rase de cîini este azi o operație de conformare la standard. Ea are însă la origine dorința omului și necesitatea sa de a păstra cît mai mult timp în activitatea cîinelui respectiv. Într-adevăr, pe vremuri, în timpul vînătorii sau luptelor la care cîinele era folosit în mod constant, acest organ îi era mai totdeauna sfîșiat sau rupt. Pentru a evita scoaterea lui din ,,activitate” pînă la vindecare, proprietarii au recurs la scurtarea lor, creînd astfel, fără să vrea, moda de astăzi. De fapt, această operația este avantajul cîinelui; în afara faptului că îngrijire devine mai ușoară - știută fiind frecvența mare a bolilor urechii - se mai micșorează și pericolul sfîșierii lor în cazul unor încăierări, frecvente la cei din rasele Dobermann, Dod german, Boxer etc., cunoscute ca amatoare de bătăi. Scurtarea urechilor prin tăiere este o operație estetică...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI Partea 6 Accesorii Principalele accesorii sînt zgarda și lesa. Este bine să aveți întotdeauna și cîte una de rezervă pentru cazul cînd cea în funcține se rupe sau se pierde. Zgarda cîinelui se confecționează din piele groasă. Dacă doriți să o înfrumusețați cu cîteva ținte, este bine să fie căptușită în interior cu un postav. Lățimea ei este de la 1-3 cm, în funcție de vîrsta și talia animalului: Zgarda nu se leagă prea strîns în jurul gîtului, doar atît cît să împiedice scoaterea capului, cînd trage într-o parte. Obiceiul de a păstra zgarda tot timpul de gîtul cîinelui este contraindicat. Blana nu primește aer și fiind sub frecare se degradează. Un medalion din metal pe care să fie gravat numele și adresa stăpînului poate fi util dacă s-a pierdut cîinele și a fost găsit de o persoană binevoitoare. Învățarea cățelului cu zgarda trebuie făcută cu grijă, mîngîindu-l sau jucîndu-se cu el cînd i-o punem, pentru a nu-l înfricoș...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI Partea 5 Îngrijirea Cîinelui Iarna Cîinilor le place foarte mult plimbarea și joaca în zăpadă. Dar atenție, se poate uneori întîmpla ca zăpada să aibă pojghiță subțire de gheață deasupra, ce se sparge sub greutatea cîinelui provocîndu-i răni la labe. Alteori veți observa cum cîinele se culcă pe zăpadă și începe să-și lingă laba sau încearcă cu dinții să scoată dintre pernițe bucăți de zăpadă ce s-au lipit și îl împiedică la mers. Ele vor fi imediat îndepărtate. Cel mai bine este ca iarna, dacă circulă frecvent în zăpadă, să-i tundeți scurt, dar nu complet, părul dintre pernuțe, care facilitează prinderea zăpezii, și să-i ungeți tălpile cu vaselină pentru o protecție suplimentară. Chiar dacă ați luat aceste măsuri nu lăsați timp îndelungat cîinele să stea nemișcat în frig, pe gheață sau în zăpadă. El suportă foarte bine anotimpul friguros, dar în mișcare. Sarea ce se aruncă iarna pe trotuare și pe partea carosabilă este...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI Partea 4 Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor impurități. Pentru această operație este nevoie de puțină vată sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de mușețel. În mod curent, această operațiune se face dimineața. Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid boric 2%în apă. În caz de persistență sau de recidivă se va încerca folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și, desigur solicitarea unui consult medical. Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase. Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă după fiecare plimbare. Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza de lipsa de îngrijire a urechilor. Punctul...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELEUI Partea 3 Baia Cîinelui În ceea ce privește spălările cu săpun, deși constituie un ajutor pentru întreținerea stării generale bune și a curățeniei, ele nu sînt indicate decît o dată la 2 - 3 luni, exceptînd cazurile speciale de murdărire. Spălatul frecvent cu detergent duce la distrugerea stratului protector de grăsime al pielii, făcînd cîinele susceptibil la schimbările de temperatură și predispus la eczeme. O periere frecventă este mult mai importantă decît baia. Cățeilor mici nu li se face deloc baie și nu se recomandă să îmbăiem nici cățeaua însărcinată în perioada de gestație. Aceste băi nu se pot confunda cu scăldatul în ape curgătoare și în lacuri, vara posibil zilnic ( cu condiția să alergăm cu cîinele pentru a-l sili să se usuce astfel, fără a-l lăsa însă să se tăvălească în nisip dacă sîntem pe o plajă și ne pregătim de plecare ). Nedăunătoare pielii și blănii sînt și dușurile ușoare făcute vara, pentru răcorir...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI Partea 2 Periatul și Pieptănatul Perierea este o îndatorire zilnică. Ea are ca scop îndepărtarea prafului, a firelor moarte și împiedicarea formării cîlților. La cîinii cu păr lung, anumite porțiuni se piaptănă, în special pieptul și franjurile de la membre. Aceste operațiuni trebuie să fie precedate de îndepărtarea corpurilor străine și desfacerea cîlților ce se formează în special pe picioare. Cîlții pot fi cu grijă desfăcuți cu mîna. Neglijați, ei nu mai pot fi descîlciți, pielea nu mai respiră și aglomerarea trebuie tăiată. Neperierea și nepieptănarea cu regularitate a cîinelui conduc la acumularea firelor moarte în blană, care irită pielea și produc mîncărimi. Un cîine căruia nu i se face zilnic toaleta este un rezervor de praf și murdărie circulînd prind casă. Cîinii ținuți în locuințe, bucurîndu-se de o temperatură uniformă tot timpul anului sau, în orice caz, fără mari variațiuni, nu năpîrlesc la perioade fixe ( ...

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI Partea 1 Cîinele nu este un animal pretențios. Dacă i se asigură hrana potrivită, îndestulătoare, un adăpost de intemperii, mișcare suficientă și puțină afecțiune, se va simți perfect satisfăcut și ne va răsplăti însutit. În genere cîinilor nu le pasă dacă se murdăresc și nici nu prea evită locurile lipsite de igienă ( cățelandrii au chiar o deosebită atracție spre astfel de zone ). Dar părul și praful ce se adună de pe urma cîinelui are importanță și pentru sănătatea omului, așa că pare firesc ca menținerea în stare de curățenie și sănătate a cîinelui să fie o preocupare permanentă. Zilnic cîteva minute vor fi deci destinate acestei îngrijiri. Ea constă într-o periere sau pieptănare, după cum este cazul, însoțită de un examen sumar al corpului pentru a detecta la timp rănile, paraziții, scaieții sau frunzele din blană. Totodată vom observa orice stare neobișnuită, premergătoare unei boli. Avantajul toaletei zilnice es...

LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU Partea a-2-a Adaptarea în noul cămin. Cînd puiul este adus în noul cămin, fiind brusc izolat de mediul cunoscut în care a fost crescut pînă atunci, de mama și de frații săi, va fi nefericit. Brusca sa izolare de haită, în mijlocul căreia instictele lui ancestrale îl făceau să se simtă în siguranță, îi vor creea un sentiment de nesiguranță pe care nou lui stăpîn are îndatorirea să-l atenueze. El nu trebuie lăsat complet singur sau legat imediat, deoarece va începe sa plîngă. Stăpînul său va căuta prin mîngîiere și gesturi liniștitoare precum și printr-o îngrijire potrivită să înlocuiască această lipsă, creîndu-i condiții pentru o acomodare cît mai rapidă cu noul mediu. Puiul va fi adus la noul cămin de preferință dimineața, devreme. În felul acesta va avea timp să se adapteze noilor condiții de viață, în decursul zilei, înainte de culcare. El trebuie obișnuit din prima zi cu noua locuință, drept care îl vom plimba prin toate încăperi...

LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU Partea a-1-a Noul cămin trebuie să fie pregătit din vreme pentru primirea micului nostru prieten. Iintroducerea în noul mediu este bine să se facă la 8-10 săptămîni, deoarece la această vîrstă fragedă, cățelandrul se adaptează mult mai ușor. Amenajați un culcuș potrivit de mare ținînd seama de talia cîinelui, într-o lădiță acest scop. Căptușiți-l cu rufărie lavabilă, cu un covoraș într-o parte iar în cealaltă cu cîteva ziare care-i vor servi eventual pentru a face pipi în perioada cît este încă mic. Culcușul cîinelui va fi cu regularitate curățat, scuturat și lucrurile spălate, pentru a asigura condiții de igienă adecvate. Aerisiți salteaua sau covorașul la fel cum faceți cu așternuturile proprii. Lucrurile din lînă sînt contraindicate, praful fin din lînă provocînd tuse. Culcușul ce i-a fost destinat va fi plasat într-un loc puțin mai retras, mai izolat, care va deveni locuința lui și unde se va simți bine. Potrivit este dacă locul...

CE CÎINE SĂ NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI Partea 3 Ce nume va purta cîinele nostru Alegerea numelui este un lucru important. Stăpînii sînt mîndri de numele cîinelui lor și de obicei se străduiesc să-i găsească unul cît mai original. De fapt, cel mai bine este ca numele să fie scurt, ușor de reținut de către cîine și ușor de pronunțat de stăpînul lui. Îi vom repeta numele, la început, cu orice prilej, și în cel mai scurt timp vom avea plăcerea să constatăm că l-a și învățat. Este important ca toată familia să folosească același nume pentru a striga cîinele. Cel puțin la început pînă se obișnuiește bine cu numele ce i l-am dat, nu este bine să fie alintat sau botezat de fiecare din casă, fiindcă astfel îl vom deruta și vom întîrzia reacțiile sale la apel. Cînd a răspuns la apel la chemare i se va oferi o recompensă sau o mîngîiere, cu alte cuvinte i se va da ocazia să constate că nu a fost strigat degeaba. De cele mai multe ori numele cîinilor de rasă din certi...

CE CÎINE NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI Partea 2 Alte Criterii de Alegere Alegerea cățeilor poate fi determinată și de modul în care aceștia reacționează la testări. Iată cîteva mai revelatoare și ușor de realizat. a) La 3 săptămîni, scuturînd o legătură de chei sau un clopoțel în fața unui pui, apreciați pe cel ce manifestă mai multă curiozitate și, mai ales, curaj, încercînd să se apropie de obiectul zgomotos. Aceștia sînt desigur mai isteți. Acest procedeu este util și pentru a verifica dacă puiul nu este cumva surd. b) La 3-4 săptămîni, cînd încep să circule, sînt îndeptați 2-3 metri de lada lor și lăsați să reajungă la ea singuri. Preferați pe cei ce manifestă o rapidă orientare în încercarea de a reveni la ,,bază” c) La 5-6 săptămîni, o altă metodă de a determina dintr-un grup de pui pe cel mai curajos și bine dotat fizic este procedeul testării durerii și anume: se ciupește ușor pielea sensibilă dintre două degete ale unui picior din față, pentru a ...

CE CÎINE SĂ NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI Partea 1 Un cîine nu este un subiect, ci o ființă care are un caracter aparte, nevoi specifice, emoții, bucurii și dureri și care deci nu poate fi abandonat după bunul plac dacă nu sîntem satisfăcuți în așteptările noastre. Pe cel ce nu înțelege să-și asume răspunderea unei comportări civilizate față de cîine și dorește doar o distracție pasageră, îl sfătuim să nu își ia unul. În propriul lui interes, dar și al cîinelui. A deveni stăpînul unui cîine este o responsabilitate ce nu trebuie neglijată sau tratată cu ușurință; încrederea pe care el o are în stăpînul lui nu trebuie să o trădați cu nici un chip. Un cîine nu este o jucărie ce poate fi părăsită după un timp, din plictiseală. Așa ceva este crud și neomenos. Alegerea cîinelui este determinată de mai mulți factori: unde locuiți - la oraș sau la țară, în bloc sau într-o casă cu curte - care este mărimea locuinței, timpul pe care puteți să-l sacrificați pentru animalu...