www.Zapaciti.ro

MAICA SCINTILA Mîna Maicii Scintila de la ușe Îi moale ca o mînușe. Ochii lungi ai Cuvioșiei-Sale, Ca niște migdale, Cu pleoapele apropiate Dorm pe jumătate. Sîngele candelei obrazului e de undelemn. O Madonă de majolică. Un crucifix de lemn. Un surîs de înger întristat A trecut, i-a zburat Ca o columbă, pe dinainte. Pasul, nesimțit în veșminte, Vrea tot mai încet să o ducă, Imaterial și lin, de nălucă. Florile și fluturii au rămas într-un vis De stingere în aghiezmele din Paradis. Nimic nu mai lucește și cîntă. De dincolo de zare sfîntă Se-aude-abia corul cetelor sfinte Cu peruci de aur și cu încălțăminte Ușoară, de catifea stelară. Maica Scintila înghiață, La ușa școlii de o viață, Descuie și încuie, deschide și închide Cu chei palide și livide. Cunoaște toate domnișoarele mititele Care poartă pe Hristos între mărgele, Și pe cele care s-au măritat, Cu diplomă și certificat. Maica mai descuie ușa din coridor Fetelor fetițelor. Maica...

POTCOVARII Cu nările-n părete, un șir de armăsari Cu jarul subt ciocane, un pîlc de potcovari. Par de la brîu la scule de zece ori mai mari. Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit, Și faurul cel negru și roșu-i mulțumit Potcoava pe copită că drept s-a potrivit. De-acum și armăsarii-n povară, cîte doi, Vor căuta cu sete văpaia din noroi, S-o scapere pe cremeni cu colți pătrați și noi. Un faur din bătaie ciocanul și-l oprește, Căci un cărbune brațul i-l mușcă și-l ciupește. Îl ia, ca pe un purec, din loc, cu două dește.

CEI DOI ORBI Mergîndu-și Domnul drumurile sfinte, Doi orbi ieșiră Domnului nainte. Legați de braț și spînzurați în bîte, Păreau, iscați din depărtare, O plăsmuire cu-arătări urîte, Cu coarne, cu spinări și opt picioare. Născuți în beznă ca-ntr-un mîl de apă, Ei au rămas încătușați de-o groapă, Și s-au tîrît și-au dibuit domol, Ca mărăcinii fără de tulpină Pe-o nentreruptă margine de gol, Între lumină și-ntre rădăcină. -,,Mîntuitorule ! strigară cît putură, Trimite orbilor căutătură. Despică gloata cu Cuvîntul, Că ne strivesc bolnavii și ne ceartă, Și poruncește a cădea pămîntul De pe lumina ochilor-ne moartă.'' Isus întinse mîna, și S-a luminat lumea de zi.

SONET DE IZBÎNDĂ Izbînda strînse-alături vitejii la festin, În platoșe, subt coifuri, cu suliți și topoare. Și zalelor frecate din nou, licăritoare, Li se stropea oglinda cu picături de vin Voinicii apărară fruntării și ogoare De fala cîte unui străin sau nestrăin, Și-i rătezară capul cu ochii de venin, Și-n puseră zăbală-n gingii sîngerătoare. Toți ațintesc cu pizmă pe cruntul căpitan, Căci fiecare-n sine de spada lui se miră ; Porunca lui temută smeri și pe Satan. Dar ăst fără de teamă flăcău biruitor, Se uită-n fundul cupei ce buzele-o goliră Și sfărimînd-o-n palmă, răcnește ; - ,,Vreau să mor !''

VOCI Tot sufletu-i un clopot mișcat în vînt pe toarte. L-auzi printre utrenii sunînd în ceasul vieții, I-asculți bătaia moale, a unuia, departe Și depărtat în brumă și noaptea cu drumeții. Îl știi șoptind în zarea durerilor trecute Și, drept ecou, răspunde o șoaptă de regret, Și suferința veche pe cea de-acuma se-ascute Și simți cum vine zilnic ecoul mai încet. Ți-ai rechemat grădina din timpuri, deșteptată : Duminici în cîmpie, zorele pe zăbrele, Cămeșile sumese și umbra lor curată, Și-un zmalț în geamul casei, din liniștea din stele. Sunați în amintire, voi suflete, pe rînd, Cîte-ați trecut prin mine și cîte-ați mai rămas, Cîte v-ați stins de-a pururi și cărora un gînd Sau licăr de lumină vă ține loc de glas. Cînd sufletele toate detot vor fi tăcut Va mai rămîne, poate, un clopot viu la poartă. Cine-o veni atuncea din vechiul tău trecut Să sune-n întuneric și-n timp cu mîna moartă ?

SUIȘ Tu ești asemeni celui care Te-a frămîntat, te-a căutat și născocit, Și semn izbit în tine-a-ncremenit De sabie biruitoare. Aceluia ce-atinge neatins noroiul Și poate duce drum și peste cer, Printre aramă, cremene și fier ; Giganticul, molatecul, vioiul. El năzuiește-n lespede schimbare, Singurătăți, de sus, de stalactit, Din veac cu toate fiind nepotrivit Și aripile strînse fiindu-i călătoare. Tu știi tăcea cînd este de tăcere Și-n toată ora-nnalți cîte un turn Arhanghelului mare taciturn, Neliniștit de greaua lui putere. Știi suferi, iubi și mîngîia, Îndepărtat de oameni și de tine, Dar bucurii tînjite și suspine Nu aburesc oțelul și sticlirea ta.

ÎN GOLF Departe, prin suflet, prin zare Alb crește din lac, Deschis în tăcerea cea mare, Un templu, din veac. Oglinda lui nicio lopată Și luntre n-ating niciodată, Nu cleatină vînt. Nu-i țărm, nu-i pămînt. Uitată-n lumină sihastră, Ogiva sticlește pustie De-o flacără fostă albastră, Ajunsă în gol cenușie.

SCHIVNICIE Subt povîrnișul caselor de șiță Întîrzia din ceruri o șuviță, Oprită-n marea moartă a nopților din sat, De-o cracă neagră de potop uscat. Turmele albe de azur și foc Încet s-au strămutat din loc. S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful. Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful. Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ? Spaimă liniștită stăpînește preste. Al cui e glasul mare care bate ? Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ? Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.

ZĂPADĂ Fulg limpede și pur, Te-aștept să te scobori, Petală de pe flori Sădite în azur. Azurul se încheagă Să facă iernii salbă. E-o trudă-n bolta-ntreagă Să-ți facă fința albă. Dar ajungînd la noi, Cu steaua și cu luna, Tu treci întodeauna Și lași în lut noroi.

ASTMUL BRONȘIC Boala caracterizată prin nevoia intensă de aer, cu expirație greoaie, sufocare, hipersecreție, spasm și dop de mucus. Astmul bronșic este o hipersensibilitate la o substanță oarecare - alergie, dar un rol deosebit cronicizarea este de lungă durată, astmul bronșic poate duce la emfizem pulmonar și la insuficiență cardiacă. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Angelica - Angelica archangelica : Decoct din 5 g de rădăcină mărunțită la o cană de apă, timp de 2 minute. Se administrează intern : se bea pe parcursul unei zile . Tincutură medicinală obținută tot din rădăcină mărunțită. Se administrează intern : cîte 15 picături de 3 ori pe zi. Captalanul - Petasites hybridus ( L. ) G. M. Sch. - Petasites officinalis Mnch. - Petasites kablianus Tausch : Decoct din 2 lingurițe de rizomi și stoloni la o cană de apă. Se administrează intern cîte o cană pe zi. Ciuboțica cucului - Primula officinalis : Infuzie 2 lingurițe ...

LIGA ȘOBOLANILOR Temându-se de un Motan, ce-l tot pândea să-i facă felul, se duse cu sfială Șoricelul să-i ceară o povață bătrânului Gherlan. Măria Lui Șobolănească chitise să se oploșească într-un palat cu nalta bolți și zice-se că nu știa ce-i frica: nesocotea Motanul și Pisica și nu-i păsa de labe ori de colți. -„Drăguțule, i-ar fi răspuns Gherlanul, eu singur, orice-aș face, n-aș izbuti să izgonesc Motanul, dar Mătăluță fii, te rog, pe pace, că de-o să strângem roată șobolănimea toată, îi vom juca un renghi acestui pezevenghi!” O și zbughi de zor printr-o spărtură și-ajunse în cămară cu sufletul la gură. -„Dar ce-ai pățit? îi spuse un musafir gălbui din câți se îmbuibau pe seama lui. -„Vă spun pe scurt: venii la voi c-un țel: să-l ajutăm pe bietul Șoricel! Dihania aceea cumplită, Motănilă, ar vrea să-l prăpădească fără milă. Și poate căpcăunul aceasta-n câțiva ani, când n-o să aibă Șoareci, dă buzna-n Șobolani!” Înfuriați, Gherlanii strigară toți: ...

PĂDURARUL ȘI PĂDUREA C-a rupt-o sau că, poate, s-o fi-ntâmplat să-i cadă, ajunse cu toporul în mână fără coadă. Pădurea-n vremea asta nici nu se sinchisea. Dar Pădurarul nostru rugatu-s-a de ea o creangă, numai una, să-i mai dea, făcându-i jurăminte că de azi s-o duce după lemne în altă parte și va cruța bătrânii stejari și mândri brazi... Pădurea, amăgită de vorbele-i deșarte, i-a dat-o osândindu-se la moarte. (Avea, în scurtă vreme, amar să se căiască!) Îndată, Pădurarul, uitând de jurăminte, purcese s-o sluțească mai crâncean ca-nainte. Ce rost avea să plângă acuma, să n-o darme, când ea, ca o nătângă, îi dăruise arme?... Faci bine tuturor și lumea, zău, îți face rău! În van te zbați și strigi, că n-ai putința să smulgi din rădăcini, din jurul tău, abuzurile, nerecunoștința. Dar poți să taci când vezi un nătărău sluțind nămiaza mare-n chip barbar plăcuțele umbrare ce când pe rând dispar?...

VULPEA ȘI LUPUL Ostașii îl priveau cu jind și el s-ar fi dorit ostaș! De unde oare-o fi venind că omu-i veșnic cârcotaș? Fiind prea șubredă la trup să-nfrunte alte lighioaie, o Vulpe vrea s-ajungă Lup. Au Lupul nu se schimbă-n Oaie? Visează-ațâția gugumani că altă stare e mai roză și Prințul nostru, la opt ani, le-a scris o fabulă în proză. Din strălucirea ei mi-e teamă că prea puțin o să rămână în vers; dar cugetul mă cheamă s-apuc și astăzi pana-n mână și să-l slăvesc pe îndelete doar din cimpoiul meu de baci. Vor trebui-n curând trompete și cântăreți și mai dibaci. Nu-s mare prooroc, se cheamă, dar pot citi-n ascunse vreri că pentru faptele-i de seamă ne-ar trebui mai mulți Homeri, din veac în veac să-i ducă vestea. Dar, ce păcat! Mi-e tate teamă că vremea noastră nu-i de-acestea! Hai să încerc să deapăn acuma și povestea... O Vulpe-i spuse-n preajma unei stâni cumătrului: - „Aș vrea-n mâncăruri schimbare. Tot pui sfrijiți și tot cocoși ...

CELE DOUĂ CAPRE Cum rupseră o gură, două de iarbă umedă de rouă, mânate de un duh de libertate, porniră spre pășuni îndepărtate, pe stâncile zvârlite de munte peste slăvi, să-și plimbe nostalgia și setea de isprăvi. O, nimeni, nu le poate opri, cu toată cazna! Deci, cele două Capre porniră-ndată razna, lăsând în urmă țarcul din livadă. Mai sus de nori, acolo,-n slăvi, pe munte, aveau, din întâmplare să se vadă și, vrând-nevrând, să se înfrunte pe-o punte atât de-ngustă, că pe ea nici două nevăstuici n-ar încăpea. Iar apele șuvoiului, adânci și repezi, cu vârtejuri și bulboane, ce s-auzeau vuind cumplit sub stânci, aveau să bage frica-n amazoane. Și una dintr-o parte și alta dintr-o parte porniră, totuși, dârze, mai departe... Eu parcă-i văd la fel, prin pâcla anilor, pe Filip și pe Ludovic cel Mare venind la conferință, pe cărare, în Insula Fazanilor ! Aidoma, semețele hoinare ajunseră la jumătatea punții, cuprinse de-ngâmfare. Cum se credeau cu nimb î...

AVARUL ȘI MAIMUȚA Un om zgârcit și lacom de bănet și-ngrămădea bănetul în sipet: mormane de ducați și  de pistoli... Eu, banii, când sunt leneși, îi socotesc frivoli! Pe-o insulă pustie, ferit de Amfitrita, strângea cu țărâita sau cu nemiluita și cu destulă fală își sporea comorile. De multe ori apucau și zorile tot numărând și calculând și-l cam treceau sudorile când da de câte-o lipsă, când și când. Maimuța, mai deșteaptă ca stăpânul, mai lua și ea din ce-aducea hapsânul și-i azvârlea cu pumnul pe fereastră în marea vălurită și albastră, căci rămâneau adesea grămezile pe masă, când mai pleca în grabă zgârcitul de acasă. Pe cât simțeam stăpânului plăcere să-i adune, pe-atât simțea Maimuța să-i zvârle în genune. (Și poate că, în felul ei, jivina era mai înțeleaptă, bat-o vina!) Deci, ce-i trecu prin cap Maimuței noastre? S-aducă niște jertfe genunelor albastre, zvârlind monete-n apă de cleștar, jucându-i festa astfel stăpânului avar. A început, întâi...

ȚĂRANUL DE LA DUNĂRE Un Șoarece prin pozna și-ncrederea-i nuroadă mi-a folosit, pe vremuri, ca dovadă că omul,- om de treabă, cinstit, tâlhar sau cutră - nu-i bine totdeauna să-l judeci după mutră. Aș mai putea aduce noi pilde minunate desprinse din Esop sau din Socrate, dar și așa sunt cunoscute toate. Azi v-aș putea propune, însă, ca model țăranul zugrăvit în chip fidel de înțeleptul Marcu-Aurel. Avea Țăranul ăsta o barbă-așa stufoasă, că-ntreaga lui făptură, păroasă la refuz, părea o matahală fioroasă de urs ieșit din peșteră, ursuz. De sub sprâncene dese, neguroase, privea scalâmb, și-avea un nas cam borcănat și strâmb și buzele întoarse și cărnoase. Purta cojoc de capră sălbatică-n spinare, și era-ncins, îmi pare, cu trestie de mare. Venise pân` la Roma în pricina impunerii, ca sol al unor târguri de lângă malul Dunării. Căci nu era pe lume ungher cât de ascuns, în care, duși de lăcomie, romanii să nu fi pătruns. Și solul, măsurându-i, le-a spus cu...

ASCARIDOZA Boală parazitară produsă de limbrici - Ascaris lumbricoides, frecventă la copii. Manifestări caracteristice : mîncărimi anale și nazale, anemie, paloare, scăderea în greutate, dureri de cap, fenomene nervoase. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Coada șoricelului - Achillea millefolium : Infuzie din 2 linguri, din părțile aeriene florifere, la 100 ml apă. Se administrează intern : se bea dimineața pe stomacul gol. Coriandru - Coriandrum sativum : Infuzie din patru lingurițe de fructe la 100 ml apă. Se administrează intern : se bea dimineața pe stomacul gol. Crușînul - Rhamnus fragula : Infuzie din 2 lingurițe, din părți egale de coajă și părți aeriene ale plantei, la 300 ml apă. Se administreză intern : se bea dimineața pe stomacul gol. Ghințura - Gentiana lutea : Decoct dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită la 1000 ml apă. Se administrează intern : se bea de două ori pe zi cîte o jumătate de cană. Tinctura m...

CONSERVAREA PLANTELOR MEDICINALE După uscarea plantelor și organelor de plantă trbuie păstrate în pungi de hîrtie duble, pergaminate, în cutii de lemn sau de carton, se etichetează și se depozitează în încăperile curate, uscate și la adăpost de alte mirosuri. Plantele otrăvitoare ( + ) se vor depozita separat de cele neotrăvitoare, la fel și plantele care eu miros puternic, de exemplu odoleanul.  În general se recomandă ca plantele medicinale, după recoltare și uscarea, să fie reînoite după 1-3 ani ; se va da prioritate florilor și frunzelor, în special acelor care conțin uleiuri eterice, scoarțele, rădăcinile și tulpine dovedindu-se a avea o durată de conservare mai îndelungată. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

USCAREA FRUCTELOR ȘI SEMINȚELOR Fructele se usucă, de preferință, în uscătorii artificiale. Pe timp uscat și călduros se pot usca și în aer liber, întinse în straturi subțiri pe hîrtii sau rame. Uscarea semințelor, operație mai puțin dificilă decît a celorlalte părți din plantă, deoarece umiditatea lor este mică, se face în poduri sau în aer liber ; se recomandă a fi, din cînd în cînd, întoarse. USCAREA SCOARȚELOR Se face, de preferință, în uscătorii artificiale. În lipsa acestora, pe timp frumos, uscarea se poate face și în aer liber. Scoarțele sînt considerate uscate cînd se rup cu un zgomot sec. USCAREA PLANTELOR OTRĂVITOARE ( + ) Trebuie făcută cu cea mai mare grijă, în încăperi care se pot încuia și cu totul separat de plantele neotrăvitoare. După terminarea uscării, încăperile vor fi bine curățate, și aerisite iar gunoiul ars. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

USCAREA FLORILOR Trebuie făcută cît mai repede, pentru ca acestea să nu-și piardă culoarea naturală și să rămînă întregi. În general, florile se usucă în poduri, întinse pe hîrtii în straturi foarte subțiri. Se pot usca și în aer liber, eventual pe rame suprapuse, cu condiția să nu fie expuse direct razelor soarelui, care le decolorează. Pentru a evita decolorarea, rama de deasupra se acopră cu hîrtie. Sînt flori, cum sînt cele de soc și de lumînărică, ce se usucă la soare, de sub supraveghere. În timpul uscării, florile nu trebuie atinse sau întoarse, deoarece aceste operații produc pătarea lor. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

USCAREA PĂRȚILOR AERIENE ALE PLANTEI ( HERBA ) Părțile aeriene se usucă în încăperi bine aerisite, întinse în straturi subțiri, păstrînd aceleași condiți de igienă ca la frunze. Se pot usca și în aer liber, așezate pe rame speciale, acoperite cu hîrtie, pentru a evita decolorarea. Părțile aeriene ale plantei sînt bine uscate atunci cînd își pierd elasticitatea, încît dacă sînt prinse între două degete se rup ușor. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

USCAREA FRUNZELOR Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite ( în poduri sau magazii ), întinzîndu-se în straturi subțiri. Pentru ca uscarea să se facă în condiții cît mai igienice, se recomandă ca dușumeaua încăperii să fie acoperită cu hîrtii curate. Frunzele se pot usca și în aer liber, pe rame speciale, acoperite cu hîrtie, pentru a le feri de acțiunea directă a razelor solare, care le decolorează ușor. Înainte de a fi puse la uscat, frunzele care eventual sînt lipite între ele trebuie desfăcute, pentru a evita înegrirea lor. Această operație se face prin vînturarea lor cu mîinile. Frunzele sînt bine uscate atunci cînd își pierd elasticitatea, iar dacă sînt părinse între două degete, nervura mediană se rupe cu un zgomot specific. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

USCAREA RĂDĂCINILOR După ce au fost pregătite, așa după cum am arătat   la recoltarea lor , curățate și spălate, eventual tăiate, rădăcinile se pun la uscat, de preferință în uscătorii artificiale. În lipsa acestora, rădăcinile se pot usca, pe vreme frumoasă, în aer liber, întinse la soare, pe rogojini sau saci, ori în încăperi bine aerisite. Rădăcinile sînt complect uscate cînd îndoindu-le se rup cu un zgomot sec. Atunci cînd rădăcinile se usucă în uscătorii artificiale, temperatura din încăpere va fi la început în creștere, iar către sfîrșitul operației va deveni staționară. În nici un caz, temperatura nu trebuie să scadă, deoarece scăderea temperaturii provoacă mucegăirea rădăcinilor chiar în uscătorii. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

USCAREA Este una din fazele cele mai importante ale procesului tehnologic care influențează în mare măsură asupra calității produsului. În cadrul uscării doi factori sînt mai importanți : temperatura și lumina. La plantele care conțin uleiuri volatile depășirea temperaturii la uscare de 40 de grade duce la pierderea acestor substanțe. Prelungirea uscării la temperaturi scăzute și în condiții necorespunzătoare de aerare duce la brunificarea și mugegăirea produsului. Aceleași efecte le are și așezarea produsului în straturi groase. Alte specii cer dimpotrivă temperaturi ridicate care să ducă la inactivitatea proceselor enzimatice ( ex. măceșe ). Lumina directă este contraindicată pentru frunze și pentru florile colorate, cărora le distruge pigmenții. Dimpotrivă, rădăcinile și florile albe se usucă în condiții foarte bune tocmai la lumina directă. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

RECOLTAREA PLANTELOR OTRĂVITOARE Multe din plantele medicinale sînt otrăvitoare, de aceea recoltarea lor necesită multă grijă. În acest caz copii nu trebuie lăsați să recolteze aceste plante, iar oamenii maturi vor fi atenți ca în timpul recoltării să nu ducă mîinile la nas, la ochi sau la gură și să nu mănînce. De asemenea este interzisă cu desăvîrșire recoltarea în același timp a plantelor otrăvitoare și a celor neotrovitoare. După terminarea recoltări plantelor otrăvitoare ( + ), cei care au participat la această operație se vor spăla pe mîini cu apă și săpun. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

RECOLTAREA FRUCTELOR ȘI SEMINȚELOR Se face, în general, cînd acestea ajung la maturitate. RECOLTAREA SCOARȚELOR Se face primăvara, cînd în plantă începe circulația sevei, sucului. În acest anotimp, scoața conține substanțe active în cantitate mai mare, iar tulpina poate fi mai ușor cojită. RECOLTAREA MUGURILOR Este indicată primăvara, devreme, cînd timpul permite sau sînt complect dezvoltați, dar înainte de a se deschide. Mugurii de plop se culeg cînd au rezina în ei, lucru ușor de recunoscut prin faptul că în această perioadă ei se lipesc de degete. Mugurii se culeg unul cîte unul și se așază în saci sau coșuri. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

RECOLTAREA FLORILOR  Are loc, în general, cînd sînt complect dezvoltate, dar nu trecute. Unele flori, cele de arnică și podbal, se recoltează numai în stare de boboci, deoarece mai tîrziu, cînd încep să se deschidă, ele se transfărmă prin uscare în puf, devenind necorespunzătoare. Alte flori ( lăcrimioare, sunătoare și tei ) se recoltează cînd nu sînt complect dezvoltate ( atunci cînd bobocii încep să se desfacă ), întrucît după această perioadă ele se scutură, iar prin uscare, își schimbă culoarea. De obicei, florile se culeg fără pedunculi ( codițe ). Recoltarea florilor se face dimineața, pe timp uscat, numai după ce se ridică roua, pentru a evita umezirea și înnegrirea pe timpul uscării. Tot din acest motiv, în timpul recoltatului, florile se pun în stare afînată, în coșuri sau lădițe și nu îndesate în saci. Imediat după recoltare, se scot din coșuri sau lădițe, pentru a nu se încinge, se vîntură ușor cu mîinile și apoi se pun la uscat. Decoct ...

RECOLTAREA FRUNZELOR  - Se face cînd acestea sînt complect dezvoltate, fără a fi însă trecute, și numai pe timp uscat. Dacă se întîmplă totuși ca frunzele recoltate să se umezească sau să se încingă în timpul transportului, vor fi neapărat vînturate între mîini, fără a le strivi, pentru a le răcori și dezlipi unele de altele. La recoltare se aleg numai frunzele întregi, de culoare verde caracteristică, nepătate, neatăcate de rugină sau insecte. Frunzele cărnoase se recoltează de pe tulpini bucată cu bucată, iar cele obișnuite se pot recolta și prin strujire. Strujirea se face în felul următor : După ce planta a fost cosită, se îndepărtează frunzele îngălbenite, iar cele corespunzătoare se culeg, trăgîndu-le cu mîna de pe tulpină, cu o mișcare de jos în sus ; de exemplu urzica. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

RECOLTAREA PĂRȚILOR AERIENE ALE PLANTEI ( HERBA ) Partea aeriană a plantei, adică tulpina cu frunze și flori, se numește iarbă ( Herba ). Recoltarea părților aeriene se face, în general, cînd planta este înflorită și constă în tăierea tulpinii ; în nici un caz nu se smulg plantele. Cînd cresc masate în colonii, plantele medicinale se pot cosi sau secera, după care se îndepărtează plantele străine, părțile înnegrite sau decolorate, precum și părțile lemnoase ori mai groase ale tulpinii pentru a corespunde condițiilor tehnice de recepție. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

RECOLTAREA ORGANELOR SUBTERANE ALE PLANTEI , Rādācinile și tulpinile subterane ( rizomi, tuberculi, bulbi ) se recolteazā în general cînd planta estevîn stare de odihnā, adicā toamna tîrziu, dupā terminarea circulației sevei ( sucului ) sau primāvara, înainte de a începe circulația, în aceste perioade ele conțin principii active în catitāți mai mari. La unele plante, organele subterane se recolteazā în altā perioadā a anului. Spre exemplu, tiberculii de omag se recolteazā vara, întrucît în aceastā perioadā ei conțin principii active în cantitate mai mare. Totuși se va avea în vedere cā, în general, pārțile subterane nu trebuie recoltate în timpul înfloririi, deoarece în aceastā perioadā ele sînt mai sārace în substanțe active. Organele subterane ale plantelor se scot din pāmînt și se curāțā de pāmînt prin scuturare sau chiar prin spālare. Dupā spālare rādācinile sau tulpinile subterane se așazā în coșuri, pentru a se scurge apa, punîndu- se apoi imediat la usc...

RECOLTAREA PLANTELOR MEDICINALE Recoltarea plantelor medicinale este o operație care influențeazā mult asupra produsului. În majoritatea cazurilor, cantitstea de principii active nu este aceeași în toate organele unei plante medicinale. De aici rezultā cā trebuie sā se cunoascā cu precizie organul sau organele cele mai ogate în principii active, deoarece numai așa se va obține un produs vegetal cu eficiențā terapeuticā nu numai certā, dar și constantā. Cantitatea de principii active din organul de plantā cel mai bogat în ele nu este aceeași în tot timpul anului, ci variazā în funcție de etapele sezoniere de vegetație ale plantei, gāsindu-se în concentreție maximā numai într-o anumitā perioadā a anului, moment indicat pentru recoltare, operațiune deosebit de importantā pentru obținerea unor produse de calitate superioarā. Stabilitatea în timp, cantitativā și calitativā, a principiilor active într-un organ de plantā recoltat la timpul potrivit ...

ARTRALGIA Durere articularā datā de unele forme de reumatism : articular acut, artrozic, infecțios, poliartrita reumatoidā, spondilita anchilozantā și altele. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Bozul - Sambucus ebulus : Decoct din 300 g de flori la 5 litri de apā, timp de 10 minute. Se administreazā extern : bāi de 15 minute. Frasinul - Fraxinus excelsior : Infuzie din 10 g de frunze și flori la 1000 ml apā. Se administreazā intern : 500 ml pe zi. Mārul lupului - Aristolochia clematitis : Decoct din 20 g, din pārțile aeriene ale plantei, la 1000 ml apā. Se administreazā extern : aplicații locale. Nucul - Juglans regia : Decoct din 100 g de frunze zdrobite la 3000 ml apā, timp de 10 minute. Se administreazā extern : bāi zilnice de 20 de minute. Pāpālāul - Physalis alkekengi : ( numai fructele nu sînt toxice ) : Decoct din 30 g de fructe la 1000 ml apā, timp de 3 minute. Se administreazā intern : 300 ml pe parcusul unei z...

CANTITĀȚI APROXIMATIVE DE MATERIE PRIMĀ VEGETALĀ USCATĀ ȘI MĀRUNȚITĀ - într-o lingurā rasā - flori........ 3-4 g -                             - frunze.... 2-3 g -                     - partea aerianā 4-5 g -                    - rādācini, rizomi 5-7 g -                                - fructe...5-6 g -                                ...

ALTE FORME FARMACEUTICE DE UZ INTERN Consumul ca atare. Se recomandā la unele semințe care au conținut de mucilagii și care se pot lua ca atare ( ex. Semințe de in ). Sucul plantei proaspete. Se obține prin zdrobirea plantei proaspete. Pudra.  Se preparā prin mārunțirea foarte finā a produsului bine uscat. Se recomandā spre exemplu în cazul frunzelor de vîsc - Folium Visci - sau celor de pātlaginā - Folium plantaginis etc. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

MACERAREA REPETETĀ Produsul vegetal mārunțit se trateazā succesiv cu cantitāți din volumul total de lichid extractiv, menținîndu-se în vas închis timpul prevāzut. Soluția se separā, produsul se preseazā și se trateazā cu porțiunea urmātoare de lichid. Porțiunile de soluție extractivā se amestecā. Pe o probā filtratā se determinā concentrația în principii active și dacā este necesar, soluția se aduce cu lichid extractiv la concentrația prescrisā. Tinctura se pāstreazā la rece 4-6 zile, apoi se filtreazā. Cu puține excepții, tincturile în general sînt produse stabile, cînd sînt pāstrate în condiții corespunzātoare în sticle bine astupate, ferite de cāldurā, pentru a preveni evaporarea alcoolului sau a altor compuși volatili și pentru a evita acțiunea agenților atmosferici. Se pāstreazā, de preferințā, în sticle brune, ferite de acțiunea luminii, spre a se împiedica procesele fotochimice.

MACERARE SIMPLĂ Produsul vegetal mărunțit, la gradul de mărunțire indicat, și lichidul extractiv menționat se introduc într-un vas care se închide bine și se lasă 8-10 zile la temperatura camerei, agitîndu-l de 3-4 ori pe zi. Soluția extraxtivă de decantează și rezidul se presează. Pe o probă filtrată se determină principiile active și dacă este necesar tinctură obținută se aduce cu lichid extractiv la concentrația prescrisă. Tincturile obținute prin macerare se lasă în repaus, la rece, timp de 4-6 zile, după care se filtrează. Dacă filtrarea se va face imediat după preparare, atunci, la conservare ( mai ales la loc răcoros ) la fundul vasului se va forma depozite.

TINCTURILE Sînt soluții extractive alcoolice, hidro-alcoolice sau etero-alcoolice obținute din produse vegetale sau animale. Denumirea de tinctură vine de la cuvîntul ,,tingere'' = a colora și este cunoscută din evul mediu, după descoperirea alcoolului. Tincturile au fost introduse în terapeutică de către Paracelsus. Acest cercetător socotea că tincturile conțin ,,quintesența'' drogurilor. Tot el introduce alcoolul ca mijloc de extracție. Tincturile apar în ,,Dispensatorium Valerii Cordi'' ( 1666 ) și prima tinctură preparată a fost cea de coji de portocale. În farmacopee apare în secolul al XVIII- lea. După natura lor tincturile pot fi : alcoolice, eterice, vinoase etc. După compoziție pot fi simple sau compuse, cu una sau mai multe substanțe active. Tincturile pot fi obținute prin : dizolvare, macerare, macerare repetată sau percolare. La Conferința Internațională de la Bruxelles din 1902 s-a hotărît ca tincturile de aconit, beladona, c...

SIROPURILE Reprezintă soluții extractive apoase ( infuzie, decoct, macerat ) la care se adaugă o cantitate ridicată de zahăr, astfel încît concentrația acestuia să depășească 640 g la 1 kg lichid. Adaosul ridicat de zahăr îndepărtează gusturile neplăcute ( astringente, amare etc ) și reptezintă, totodată, un factor de conservare a produsului, care se administrează în cantități mici ( fiind concentrat ) o perioadă mai îndelungată. Avînd în vedere aportul energetic al zahărului, se recomandă convalescenților și persoanelor cu o stare de extremă slăbiciune. Decoct     Infuzia Macerat la rece Macerarea repetată Macerarea simplă Siropurile

MACERATUL LA RECE Unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat al plantelor cu solventul. În aceste cazuri, după o spălare prealabilă, plantele mărunțite se lasă în apă la temperatura camerei ( 15-25 grade ), timp de 6-8 ore ( fără să se depășească această durată, deoarece se pot dezvolta micro-organisme ). Practic, seara, înainte de culcare, se pun plantele la macerat, iar a două zi dimineața vor fi filtrate prin tifon sau vată. Maceratul va fi păstrat la rece în sticle închise. Macerarea la rece recomandă pentru unele plante cu conținut în mucilagii ( rădăcină de nalbă, semințe de in ), precum și pentru frunzele de vîsc.

ARTERITA ȘI TROMBANGEITA OBLITERANTĂ Boli inflamatorii ale arterelor medii și mici însoțite adeseori de tromboflebite, ce conduc frecvent spre ischemie acută și gangrenă. Se întîlnesc frecvent la bărbații sub 50 de ani. Fumatul și frigul favorizează apariția bolii. Localizarea se face mai ales la membrele inferioare. Apare cu o senzație de greutate la lulpă și gleznă și apoi cu o durere vie la mers, cedînd la repaus. Pielea devine uscată iar mușchii gambei se atrofiază. Treptat  apar ulcerații, gangrene, pete violecee pe pulpa degetelor, ducînd la ulcerații și distrugerea țesuturilor. Plantele medicinale indicate și modul de utilizate în tratament Arnica - Arnica montana : Tinctură medicinală obținută din florile plantei. Se administrează intern : 25 picături. Cătina albă - Hippophae rhamnoides : Infuzie dintr-o linguriță de fructe zdrobite la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi. Ceapa - allium cepa : Tinctură medicinală obți...

BĂI DE ȘEZUT Cînd apa băii este adusă la temperatura de 37 grade celsius, se face baia de șezut, stînd în apă 10-15 minute, după o toaletă a regiunii anale. Se fac 2 băi pe zi, din care una înainte de culcare. Tratamentul cu băi continuă pînă la descongestionarea totală a hemoroizilor, uneori chiar pînă la dispariția lor și vindecarea fistulelor anale.  BĂI DE PLANTE MEDICINALE Se bazează în principal pe acțiunea directă, la nivelul tegumentului, a diverselor principii active cu acțiune antiseptică, antiinflamatoare, cicatrizantă, fiind utile în boli de piele ; totodată tegumentul fiind destul de permeabil pentru unele substanțe active, acestea pot ajunge în zone subiacente ( explicîndu-se astfel utilitatea în gută, reumatism ) și chiar transportate de către curentul sanguin în întreg organismul, fapt ce le recomandă și într-o serie de boli interne. Ca mod de extracție a principiilor active, se fac infuzii ori decocturi concentrate care se introduc în ...

ARSURA Leziune provocatā de cāldurā mare ( foc ), de substanțe chimice ( caustice ) sau de radiații. Se clasificā în 4 categorii și anume : 1. Eritem, cu hiperemia pielii ca la arsurile obișnuite de soare ; 2. în care epiderma este atacatā, se produc vezicule cu lichid, dureroase, dureroase ; dupā spargerea lor pielea se usucā și cade lāsînd o cicatrice roșie ; 3. Cînd se ajunge la dermā și la mușchi, uneori pînā la os ; apar pustule largi cu un conținut brunsanguinolent ; se produce necroza pielii și a unor țesuturi de sub piele. 4. Cînd se produce carbonizarea țesuturilor. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Coada şoricelului - Achillea millefolium : Infuzie din 2 linguri de flori la  o cană de apă. Se administrează extern : comprese. Gălbenele - Calendula officinalis : Infuzie din  30 g de flori la 1000 ml apă.  Se administrează extern : cataplasme sau băi. Mușețelul -...

ARTIMIILE CARDIACE Sînt tulburāri ale ritmului bātāilor cardiace cu modificarea numārului contracțiilor și a intervalelor dintre ele. Se datoresc unor dereglāri ale nervilor vegetativi ce controleazā ritmul cardiac. Mai apar și în urma unor leziuni ale miocardului, în special ale țesutului nervos nodal, responsabil de contracția automatā a inimii. Formele principale sînt : extrasistola ( apariția unei contracții la interval neregulat ), tahicardia paroxisticā ( apariția bruscā de contracții frecvente, care înceteazā tot atît de brusc, fibrilația atrialā ( pierderea complectā a ritmului cardiac cu contracții foarte numeroase ). Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Pāducelul - Crataegus oxiyacantha : Infuzie dintr-o lingurițā de frunze, flori și fructe la 200 ml apā. Se administreazā intern : se bea pe parcursul unei zile ; cura dureazā pînā la dispariția extrasistolelor Talpa gîștii - Leonurus cardiaca : Infuz...

ANGIOCOLITA Inflația acutā sau cronicā a cāilor biliare intra și extra-hepatice. Infecția cāilor biliare se datoreazā Colibacilului și enterococului. Se caracterizeazā prin hepato-megalice, stāri subfebrile. Apare dupā toxiinfecții alimentare sau în suferințele inflamatorii biliare extra-hepatice. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Cruşînul - Rhamnus frangula : Infuzie dintr-o lingurițā de coajā mārunțitā la o canā de apā ; vasul se lasā acoperit 15 minute, apoi decoct ; se fierbe conținutul la foc mic timp de 15 minute. Se administreazā intern : se bea seara la culcare în doze mici, astfel provoacā colici. Cicoare - Cichorium intybus : Decoct din 2 lingurițe de rādācinā mārunțitā la o canā de apā, timp de 5 minute. Se administreazā intern : se bea fracționat înaintea meselor principale. Frasinul - Fraxinus excelsior : Infuzie din douā lingurițe de frunze la 300 m apā. Se administreazā intern : se bea fracționat în ...

LUPUL ȘI VULPEA Deși o picătură nu-i chiar cât un potop, aici nu-s de părerea bătrânului Esop. Cu mintea lui, maestrul cel puțintel la trup o fi găsit temeiuri în niscaiva nimicuri, să rânduiască Vulpea,-n, șiretlicuri, puțin mai sus de Lup? El știe ce să facă mai bine decât ea, să-și apere viața, sau altora s-o ia! Doar într-un caz se cade să respectăm dreptatea și Vulpii să-i lăsăm întâietatea. Flămândă, într-o seară, că o durea la rânză, zărind, din întâmplare, într-o fântână luna, o socoti, cumătra, un coșcovan de brânză, și coborî, nebuna, c-o ciutură-n fântână, mânată spre adâncuri de foamea ei păgână. Dezmeticită repede, dihania vedea cum i s-apropie pierzania. Nădăjduia să fie, totuși, scoasă de-o altă lighioană mai spătoasă, de-aceeași nălucire-n puț atrasă. Trecuseră trei zile și nimeni nu venise și argintia rublă a astrului rotund ce strălucea pe bolta și-n străfund, încet-încet se cam știrbise. Era cumătra Vulpe disperată, cum nu fu...

VISUL UNUI MONGOL Un biet mongol, odată, avu prilej, în vis, să vadă cum în raiul cu zariști de safir se desfată în voie - huzur de nedescris - un fost Vizir. În altă noapte, însă, -ce dezastru! - i s-arăta în vis un fost Sihastru Arzând în vâlvătaie infernului cumplit. S-a și trezit de spaimă. - ,,Au Minos n-a greșit? Nu-i vis ca toate visele!" își zice plecând la un tălmaci să i-l explice. -,,E vis cu tâlc! Îi spuse el solemn. Eu cred că-ți fac printr-însul zeii semn. Sihastrul tău , uitându-și, cu timpul datoria, venea pe la Vizir cu lingușiri. Și poate că Vizirul, sătul de sâcăiri, mai căuta, din când , și sihăstria..." Făcându-mă, la rându-mi tălmaciul poeziei, aș vrea să sui în slavă iubirea schivniciei, căci ea ne scoate-n cale, rin crânguri și păduri, Comori cerești curate și fără-ncurcături. Ce vrajă negrăită e-n lumea sihăstriei! Meleaguri dragi, putea-voi vreodată, lângă voi, să uit, în tihna umbrei, al lumii tărăboi?... N-aș z...

ANEMIA Boală produsă de scăderea numărului de globule roșii sau încărcării lor cu hemoglobină. Are ca efect micșorarea cantității de oxigen pe care o transportă sîngele la țesături, producînd unele tulburări ca : paliditate, slăbiciune generală, adinamie. Survine în urma unei pierderi de sînge sau boli în care distrugerea ( hemoliza ) globulelor roșii este exagerată ; mai poate apare în urma unei lipse a organismului în fier sau a vitaminelor. Alteori anemia este datorată unei funcții insuficiente a măduvei hematogene. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Angelica - Angelica archangelica : Tinctură medicinală obținută din rădăcina mărunțită. Se administrează intern : de trei ori pe zi cîte 10 picături. Cătina alba - Hippophae rhamnoides : infuzie din 5 g de fructe la 250 ml apă. Se administrează intern : 500 ml pe zi. Se mai pot folosi fructele ca atare ; se administrează intern ; se consumă 20-30 g pe zi. Coada calului...

AMIGDALITA CRONICĂ Infecție cronică a amigdalitelor palatina. Se manifestă prin puseuri acute, sensibilitate discretă la nivelul amigdalelor după ingerarea alimentelor foarte reci, mici stări subfebrile, tuse uscată, miros neplăcut al gurii, hipertrofie sau atrofie a amigdalelor. Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Arinul - Alnus glutinos Gaertn : Decoct din 10 g scoarță mărunțită la 300 ml apă. Se administrează extern : gargară de 3 ori pe zi. Cîrmîzul - Phytolacca americana : Tinctură medicinală obținută din rădăcina mărunțită. Se administrează intern 5 picături pe zi. Gălbenelele - Calendula officinalis : Infuzie din 30 g flori la 300 ml apă. Se administrează extern : gargară de 2-3 ori pe zi. Tinctură medicinală din flori. Se administrează extern : gargară cu 30 picături puse în 20 ml apă, de 3 ori pe zi. Pătlagină - Plantago major : Tinctură medicinală obținută din frunze. Se administrează extern : gargară...

ALOPECIA Boală caracterizată prin căderea parțială sau totală a părului de pe pielea capului. O cauză frecventă, mai ales la bărbați este seboreea ( formarea de grăsimi abundente pe pielea capului ) . Alte cauze mai pot fi : bolile infecțioase cu temperaturi ridicate, emoțiile puternice, cancerul, leucemiile, diabetul, boli ale pielii capului ca : peladă, micoze, lupus eritematos, foliculite, apoi spălatul prea des cu săpunuri alcaline, vopsirile repetate sau după Roentgenterapie. Plantelele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament Ardeiul iute - Capsicum anuum : Tinctură medicinală din 20 g de ardei în 100 ml alcool : perioada de macerare va fi de 8 zile. Se administrează extern : frecții la rădăcina părului de 1-2 pe săptămînă. Aglica - Filipendula hexapetala : Decoct din 4 g de flori la 1000 ml apă. Se administrează extern frecții. Brădișorul - Lycopodium selago : Decoct din 30 g, din părțile aeriene ale plantei, la 1000 ml apă, tim...