Poezia Schivnicie de Tudor Arghezi

SCHIVNICIE





Subt povîrnișul caselor de șiță
Întîrzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.




Turmele albe de azur și foc
Încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful.




Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?
Spaimă liniștită stăpînește preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ?


Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.