Poezia Muntele Măslinilor de Tudor Arghezi

MUNTELE MĂSLINILOR



Munte-ndreptat cu piscul în Tărie
Și neclintit în visul de azur,
Bătut de-a mării veche dușmănie
Cu bici de lanțuri împrejur,
Pîndit să crească peste tine
Șesul turtit, flămînd de înnălțime,
Și să te-ajungă preful care vine
Stîrnit de turme și desime ;
Munte, cădelniți de izvoare,
Altar de șoimi, sălaș de sori,
Care nu suferi floare trecătoare
Să te îmbete cu miros de flori -
Tu, în hotarul marilor mistere,
Ești ca un semn de-a pururea putere,
Al vieții noastre cea fără de leac,
Împresuratule de astre !
Sufletul nostru, șubred și sărac,
Nu știe de izvor și roadă.
Nădejdea-ne pribeagă între noi
Își lasă urmă slabă, ca o roată
Cu spițele de aur, în noroi.