Poezia Entuziasmul Erelor de Nicolae Labiș

ENTUZIASMUL ERELOR



Oamenii își scurg prin timp
Fonta fiartă a vieții,
Se încheagă sub drapele
Și-n tipare provizorii.
Retopiți de alte crezuri
Ei se-aruncă peste vremuri,
Curg spre înnoite forme
Pîrjolind nisipul rece.




Mii de buze purpurii
Pentru țipăt rotunjite,
Nodurile-a mii de pumni
În fantastic dans prin aer,
Mii de ochi aprind cetăți,-
Mii de-oglinzi concave-n soare -
Mii și mii de nervi legați
În spasmodică vibrare.




Chinuri mineralizate
Nasc duh roș al răzvrătirii,
Ard umane torțe-n noapte
Liliecii îngrozind,
În văzduh topesc lumină,
Aerul de raze-ncarcă
Și astfel se iscă ziua
Libertății dobîndite.





Urcă-te în navă albă
Pe-a istoriei talazuri,
Poți străbate-ntinderi calme,
Moarte mări de ere moarte,
Însă viața care surpă
Temnițele, se aude
Numai unde cer și mare
Se-ntîlnesc în trombe crude.




Vîsla slabă sare-n țăndări,
Vîsla tare taie-n valuri,
Fug mărunte idealuri,
Crește idealul mare ;
Nu-s schimbări îndreptățite,
Fără tunet din genuni,
Fără de entuziasmul
Nesecatelor furtuni.