Poezia Ritm Inițial de Nicolae Labiș

RITM INIȚIAL



Cu zvîcnet tîmpla mi-o lipesc ades
De pîntec materiei imens.
De acest pîntec bîntuit de patimi
Care-mi încing la alb închipuirea ;
Aud ori bănuiesc un freamăt surd
Trădînd entuziasmul vieții veșnice,
Al vieții minerale și organice,
Al vieții izbucnind prin orice por.





Nerăbdătoare sevele se zbat
În intima materiei făptură,
Ori mai intim și mai neauzit
Alunecă atomii trasparenți
Ce-nchid în ei amețitoare goane
Pe gheme kilometrice de drum.





Ascultă-n cîmp cum sună primăvara,
Finețea clinchetelor ei lichide,
Privind la cer imaginează-ți aștrii
Care aleargă huruind vital.
Ascultă în retorte cum lucrează
Acizi și săruri tonic murmurînd,
Ascultă clocotul de sînge tînăr
Din vinele femeii tale scumpe.





În toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fără moarte,
Al înnoirii fără de sfîrșit
Laboriosul ritm care coplică
Materia, mișcată pe spirală
Necontenitei perfecționări.