SUIȘ
Tu ești asemeni celui care
Te-a frămîntat, te-a căutat și născocit,
Și semn izbit în tine-a-ncremenit
De sabie biruitoare.
Aceluia ce-atinge neatins noroiul
Și poate duce drum și peste cer,
Printre aramă, cremene și fier ;
Giganticul, molatecul, vioiul.
El năzuiește-n lespede schimbare,
Singurătăți, de sus, de stalactit,
Din veac cu toate fiind nepotrivit
Și aripile strînse fiindu-i călătoare.
Tu știi tăcea cînd este de tăcere
Și-n toată ora-nnalți cîte un turn
Arhanghelului mare taciturn,
Neliniștit de greaua lui putere.
Știi suferi, iubi și mîngîia,
Îndepărtat de oameni și de tine,
Dar bucurii tînjite și suspine
Nu aburesc oțelul și sticlirea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...