Poezia Psalm ( 1 ) de Tudor Arghezi

PSALM   ( 1 )


Aș putea vecia cu tovărășie
Să o iau părtașa gîndurilor mele ;
Noi viori să farmec, nouă melodie
Să găsesc - și stihuri sprintene și grele.





Orișicum lăuta știe să grăiască.
De-o apăs cu arcul, de-o ciupesc de coarde.
O neliniștită patimă cerească
Brațul mi-l zvîcnește, sufletul mi-l arde.




Știu că steaua noastră, ageră-n Tărie,
Crește și așteaptă-n scripcă s-o scobor.
Port în mine semnul, ca o chezășie,
Că am leacul mare-al morții tuturor.




Pentru ce, părinte,-aș da și pentru cine
Sunetul de-ospețe-al bronzului lovit ?
Pîinea nu mi-o caut să te cînt pe tine
Și nu-mi vreau cu stele blidu-nvăluit.





Trupul de femeie, cel îmbrățișat,
Nu-l voi duce ție, moale și bălan ;
Numai suferința cerului păcat
Nu-i cu ea să turburi apa din Iordan.




Vreau să pier în beznă și în putregai,
Nencercat de slava, crîncen și scîrbit.
Și să nu se știe că mă dezmierdai
Și că-n mine însuți tu vei fi trăit.