PLUGULE
Plugule, cin' te-a născocit,
Ca să frămînți a șesurilor coaje
Și să-nlesnești îndătinata vraje
De-a scoate-n urmă-ți bobul însutit ?
Cine ți-a pus cuțitul în pămînt
Și a pornit cu soarele întîiul,
Hotărnicind moșiei căpătîiul,
Și dumucatul socotitu-și-l-a sfîni ?
Cine-a purces în ploaie și furtuni
Și a brăzdat în negură și zloată
Șesul blajin și gras, întîiaș odată,
Cu blesteme, nădejdi și rugăciune ?
S-a-ndătinat copilul cel pitic
Să are și strîngă avuție.
Osînda și-a schimbat-o-n bucurie,
Clădindu-și slăvi și veacuri cu nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...