Poezia Sonet de Izbîndă de Tudor Arghezi

SONET DE IZBÎNDĂ




Izbînda strînse-alături vitejii la festin,
În platoșe, subt coifuri, cu suliți și topoare.
Și zalelor frecate din nou, licăritoare,
Li se stropea oglinda cu picături de vin




Voinicii apărară fruntării și ogoare
De fala cîte unui străin sau nestrăin,
Și-i rătezară capul cu ochii de venin,
Și-n puseră zăbală-n gingii sîngerătoare.





Toți ațintesc cu pizmă pe cruntul căpitan,
Căci fiecare-n sine de spada lui se miră ;
Porunca lui temută smeri și pe Satan.




Dar ăst fără de teamă flăcău biruitor,
Se uită-n fundul cupei ce buzele-o goliră
Și sfărimînd-o-n palmă, răcnește ; - ,,Vreau să mor !''