Poezia Tînăra Gardă de Nicolae Labiș

TÎNĂRA GARDĂ

Vîrsta

În dimineață, bolta vibrează străvezie
De-ntîile semnale și-întîile chemări.
Rostogolit sub ceruri un vînt porni să-nvie
În viscol de petale rotindu-l între zări.



Sînt locuri limpezi și codri încă lini,
Dar soarele fierbinte și-ațîțător pătrunde
Adulmecînd văzduhul, trezite de lumini,
Neliniștite ramuri, neliniștite unde.




Întîi, vestind furtuna, în stol, mari păsări prind
Să-mpestrițeze cîmpul cu umbrele fugare.
Și strigătele scurte pe care le aprind
Nervos parcă se-ntreabă : - De ce oare ?




Și se adună norii bufnindu-se-ntre ei.
Izvoarele se-adapă din ploi cu toată gura,
Cad trăsnete grăbite în falduri de scîntei
Și răvășită, bubuie natura.




Se mînie-apoi toate și aburi cresc pe creastă,
Sub cerul pur izvoare bogate trec în salt,
Și stăruie pe noua întindere, mai castă,
Ozonul cu mireasma-i adusă mai înalt.



Aceasta-i tinerețea, furtună și senin,
Beție a visării, sforțări de zi, lucide,
Triumf de certitudini, al îndoielii chin,
Miraculoasă floare cununa și-o deschide.


Drumul

Cu ochii încă fragezi am văzut
Cum vechile castele se surpară
Și cum s-a răsucit peste Carpați
Vîrtejul ce-a-nnoit această țară.



Iar cele ce-am văzut s-au încrustat
Într-al pupilelor adînc, ca-n stîncă ;
De-aceea azi, în ochi de ne privești,
Ai să le vezi cum ard distincte încă.


Viitorul


Trăim în miezul unui ev aprins
Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănțuit ca noi,
În flăcările noastre se destramă.




Ne-ntîrziat deci să-nvățăm, tovarăși,
În numele acestui țel sublim :
Să învățăm ce-nseamnă omenia
Și comuniști să învățăm să fim.




În brațele necoapte arme-am prins
Să ne-ajutăm în lupta grea părinții ;
Au înflorit de aceea timpuriu
Livezile imaculate-ale minții.




Am fi greșit de-am fi strigat că nimeni
Nu vrem să ni le apere de-ngheț.
Părinții noștri, comuniștii, ști-voi
Să-și apere comoara lor de preț.




O, nu de magi avem și-avem nevoie,
Nici de proptele puse fără haz :
Partidul clasei ne veghează zborul
Pe marele istoriei talaz.





Și pentru că-n vîltoarea vremii noastre
Noi am avut un post și am luptat,
Ne-am cîștigat și dreptul demnității
Și-al cugetării drept nemăsurat.