Poezia Moș Crăciun de Otilia Cazimir
MOȘ CRĂCIUN Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag Cu barba albă, cu cojoc și cu toiag, Ca toți moșnegii care trec pe drum. Departe, într-o țară fermecată În care nimeni n-a ajuns vreodată, Stă singur cuc într-un bordei de fum. Și trage moșul, trage din lulea. Și zilele se duc, și iarna vine, Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta Băieți cuminți și fete mici ca tine. Și într-o seară, Dumnezeu-cel-Sfînt Întinde mîna-i bună spre pămînt Și-anină-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic... Atunci pe nevăzute cărărui, Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui, Și când adoarme zvonul de colindă, El bate-ncet la ușa de la tindă. A sosit, moșneagul bun, și-acum un an, Dar tu erai mică și nu știi: Ți-a pus sub perinuță jucării Și-un cerceluș cu piatra de mărgean. Iar când a fost să iasă din iatac, Măicuța l-a pândit de după uță, Să nu te vâre din greșeală-n sac, Ca pe-o păpușă!