www.Zapaciti.ro

DEBILITATEA MINTALĂ Este rar întâlnită și câinii afectați nu apucă faza de maturitate. Ei nu pot deprinde nimic, nu recunosc stăpânul și nu au reacții nici față de ei, nici față de străini. Această afecțiune apare la rasele perfecționate unde exemplarele sunt puține și crescătorii fac o consangvinizare strânsă. În general este o afecțiune genetică, dar poate fi și dobândită. În primul caz se numește debilitate sau idioțenie, iar în cel de-al doilea caz poartă numele de debidenție. Deoarece acești căței nu numai că nu pot atinge maturitatea, nu pot fi ținuți nici măcar pentru frumusețe, fiindcă nu vor ști nici măcar lucrurile elementare. De aceea este recomandat să li se facă eutanasie cât mai repede posibil.

TUMORILE Sunt urmarea unui proces anormal celular de constituire și se reprezintă sub diverse forme și diverse locuri. Tumorile benigne nu sunt periculoase, ele fiind de obicei delimitate, nu depășesc organul în care se formează. Tumorile maligne însă sunt foarte grave. Ele nu numai că depășesc organul și țesutul sănătos înconjurător, dar prin circulația sanguină și limfatică se răspândesc în tot corpul formând alte tumori. Uneori, se formează niște tumori mici, pe baza de grăsime, în piele. Acestea au aspectul unor negi, sunt inofensive și pot fi operate. Deoarece tumorile au efecte imprevizibile este bine ca atunci când observăm vreo modificare vizibilă, palpabilă, mai ales în zona mamelor, să ne adresăm cât mai repede medicului veterinar. Un control periodic în acest sens este de asemeni binevenit.

ASCITA Este o afecțiune rezultată în urma colectării de lichid în cavitatea abdominală ( se poate ajunge la câțiva litri ). Punând câinele să stea în poziție de circ, adică pe membre posterioare, colecția de lichid se poate observa foarte bine. Totuși pentru o mare siguranță, medicul veterinar va face un drenaj de probă, iar în cazul în care lichidul este prezent se va face o drenare completă.

PERITONITA Reprezintă o afecțiune a perineului, tradusă prin inflamația lui produsă în urma unei infecții. Poate fi acută sau cronică și poate apare în urma blocajului intestinal, a nașterii sau a infecției prostatei. Simptomatic se poate observa abdomenul mărit și dureros, deplasare greoaie, pulsul abia perceptibil, vomitări dese, lipsa fecalelor și a urinei. Peritonita cronică apare de obicei în urma intervențiilor chirurgicale pe peritoneu. Simptomele se observă târziu, în ultima fază a bolii. Câinele obosește repede și burta este aproape de pământ. Remediul este la latitudinea medicului veterinar.

DESHIDRATAREA Apare atunci când organismul pierde mai mult lichid primește. Apa din organism se pierde prin respirație, urină, fecale, vomă, febră. De multe ori asociată cu anumite boli. Pielea își pierde elasticitatea, ochii sunt înfundați în orbite, mucoasele ( oculară și nazală ) sunt uscate. Se recomandă administrarea de lichide, în cantități mari, iar în cazurile grave se vor injecta cantități mari de soluții sterile și adecvate, intravenos și subcutanat.

ALTE AFECȚIUNI Obezitatea - reprezintă formarea unor depozite de grăsime, care dau un aspect neplăcut câinelui nostru. Pe părțile laterale, în regiunea spetei și a coastelor nu se mai observă nici o formă osoasă. Câinele obez este greoi, molatec și obosește repede la efort sau la simple plimbări. Respirația este accelerată și implicit, apar afecțiuni pulmonare și cardiace. Atât masculii, cât și femelele sunt sterili. Deoarece grăsimea care adună în organism este dec natură alimentară, fiind consecința consumului de grăsimi, dulciuri, paste făinoase, etc., tratamentul care se impune este de natura igieno-dietetică și medicamentos. Dacă prima formă a tratamentului se referă la o alimentația rațională, cea de-a doua se referă la administrarea de purgative și tonice cardiace. Slăbirea - este un proces progresiv de pierdere în greutate prin lipsa grăsimii din organism dar și prin scăderea volumului mușchilor. O stare mai gravă o reprezintă cahexia și înseamnă...

MELANCOLIA Este des întâlnită la câine și apare în urma unor traumatisme psihice, cum ar fi pierderea stăpânului sau a unui alt animal ”prieten” cu care conviețuise. Boala se traduce printr-o gravă depresiune psihică, tristețe și inerție totală. Uneori, câinele se retrage în locuri ascunse, izolate, refuză sistematic mâncarea, iar în cele din urmă moare.

RETIVITATEA Această psihoză reprezintă manifestarea unui caracter capricios și se traduce printr-un refuz încăpățânat de executarea unei comenzi sau exerciții. Tratamentul este rareori eficace, numai încercările de reeducare prin mijloace blânde pot da uneori rezultate.

BOALA FRICII Prin boala fricii se înțeleg crizele nervoase care apar brusc la câine, iar semnul dominant îl constituie neliniștea și frica. Într-o canisă, boala se poate transmite prin imitație de la unul la ceilalți. Se manifestă prin oprirea câinelui, tragerea lui înapoi și fuga, fără să mai asculte comenzile stăpânului. Fuga poate dura ore sau chiar zile întregi. A doua formă pe care o poate îmbrăca boala se manifestă prin tremurături fără motiv, câinele cade, după câteva secunde se ridică scâncește, se deplasează dezordonat ca după aceea să se redreseze parând un animal complet normal. 3. Forma halucinatorie se manifestă atunci când animalul ia poziție de apărare sau atac fără motiv, revenindu-și după câteva momente. 4. Forma colectivă, apare simultan la mai multe animale. Crizele se manifestă doar câteva minute dar pot reveni după câteva zile, săptămâni, luni sau din an în an. 6. Tipul anxios, fără nici o excitație din mediul, câinele deveni dintr...

PERVERSIUNI SEXUALE Apar frecvent la ambele sexe ca urmare a unor tulburări neuroendocrine și se manifestă sub două forme: 1. Onanismul se manifestă la femele prin frecarea vulvei de obiectele din jur, iar masculi prin frecarea penisului de abdomen, animalul luând poziție, efectuează mișcările caracteristici montei. 2. Contactul sexual anormal s-a observat între masculii aceleași specii sau de specii diferite dar care conviețiuesc în același casă sau curte. Tratamentul trebuie să urmărească restabilirea echilibrului neuro-endocrin prin administrarea de produși hormonali și calmante. Dacă perversitatea continuă și după tratament, câinele va trebui castrat. Boala Fricii   Melancolia Retivitatea

EPILEPSIA Este o boală ce se caracterizează prin pierderea cunoștinței, contracții musculare localizate și generalizate. Apare mai frecvent la câinii tineri și se transmite ereditar sau ca urmare a unor factori favorizanți, cum ar fi: - temperamentul nervos - factori biologici: parazitoze, infecții - consangvinitate strânsă - emoții produse de lumină intensă și zgomote puternice - leziuni traumatice la nivelul creierului sau al meningelui - intoxicații grave produc accese de epilepsietoxică - maladii ale aparatului cardio-vascular Tratamentul se referă la tratarea animalelor atât în timpul acceselor, cât și în afara acestora și trebuie să urmărească îndepărtarea cauzelor ocazionale și utilizarea calmantelor pentru diminuarea excitabilității scoarței cerebrale. În timpul acceselor, este bine să ducem câinele într-un loc liniștit, întunecos și să-l supraveghem să nu se lovească de obiectele din jur. Se vor aplica comprese reci pe cap.

COSMETICA CHIRURGICALĂ Acest capitol se referă la tăierea cozilor și a urechilor, după anumite șabloane impuse de standardul rasei. Cu mult timp în urmă existau și câini de agrement, dar cei mai mulți erau folosiți la vânătoare, la paza turmelor și pentru distracția oamenilor - la lupte. Au fost create apoi rase ale căror specimene au fost dresate să omoare oamenii în timpul războaielor. Încă de atunci, în dorința de a se simplifica lucrurile deoarece urechiile lungi și cozile erau ceva în plus, fiind și cel mai ușor rănite, s-a trecut la scurtarea lor. Acest obicei s-a menținut până la zilele noastre cu scopul de a da un aspect cât mai plăcut câinelui, iar ceea ce altădată era o necesitate, azi a devenit modă. Tăierea urechilor este o operație estetică și se face cu instrumente speciale ( clupe ), potrivit formei stabilite standard. În momentul de față, această operație estetică, în multe țări europene este interzisă de asociațiile de protecție a animalelor...

FEBRA DE LAPTE ( MAMITA ) Această afecțiune apare atunci când îndepărtăm cățeii de la supt în primele zile sau când înțărcarea nu se face treptat. Din cauza laptelui care rămâne în mamele, acestea se inflamează, se congestionează, se întăresc și devin dureroase. Implicit apar și alte complicații cum ar fi: febra, lipsa poftei de mâncare și alterarea stării generale. Laptele ( atunci când mamita este produsă de anumite infecții ) devine impropriu pentru supt, iar culoarea este roșiatică, roz, cenușie sau cafenie. Schimbarea calității laptelui nu se observă întotdeauna cu ochiul liber, dar modificarea stării generale și aspectele locale caracteristice, trebuie să ne alarmeze. În perioada cât mama este bolnavă, cățeii vor fi hrăniți artificial. Femelele bolnave vor fi supuse unui tratamet medicamentos local și general, făcându-se masaje ușoare cu alcool camforat, golirea pe cât posibil în totalitate a laptelui bolnav și comprese reci.

ALĂPTAREA Prin alăptare se înțelege perioada de la naștere și până la înțărcare și pot dura de la patru la șapte săptămâni. Primele zile de alăptare sunt cele mai importante deoarece de ele depinde viața viitorului câine. În aceste zile, laptele are o compoziție specială, este bogat în anticorpi și oferă sugarului imunitate în primele luni de viață. Acest lapte se numește colostru. După prima lună, cățeii sunt bine dezvoltați, iar laptele matern devine insuficiet. Din acest moment, va trebuit să intervenim cu hrană suplimentară, care va consta în griș cu lapte, pireuri din legume, supe etc. Spre sfârșitul alăptării, puii vor fi înțărcați treptat, pentru ca secreția lactată să se reducă de la o zi la alta.

CEZARIANA Este o intervenție chirurgicală practicată atunci când nașterea nu poate decurge în mod normal, iar viața mamei și a cățeilor este pusă în pericol. Această manoperă se execută doar de personal calificat, sub anestezie generală și locală. Femela convalescentă va fi hrănită cu alimente fluide dar consistente caloric. Atunci când se va simți în putere, cățeaua va fi scoasă la plimbare, atât cât să nu o obosească. Cățeii vor fi alăptați în prima zi cu lapte muls de la mamă, iar din a doua zi pot fi lăsați să sugă sub supravegherea noastră.

FĂTARE Este actul fiziologic prin care produșii de concepție sunt expulzați de mamă în exterior. Ei sunt acoperiți de placenta fetală, pe care mama o rupe și o mănâncă. Aceste placente individuale cât și placenta comună, sunt bogate în hormoni și de aceea nu trebuie să împiedicăm cățeaua să le consume, fiindcă au rol în stimularea secreției lactate și revenirea uterului la normal.

DIAGNOSTICUL GESTAȚIEI Gestația se manifestă prin semne caracteristice, după aproximativ două săptămâni. Femela începe să crească în greutate, apetitul devine capricios, iar atunci când sunt mai mulți câini la un loc, femela devine posesivă, lacomă, formându-și adevărate depozite de mâncare. Totodată este mult mai atașată de stăpân, aproape cerșește mângâierile acestuia. După trei săptămâni, mamelele încep să crească în volum, iar la cinci săptămâni, gestația se poate observa cu ochiul liber dar și prin palpare. Spre sfârșitul celei de-a doua luni, gestația este evidentă. Abdomenul se mărește progresiv, iar glandele mamare, care sunt deja mărite, se întăresc. Cu câteva zile înaintea fătării, apare secreția lactată, vulva se tumefiază, iar coada devine mai mobilă. În această ultimă perioadă, femela devine agitată și caută locuri retrase. O problemă foarte importantă și care uneori face pe stăpân nefericit ( mai ales când nașterea cățeilor este așteptată c...

GESTAȚIA Este o stare fiziologică ce urmează montei când în corpul femelei se dezvoltă produșii de concepție. Această perioadă, durează în medie 63 de zile cu o variație de 5 zile în plus sau în minus. Durata gestației poate fi influențată de mai mulți factori: 1. - vârsta - gestația este mai lungă la femelele primipare și la cele bătrâne. 2. - sexul produșilor - cu cât numărul produșilor masculi este mai mare, cu atât gestația va fi mai lungă. 3. - îngrijirea cățelelor gestante - cu cât condițiile vor fi mai bune, gestația va fi mai scurtă. 4. - rasa și talia cățelei.

ÎMPERECHEREA ( MONTA ) Înainte de montă se va face un examen sanitar veterinar al celor doi parteneri. Monta se va face într-un loc liniștit, și de obicei dimineața. Se practică două feluri de montă: liberă și la mână. În monta liberă, masculul și femela sunt închiși într-un loc anume și se supraveghează din apropiere comportamentul lor. În cazul celei de a doua variantă, cei doi parteneri sunt ținuți în lese scurte, într-un loc închis. Se poate întâmpla ( mai ales la primipare ) ca femela să nu acceptă masculul la început. În acest caz, stăpânul trebuie să intervină mângâind și liniștind femela. Dacă și de această dată femela refuză, nu trebuie forțată, monta amânându-se pentru a doua zi. Se poate practica și monta dublă, adică repetarea împerecherii să se facă cu un alt mascul la fel de valoros, mărind astfel procentul de fecunditate și prolificitate, ca și vitalitatea descendenților. Se recomandă ca masculul să nu fie deplasat pentru montă din locul unde...

CĂLDURILE Căldurile apar la femele de două ori pe an și anume : la începutul anului ( ianuarie- martie ) și tomna ( august-octombrie ). Masculul este apt pentru reproducție oricând în timpul anului. Este bine ca în aceste perioade, cățelele să fie izolate în boxe pentru a împiedica împerecherile nedorite. Atât femele în călduri, cît și masculi vor face tot posibilul să ajungă unul la altul și nu vor mai asculta de comenzi. Căldurile încep prin congestionarea organelor genitale, agitație, căutarea masculului și pierderi de sânge din vagină. În această perioadă masculul nu este acceptat. Spre sfârșitul perioadei de călduri, secrețiile sanguinolente se reduc și sunt înlocuite de o secreție roz transparență, între 9-a și a 15-a zi. Acum masculul este acceptat și se poate efectua monta deoarece are loc ovulația. Ovulele mature pot fi fecundate și până în a 15-a zi a perioadei de călduri.

REPRODUCȚIA CANINĂ Reproducția asigură perenitatea speciei prin generații succesive, fără de care nu ar fi posibilă evoluția acestuia. Indivizii existenți dau naștere la alții noi, aceștia moștenind caracterele și calitățile fundamentale ale rasei și indivizilor din care provin. Succesul reproducerii depinde în primul rând de asigurarea unei împerecheri selective, de aplicare a unui program rațional sub toate aspectele, de o bună igienă și alimentație corespunzătoare. Printr-o selecție riguroasă, putem face să se nască produși valoroși, dar, atât de bine, putem obține produși lipsiți de valoare, folosind la reproducție exemplare cu defecte sau care corespund standardelor. Uneori însă se poate întâmpla ca unii descendenți să nu îndeplinească caracteristicile cerute de standardele în vigoare, chiar dacă ambii părinți sunt de rasă pură. În astfel de cazuri, este de datoria crescătorului să nu folosească și nici să nu permită folosirea acestor produși la repr...

CATARACTA Apare de obicei la câini bătrâni, dar a fost sesizată și la tineret în urma unor traumatisme sau boli infecțioase. Se recunoaște ușor deoarece cristalinul apare mat. Opacifierea mai poate lua aspect de steluțe, pete, puncte. Cataracta în general nu se tratează. În centre specializate se pot efectua intervenții chirurgicale dar, de regulă, soluția optimă este încetinirea evoluției folosindu-se stimulente de tip Colir vitaminizat.

CHERATITA Este inflamația corneei și se poate manifesta la unul sau ambii ochi. Poate apare în urma acțiunii directe a unor agenți externi sau boli infecțiose cum ar fi jigodia sau hepatita infecțioasă. Se recomandă tratament de urgență, în caz contrar, cheratita se agravează, ducând până la ulcerarea corneei.

CONJUNCTIVITA Este foarte des întâlnită, apare la orice vârstă și rasă și se manifestă prin congestionarea mucoasei conjunctivale, secreții abundente și dureri locale. Câinele este agitat, încearcă să se ferească de lumină și dorește să se ascundă în locuri întunecoase. Afecțiunea este produsă de curenți de aer, frig, praf, traumatisme, corpi străini, gaze și substanțe chimice, diverși microbi, etc. Conjunctivita nu este gravă, cu condiția să fie tratată din timp și în mod corect.

ENTRO ȘI ECTROPION Pe lângă lacrimi, genele asigură și ele pe cât posibil protecția ochiului. Problema apare atunci când marginile pleoapelor sunt răsfrânte spre interiorul ochiului ( entropion ) sau spre exterior ( ectropion ). În ambele cazuri, nu mai putem vorbi despre protecție ci, dinpotrivă, despre o agresiune. Aceste afecțiuni apar cu precădere la Boxer și Sain Bernard. Entro și ectropionul se pot corecta chirurgical, dar nu întotdeauna rezultatele sunt mulțumitoare.

LĂCRIMAREA Ochiul, în complexitatea lui, are un sistem foarte eficient de apărare și anume lăcrimarea. În cazul acțiunii agenților amintiți mai sus, în mod automat glandele lacrimale secretă binecunoscutele lacrimi. Acestea încearcă să îndepărteze din ochi intrușii. Trebuie însă să știm să deosebim simpla lăcrimare de cea care este asociată cu înrăutățirea stării generale, adică: febra, lipsa poftei de mâncarea, inactivitatea, tristețe etc., fiindcă atunci este vorba de reacția întregului organism la boală.

AFECȚIUNILE OCHIULUI Ochiul este un organ foarte important dar sensibil și ușor afectabil. Astfel, praful, gazele iritante, corpii străini, infecțiile, etc, cu ușurință pot provoca de la simple iritații până la grave leziuni, o grămadă de probleme. Este deci bine ca intervenția noastră să fie limitată având în vedere importanța și sensibilitatea acestui organ. Un specialist ne va spune cu siguranță, ce este de făcut. Cataracta   Cheratita Conjuctivita Entro și Ectropion Lăcrimarea

SURDITATEA În mod normal, surditatea se manifestă la câinii bătrâni. De astfel, ea poate apare la orice vârstă, ca urmare a înbolnăvirii urechei sau a afectării nervilor ce deservesc acest organ. Se poate transmite ereditar, congenital sau ca urmare a unor tratamente prelungite și cu doze mari de antibiotice, și este parțială sau totală. Un câine surd se recunoaște ușor prin faptul că nu reacționează șa stimuli acustici, se orientează mai greu și nu răspunde la chemarea sau comenzile stăpânului. Afecțiunea parțială produsă de inflamații, dopuri de cerumen etc. Poate fi remediată, în schimb surditatea completă este iremediabilă.

CORPI STRĂINI În mod întâmplător, în ureche ajung diverși corpi străini. Din această cauză, câinele devine agitat, scarpină și freacă urechea cu pricina, scutură și apleacă capul în partea urechei afectate. Dacă este posibil, vom îndepărta corpul străin cu o pensetă, dar dacă acestea se află în profunzime, se va apela la medicul veterinar pentru instituirea unui tratament local.

OTITA EXTERNĂ Incidența mai mare a acestei afecțiuni este întâlnită la câinii cu urechi mari, purtate în jos, la care conductele auditive sunt strâmte și cu păr abundent la orificiul de intrare. Otita externă poate îmbrăca mai multe forme, de la o simplă iritație, până la inflamația puternică a epiteliului conductului auditiv. Urmează apariția unei secreții apoase sai mai consistent ( cerumen vâscos ), de culoare maronie, cu miros respingător. Dacă vrem să ne ferim câinele de această boală, trebuie să-l ferim de factorii cauzali: praf, apa și săpunul din timpul înbăierii, corpi străni, fire de păr moarte, paraziții, etc. Dar odată boala apărută, se va începe tratamentul cât mai repede posibil. Aceasta va fi local sau general, în funcție de factorul cauzant, până la dispariția inflamației și vindecarea completă.

AFECȚIUNILE URECHII După miros, auzul este cel mai dizolvat și cel mai important simț al câinelui. El îl ajută la deosebirea acusticii mediului înconjurător și în orientare. Auzul nu este la fel la toate rasele, finețea lui depinzând și de forma urechiei. Odată cu înaintarea în vârstă, auzul câinelui slăbește ajungând până la dispariție ( surzenie ), la câinii foarte bătrâni. Diminuarea acestui simț mai poate apare ca urmare a unor afecțiuni sau din neglijența crescătorului. De aceea urechile trebuie controlate și curățate periodic de secrețiile și praful care se adună în interiorul lor. Această toaletare se face foarte ușor cu un tampon de vată udă sau înbibată cu o soluție neiritantă, fără a încerca, însă, în zelul nostru de a curăța cât mai bine, să pătrundem în profunzime. Este indicată tunderea perilor care pătrund în interiorul urechii la unele rase, cum ar fi Setterul sau Cockerul. Atunci când câinele scutură mereu capul, scărpinându-se sau frec...

ANAZARCOIDA JUVENILĂ Este o formă de acnee foliculară care, la cățeii tineri, caracterizează printr-o localizare simetrică în regiunea feței. Reacția pielii este foarte intensă. Buzele se îngroașă enorm și din această cauză, pielea, fiind foarte întinsă, capătă un aspect lucios. Capul are aspect de cap hipopotam. Cățeii sugari pot lua boala de la mamă, dacă această prezintă boala în regiunea mamelelor. La câteva zile de la apariție se formează niște umflări mici cu puroi care pot să se ulcereze sau să ajungă la complicații mai profunde. Inflamația poate cuprinde uneori pleoapele și urechiile. Animalele slăbesc rapid, iar vindecarea completă se face foarte încet. Este nevoie de un tratament local și unul general, dar mai ales trebuie avut grijă ca această boală să nu se transmită de la cățeaua mamă la pui în timpul suptului.

ACANTHOSIS NIGRICANS Este o boală a pielii care apare simetric pe ambele părți ale corpului și se localizează mai frecvent la cap, gât, abdomen, regiunea genitală, degete, genunchi, pielea din interiorul membrelor posterioare, fața interioară a cozii. La început se manifestă prin căderea părului, inflamația pielii și uscarea ei. Mai târziu, pielea capătă un aspect neregulat, se cutează și se colorează gri-albăstrui, devenind asemănătoare cu scoarța copacului. În timp, pielea devine dură, uscată, aspră. Mâncărimea poate fi prezentă dar nu obligatoriu. Evoluția este îndelungată, șansele de vindecare sunt mici, recidivind în mod constant.

PRURITUL Este un sindrom frecvent întâlnit la câini și se manifestă prin scărpinare sau frecare de obiectele din jur, aparent fără un motiv anume. Poate fi localizat sau generalizat. Pruritul localizat este determinat defactori care acționează local, cum ar fi purecii, țânțarii, muștele, etc. Pruritul alergic apare în perioada înfloririi plantelor și este cauzat de polenul florilor. Pruritul generalizat este cauzat de factori endogeni, cum ar fi paraziți interni, afecțiuni hepatice, renale, endocrine, un regim alimentar dezechilibrat cu carne în exces dar carențat în vitamine, etc. Tratamentul urmărește administrarea de calmante și desensibilizarea organismului. Local se aplică pulberi și loțiuni calmante.

CHIȘTII INTERDIGITALI Datorită pătrunderii unor corpi străină în spațiile interdigitale, apar niște noduli cu conținut lichid. Acești noduli se transformă în chiști care care se sparg ușor. Dacă apare un singur chist, înseamnă că a fost produs de un corp străin. Dacă apar mai mulți și la mai multe membre, avem de-a face cu o infecție bacteriană. Pornind de la lămurirea factorului cauzal, în funcție de aceasta, tratamentul va fi diferențiat.

PARANITIUL Este o infecție produsă de bacterii sau de ciuperci și apare pe labe sau la unghii, putând afecta chiar și ligamentele. Locul afectat este dureros și cald. Tratamentul constă în toaletarea regiunii îndepărtarea colecțiilor purulent și tratarea locului bolnav. Paralel se face și un tratament general cu antibiotice.