www.Zapaciti.ro

  CRĂIASA DIN POVEŞTI Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie ; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al sfintei Miercuri ;   Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De un cuvînt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună.

                                                      MELANCOLIE Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormînt albastru şi-n pînze argintie, În mausoleu-ţi mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc ! Bogată în întideri stă lume-n promoroacă, Ce sate şi cîmpie c-un luciu văl îmbracă ; Văzduhul scînteiază şi ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. Şi ţintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se aşează, Clopotniţa trosneşte, în stîlpi izbeşte toaca, Şi străveziul demon prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un ...

             Noaptea... Noaptea potolit şi vînăt arde focul în cămin ; Dintru-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc, Pîn‘ ce mintea îmi adoarme, pîn‘ ce genele-mi clipesc ; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surîzîndă, Albă ca zăpada ierni, dulce ca o zi de vară ; Pe genuchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară Gîtul...iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălinda. Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci ; Ş-apoi ca din vis trezită, cu mănuţe albe,dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte. Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită Şi gîndind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc Şi surîzi, cum rîde visul într-o inimă-ndrăgită. O ! desmiardă, pîn‘ ce fruntea-mi este netedă şi lină, O ! desmiardă, pîn-eşti...

FLUIERUL                                   În poiana verde am găsit un fluier Şi i-am zis în treacăt: ,,fluier perdut, Ai avut o dată mult maestru şuier Care uimea, ş-acum eşti tăcut.                                   Astfel şi poetul viu în tinereţă Gingaş, cu iubire, dulce a cântat, Dar i-a plecat fruntea tristă batrâneţă Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat."                                   Fluierul răspunde: ,,Frate, frăţioare, A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins, Dar a noastră soartă e mulţămi...

   ŢARA                                                           Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine,                                                          O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoară-n nălucirilor, Gradina mea frumoasă!                    Ş-avîntul tinereţ...

ODĂ OSTAŞILOR ROMÂNI Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!                                 Am cântat în tinereşe strămoşeasca vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie Ce la vechiul nostru nume au adaus un renume Dus pe dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!                                 Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare, Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă, Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă, Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare, Că din vultur naste, din stejar răsare!               ...

                                              HORA DE LA PLEVNA Colo-n Plevna şi-n redute Stau păgânii mii şi sute, Stau  la pândă tupilaţi Ca zăvozi de cei turbaţi.                                                                                        Las‘ să şeadă mari şi mici... Trageţi horă,măi voinici! Sus,în tabăra turcească Dat-au tusa măgărească Răpciugoşii crunt tuşesc, Cu ghiulele-n stropesc. Las‘ să crăpe, mici şi mari... Trageţi hora, măi tunari! Jos în vale, pe căsăpie: Şi cercheji merei cumpliţi Rup cu dinţii din răniţii. Las‘ să rupă...rupe-i-aş! Tra...

 PĂSTORII ŞI PLUGARII                  I Priviţi pe cele dealuri înalte, înverzite, Pe-acele largi poiene cu flori acoperite, Priviţi, străini de lume, păstorii cei români, Aproape de-a lor turme păzite de-ai lor câni, Trăind o viaţă lină în tainica natură, Cu buciumul în mână, cu fluierul la gură. Cerească limpezime, precum într-un izvor, Alin se oglindeşte în sufletele lor...                               Voi toţi, care de dânşii aţi râs fără mustrare, Jos capul, o! nemernici loviţi de admirare. Un paloş de izbândă există-n orice fer, În tot păstorii astăzi există-un scutier!                        II                             ...

   CÂNTICUL GINTEI LATINE                                                              Latina gintă e regină Între-ale lumei ginte mari; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă paşii săi. Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei.                                                               Latina gintă e vergină, Cu farmec dulce, răpitor; Străinu-n cale-i se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumoasă,...

Cică au fost odată un hoţ năprasnic  ce se numea Grui-Sânger.El locuia  într-un codru întunecos şi omorâtor   ce-i ziceau Codrul-fară-viată....                                  etc.,etc.              ( POVESTE VECHE )          Iertarea            VI              Azi cerul e mai aspru! cad raze înfocate, Şi setea linge peatra izvoarelor secate! O gură, numai una de apă mai rămâne... Bătrânul, neiertatul, cu focul în plămâne, O soarbe-n gură-i, pleacă, se urcăiar din vale, Târându-se  pe coate,pe brânci în cruda-i cale, Şi rupţi îi sunt genughii, şi rupte-a sale coate, Şi sângele-i se scurge,şi cade, nu mai poate, Căci drumul se lungeşte cu cât şi sete-i creşte... Dar iată că la mi...

 Cică au fost odată un hoţ năprasnic  ce se numea Grui-Sânger. El locuia  într-un codru întunecos şi omorâtor   ce-i ziceau Codrul-fară-viată....                                  etc.,etc.              ( POVESTE VECHE )       Grui-Sânger Pedeapsa                          V                Trecut-au jumatate de secul pe-astă lume. Din codru nu rămas-au decât hidosu-i nume; Pe unde-au fost odată stejarul, bradul, plopul, Desime urieşă ce-au înfruntat potopul, E numai câmp de petre, gol, trist, secat de soare De care fug vulturi și feare răpitoare. Nici scaiul, nici urzica pe sânul lui nu creşte, În veci dorita ploaie, nici ro...

 Cică au fost odată un hoţ năprasnic  ce se numea Grui-Sânger.El locuia  într-un codru întunecos şi omorâtor   ce-i ziceau Codrul-fară-viată....                                  etc.,etc.              ( POVESTE VECHE )                                            Grui-Sânger Partea IV Blestemul                                    O ! cruntă fărdelege! Păcat fără iertare! Cumplitul, paricidul încremenit apare De spaima ce-l cuprinde, spământător, la focul Aprins c...

 Cică au fost odată un hoţ năprasnic  ce se numea Grui-Sânger.El locuia  într-un codru întunecos şi omorâtor   ce-i ziceau Codrul-fară-viată....                                  etc.,etc.              ( POVESTE VECHE )  GRUI-SÂNGER PARTEA III PARICIDUL                        E ora de mistere, de groaza şi de şoapte, Când trec fiori în aer şi demoni roşi în noapte; Când umbra trădătoare aşeaza pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi,pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe nalte clopotniţi, prin negre cimitire, Fantasme tupilate, vedenii mari,tăcute, Ce stau ca nişte visuri din ochi nedispărute, Şi  astfel, locuita de umbre, noapte pare Mută de groază, rece şi fără răsuflare . ...

Cică au fost odată un hoţ năprasnic  ce se numea Grui-Sânger.El locuia   într-un codru întunecos şi omorâtor      ce-i ziceau Codrul-fară-viată....                                     etc.,etc.                   ( POVESTE VECHE )                                                                                                   ...

  Cică au fost odată un hoţ năprasnic   ce se numea Grui-Sânger.El locuia   într-un codru întunecos şi omorâtor   ce-i ziceau Codrul-fară-viată....                                         etc.,etc.                            ( POVESTE VECHE )                            CODRUL-FĂRĂ-VIAŢĂ                        I În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cine-au aflat în lume de codrul-fără-viaţă Şi n-au simţit în suflet un crunt fior de gheaţă? Cărarea-i încâlcită şi umbra e mortală, Şi arbori, stânci, prăpastii și oricare făptură Iau forme urieşe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de...

      DIN   MĂRGĂRITĂRELE            (1852-1862)   Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simţitor,   Precum roua dimineţii, se înalţă tainic nor   Şi se duc de se revarsă pe al Domnului altar   În odoare preţioase, în ceresc mărgăritar.

         ARATUL                               VIII Armata glorioasă e frântă, răsipită, Ca munții de nisipuri în Africe pustii. Într-un vârtej de spaimă din urmă-i fugărită Prin văi, prin munţi, prin codri, prin râpi și pe câmpii. Iar craiu-n desperare,din dealul Cataliniei, Privește printre lacrimi frumoasa lui armată. Ieri floarea vitejiei, azi vai! prada rușinei, Cum fuge ca un nour sub zare-mprăștiată. Ș-acum el se găsește cu adevărul față! Slab, mic, fără trufie, văzăndu-și înainte Spectaculul peirei ce-i dă fiori prin minte, Ș-în urmă-i alt spectacul cu sufletu-i înghețată. .................................................................... Pe-un şes întins și galbăn, sub arșița de soare, Cinci sute pluguri ară pământul ţelinos, Şi domnul Ştefan însuşi ,cu fruntea în sudoare, Asist...

                    LUPTA                        VII Toporski veteranul cu-o ceată mai aleasă Lui Albert se închină și pleacă la război. Pe loc bătrânul Cârjă în cale-i vrând să iasă, De lângă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. Ei vin călări în grabă, aprinși de răzbunare, S-apropie; iar Cârjă, zburând în fugă mare, În fața lui Toporski s-oprește ș-astfel zice: ,,Toporski! din doi unul e scris să peră-aice! Ori tu, ori eu; sus pala, și vin la luptă dreaptă!” ,,Cârjă! răspunde leahul, ai minte înțeleaptă, Dar inimă nebună. Eu te cunosc pe tine, Ești leu năprasnic, însă și tu mă știi pe mine, Căci în mai multe rânduri luptat-am înainte, Pe când aveam braț verde și inimă ferbinte Nici tu, vechiul meu dușman, nu m-ai învins pe mine, Nici eu n-am avut parte să te învin...

            ASALTUL                     VI Gonise vântul nopții furtunele cerești, Lăsând acuma rândul furtunei omenești, Și soarele-n splendoare din neguri răsărise, Părea că vrea s-admire pe-acel ce se fălise Că lumea îngrozită, privind spre răsărit, Vede-va-n loc de soare al său chip strălucit! El primblă ochi de aur pe tabăra leșească Superbă!... împregiuru-i având ca s-o-ntărească Un lung ocol de care legate strâns cu lanțuri, Ocol armat cu tunuri și-ncungiurat cu șanțuri. Armata e-n picioare! Puternica armata, Cu-a sale lungi scadroane în larg cuadrat formată, Ocupă după șanțuri al tabărei câmp nalt, Stând gata să respingă românii din asalt. Mii, mii de lănci cu flamuri se văd fâlfâietoare, Ca trestiile dese din bălți când suflă vântul. În aer nechezuri,comănzi răsunătoare, Și caii-n neastâpăr frămntă-n loc pămâ...