Poezia Cânticul Gintei Latine de Vasile Alecsandri

   CÂNTICUL GINTEI LATINE

                                                            
Latina gintă e regină
Între-ale lumei ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreț îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.


                                                             
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se înclină
Şi pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.


                                                            
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori,
Dar e teribila-n mănie
Când braţul ei liberator
Şi luptă pentru-al său onor.


                                                             
În ziua de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul sfânt,
Latina gintă-a fi-ntreabată
Ce au făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus şi tare:
,,O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!"