Poezia Mihai Viteazul Și Turcii de Dimitrie Bolintineanu
MIHAI VITEAZUL ȘI TURCII Oștile păgâne pasă la hotare. Mihai Vodă șade la o masă mare. Căpitanii 'n juru-i beau, se veselesc, Când deodată 'n sală intră-un sol turcesc. - Padișahul nostru m'a trimis la tine Să-i plătești tributul ce i se cuvine !... Mihai Vodă tace. Oaspeți mare-mic, Cu onor din teacă spedele-și ridic. Luna varsă raze dulci și auroase, Iat' acum se scoală Doamna-i tinerică Rumenă, suavă ca o zambilică. Sub hlamida-i saltă rotungioru-i sân, Crini și garofițe pe-al ei chip se'ngân, Părul pe-a ei frunte joacă grațios, Ochii cu tristețe cat'acum în jos : - Unde este timpul cel de altădată Când Mihai Viteazul știa să se bată ? Cela ce 'n primejdii stă și se gândește Inamicii țării jugu-i pregătește. Pentru tron, mărire, dulcea-i soțioară Gata-i să se ducă și'n locu-i să moară ! Doamne, tu ai dreptul s'o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s'o vezi. Du-te, mori în luptă, dulcele meu mi...