www.Zapaciti.ro

FOLICULITA Reprezintă infectarea glandelor sebacee și a rădăcinii firelor de păr. Apare sub forma unor iritații pe fața externă a coastelor, sub bărbie, pe bot sau în locurile unde jenează zgarda sau botnița. La câinii care se tund, foliculita poate apărea pe tot corpul după tundere. Inițial, părul cade pe suprafețe mici, de 5-10 cm diametru, apoi apar forme nodulare în grosimea pielii, dând acesteia un aspect neregulat. Cu timpul, leziunile se măresc, se unesc și formează niște plăgi rotunde care se adâncesc și formează furuncule. Când acestea se sparg, puroiul din ele se usucă pe piele și formează ulcerații. Uneori, foliculita poate evolua concomitent cu eczema și atunci agravează și mai mult boala. Tratamentul este local și general.

CĂDEREA PĂRULUI ALOPECIA Această boală se manifestă prin căderea părului pe anumite părți sau pe tot corpul, pielea însă nu suferă nici o modificare. Alopecia poate fi congenitală sau dobândită. Prima formă este mai rar întâlnită, în afară de câini din rasa africană, la care lipsa părului este caracteristică rasei. Forma dobândită are mai multe cauze, dintre care menționăm: boli cronice, infecțioase și neinfecțioase, intoxicații cu substanțe chimice, tulburări neuro- endocrine, etc. Căderea locală a părului poate fi cauzată de fricțiuni repetate cu soluții iritante, prezența parazițiilor externi, iridiații, etc. Dintr-o cauză sau alta, părul cade pe suprafețe mici care cu timpul se unesc cuprinzând până la urmă întreaga suprafața corporală. Tratamentul este eficace doar dacă se instituie cât mai devreme posibil, astfel boala se cronicizează și devine nevindecabilă.

BOLILE PIELII 1. Eczema 2. Urticaria 1. Eczema este una dintre cele mai problematice afecțiuni ale pielii și totodată foarte dificil de tratat. Apare frecvent la câini bătrâni și mai rar la tineret. Cauzele favorizante sunt multiple, de aceea cauza reală este greu de depistat. Starea rea de întreținere, alimentația necorespunzătoare, afecțiuni hepatorenale, lipsa de mișcare, sunt numai câțiva dintre factorii cauzali. Boala îmbracă două forme și se manifestă în felul urmator. 1. Forma uscată se traduce prin mâncărime, mătreață, căderea părului, câinele se scarpină tot timpul, cauzându-și răni ce se pot infecta ulterior. 2. Forma umedă se manifestă prin apariția unor vezicule care ulterior se sparg, se infectează și se vindecă greu. În caz că nu se face un tratament susținut, eczema se croniciează și apare periodic, cu tot cortegiul ei de manifestări. Se recomandă un tratament complex local, general și igieno-dietetic. Un tratament unilateral nu duce l...

DISPLAZIA CONGENITALĂ Este o afecțiune mult controvesată fiindcă nu se cunosc încă toate cauzele care o produc. Se știe însă că se transmite ereditar producând pierderi considerabile în canisele unde apare. Articulația membrului posterior cu soldul este defectuoasă și din această cauză câinele se deplasează cu greutate, plimbările îl obosesc, are dificultăți la urcarea scării și la sprijinul pe membrele posterioare. Se recomandă un control sever al reproducărilor și eliminarea de la montă a indivizilor bolnavi sau suspecți de displazie.

OSTEOPOROZA Poate fi urmarea unei insuficiente fixări a calciului în oase sau un aport insuficient de săruri mi- nerale. Apare mai ales la câinii de apartament hrăniții exclusiv cu organe sau produse de carne lipsite de os. Spre deosebire de rahitism, în osteoporoză oasele se deformează în porțiunea lungă ( extremitățile rămân nemodificate ); sunt subțiri, dureroase și se fracturează ușor. Tratamentul constă din administrarea de preparate fosfocalcice și vitaminele D și C în hrană.

OSTEOMALACIA Este o afecțiune sinonimă cu rahitismul, decât că apare la câini adulți și se datorează unei lipse de mineralizare sau demineralizării osului, ceea ce duce la înmuierea acestuia. Lipsa de calciu, fosfor și vitamina D sunt cauze cele mai frecvente, dar pot interveni și anumite afecțiuni, cum ar fi gastroenterita și acidoza renală. Câinele șchioapătă uneori, prezintă dureri de coloană și la oasele membrelor. Fracturile se produc cu ușurință. Tratamentul este identic cu cel din rahitism.

OSTEOFIBROZA SAU BOALA CAPULUI MARE Se manifestă prin mărirea oaselor feței ca o consecință a dezechilibrului alimentar, scăderea raportului Ca/P în favoarea fosforului. Oasele se subțiază și cedează la presiuni, de unde și denumirea de ”oase de cauciuc”.

RAHITISMUL Apare de la vârsta alăptării și până la vârsta încheierii osificării. Câinele face ușor rahitism atunci când lipsește vitamina D, pe fondul unui dezechilibru fosfo-calcic. Alimentația cu lapte matern ferește cățeii de această boală, în schimb alimentația artificială poate fi dăunătoare, dacă nu se face corectarea laptelui cu elementele în care este deficitar. Simptomatologic se traduce prin moliciune, deplasare greoaie, mișcări încete, șchiopături intermitente, fără motiv vizibile, schimbarea continuă a picioarelor atunci când stă pe loc etc. Animalele rahitice rămân mici din cauza scurtării oaselor; articulațiile par umflate, picioarele iau formă de paranteză sau X. Coloana vertebrală se curbează, pieptul rămâne strâmt, iar articulațiile coastelor cu sternul seamănă cu niște bile. Oasele capului sunt tumefiate, moi la pipăit, iar fontanela ( moalele capului ) rămâne deschisă. Dinții se mișcă în alveole, sunt nereglați și mulți au smalțul sp...

AFECȚIUNILE SISTEMULUI OSOS Osul este un organ a cărui formare nu este definitivă nici atunci când osificarea este încheiată. Deși pare permanent același, el este într-o continuă schimbare morfologică și chimică. Osul, prin compoziția și componența sa reprezintă rezerva de săruri minerale necesare întregului organism. Atunci când aportul extern de săruri minerale este redus sau inexistent, oasele sărăcesc în conținut, urmarea firească fiind afecțiunile osoase de tot felul.

AFECȚIUNILE STOMACULUI ȘI A INTESTINELOR 1. Voma 2. Diaree ( enterita ) 3. Constipația 4. Răsucirea stomacului ( torsiunea stomacului ) 5. Obstrucția intestinală 6. Gastritele 7. Obstrucția și inflamația glandelor perianale 1. Voma este un act complex, în timpul căruia conținutul stomacului și uneori al intestinului subțire este eliminat prin esofag și gură. Voma se face cu ușurință. Câinele ia o poziție rigidă, cu capul întins și cu ajutorul mușchilor stomacului execută o mișcare de dute-vino prin care se grăbește eliminarea. Se produce atunci când există un conținut stomacal iritabil, alimente nedigerabile sau este urmarea unui efort fizic exagerat ori a unor tulburări hepato-biliare. Vărsăturile ocazionale nu trebuie să ne îngrijoreze, în schimb cele repetate trebuie să constituie un semnal de alarmă. De aceea vom urmări îndepărtarea factorilor cauzanți și după fiecare vomisment animalul va fi ținut la dietă. 2. Diaree ( enterita ) Aceasta afecțiune...

AFECȚIUNILE DINȚILOR 1. Tartrul dentar 2. Caria dentară 3. Parodontita 4. Fractura dentară 1. Tartrul dentar este o depunere calcaroasă la baza dinților care în timp se întinde spre rădăcină. Se formează datorită deficiențelor alimentare sau metabolice și apare mai frecvent la câinii de apartament, după vârsta de 5 ani. Tratamentul constă în îndepărtarea tartrului, dezinfecția locului, extracția dinților care se mișcă și tratarea gingivitei. 2. Caria dentară este cavitatea care se formează în dinte, prin perforarea smalțului. Dintele bolnav este sensibil la atingere, iar caria produce hipersalivație, jenă în mestecare și miros urât al gurii datorită resturilor alimentare care se adună și intră în putrefacție. Remediul folosit este extracția dintelui bolnav. 3. Parodontita apare ca urmare a formării tartrului dentar și a inflamației gingiilor. La rădăcina dinților se formează puroi, care se pune în evidență prin apăsare. Ca tratament se recomandă extra...

BOLILE APARATULUI DIGESTIV 1. Cheilita ( inflamația buzelor ) 2. Limba 3. Stomatita ( inflamația mucoasei bucale ) 4. Salivația în exces și salivația insuficientă ( hiper și hiposalivație ) Prima porțiune a aparatului digestiv o formează cavitatea bucală. Aceasta, prin toate părțile componente participă la apucarea, sfărâmarea și amestecarea hranei cu saliva. Orice modificare la una din aceste faze duce la tulburări de masticație și implicit de nutriție. 1. Cheilita ( inflamația buzelor ) - apare ca urmare a rănilor de orice fel, a cicatricilor vicioase, înțepăturilor cu diverși corpi străini, tartru dentar, etc. Se manifestă prin dureri locale; regiunea devine umedă, urât mirositor, adesea observându-se ulcerații. În tratament se urmărește îndepărtarea factorului cauzal, curățirea locului și aplicarea de soluții astrigente asociate cu antibiotice și sulfamide. 2. Limba încărcată are aspect îngroșat și o culoare alb-cenușie. Afecțiunea este caracterist...

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR 1. Rinita 2. Hemoragia nazală 3. Nasul uscat 4. Laringita și traheita 5. Congestia pulmonară 6. Strănutul 1. Rinita ( inflamația nazală ) este o boală frecvent întâlnită la câinii cu cavități nazale scurte și strâmte. Cauzele favorizante sunt frigul: praful, gazele iritante, corpi străini, tumori, carente vitaminice și alimentare, anumite infecții. Se caracterizează prin mâncărime - câinele își freacă botul cu labele sau de obiectele din jur, strănută violent și iar din nări se scurge o secreție limpede la început dar apoi muco-purulentă. Ca tratament se recomandă ștergerea nasului cu soluții călduțe și se vor folosi picături nazale și soluții inhalante. 2. Hemoragia nazală. Se manifestă prin pierderea sângelui apare ca urmare a loviturilor ( accidente ) sau se poate datora unor boli infecțioase, parazitare, intoxicații etc. Pentru oprirea hemoragiei, se practică un tratament general și unul local cu soluții astringente și...

ȚÂNȚARII Acești paraziții activează în orele serii. Câinii ținuți în canise sunt atacați se roiuri. O dată cu înțepătura, este introdusă în piele și o substanță puternic iritantă care deranjează animalul provocându-i neliniște. Femelele sunt hematofagem pe când masculii se hrănesc cu substanțe dulce din flori. Există diverse substanțe chimice cum ar fi DDT-ul sau HCH-ul, care datorită unei îndelungate întrebuințări, au creat insectelor imunitate, și ca atare nu mai au nici un efect. De aceea se recomandă a nu se plasa canisele în apropierea bălților, a se respecta regulile generale de igienă și a se folosi insecticide care nu au creat încă imunorezistență țânțarilor.

MUȘTELE Muștele sunt paraziții ocazionali, deoarece activează doar în sezonul cald. Musca de casă nu suge sânge ci doar linge locul unde așează, deranjând și iritând animalul. Alte specii mai mari de muște, care înțeapă și animalele mari ( bovine, cabaline ), au acțiune patogenă atât prin faptul că înțeapă, sug sânge și devin vectori vii pentru transmiterea unor infecții sau paraziți. În mod preferențial, sunt înțepate locurile cu pielea mai subțire și cu mai puțin păr: urechiile și botul. Locurile înțepăturilor sângerează atrăgând astfel alte insecte. Pe urechi și bot se formează cruste și procese inflamatorii. Ca profilaxie se recomandă dezinsecția a locului unde stă câinele, iar pentru el substanțe speciale antiparazitare și tratament medicamentos în cazul infecțiilor secundare.

ACARIOZA CU IXODIDE ( CĂPUȘE ) Agentul cauzal: mai multe specii de căpușe Manifestări clinice: iritație, prurit, paraliza de căpușe. Tratament: îndepărtarea căpușelor. Ixodidele sau căpușele cuprind mai multe specii și sunt răspândite în întreaga lume. La unele specii, ciclu evolutiv se desfășoară pe o singură gazdă, alte însă au nevoie de mai multe gazde. Parazitul acționează patogen asupra gazdei, în primul rând prin spolierea acesteia de sânge și totodată de injectarea unei substanțe toxice anticoagu-lante. Această substanță poate produce o paralizie ascendentă ce cuprinde mai întâi membrele anterioare și apoi pe cele posterioare. Înțepătura căpușii produce iritații și mâncărimi doar pot fi urmate de procese inflamatorii și infecții secundare care pot abceda sau ulcera. Un alt rol negativ al căpușei îl reprezintă faptul că acestea constituie un vector pentru alți paraziți pe care îl transmite odată cu înțepătura. Pentru a evita contactul câinelui cu aca...

DEMODEXOZA Agentul cauzal: Demodex canis Manifestări clinice: pete roșite, scvame fine albe- gălbuie, depilații. Tratament: respectarea regulilor de igienă și tratament medicamentos. Demodecia ( demodexoza sau râia demodectită ) cunoaște în ultimul timp o extindere și o severitate remarcabile. Este o boală a pielii, parazitul, dezvoltându-se în tegument. Este frecventă la câinii cu părul scurt și urechile lungi, câini de vânătoare. Pe locul doi ca frecvență se găsește câinele ciobănesc german. La câinii cu părul lung, boala este rareori întâlnită. Leziunile se evidențiază pe cap ( înprejurul ochilor, bot, urechi ) fața interioară a gâtului, fața anterioară a membrelor sau se poate generaliza. Parazitul are o formă alungită, și prezintă patru perechi de picioare la partea anterioară. El triește în foliculul pilos până devine adult, apoi cu secreția sebaceică ajunge la suprafața pielii. Aici, femelele sunt fecundate și se reîntorc în sacul folicular pentru...

TOXICOZA DE PURECI Agentul cauzal: Ctenocephalides canis, Pulex irritans. Manifestări clinice: iritații, eczeme, alergie. Tratament: insecticide, insectifuge. Purecii sunt paraziții cei mai frecvenți și cei mai supărători ai câinelui. În afara faptului că produc traume cutanate, fiind insecte hematofage, pot servi ca vectori pentru o serie de boli și de asemeni gazde intermediare. Atunci când se găsesc pe un animal care are boli de piele, acțiunea lor iritantă agravează leziunile existente. Este bine de știut că purecii adulți coboară de pe animale și depun ouăle în mediul extern, mai ales substanțe insecticide aplicate numai animalului nu dă niciodată rezultate, pentru că din ouăle depuse în mediul exterior ies alți pureci, care invadează din nou organismul. Uneori purecii sunt greu de observat, mai ales dacă părul este închis la culoare. Dacă ne uităm însă cu atenție la zonele cu mai puțin păr, vom observa mici granule maro-negre, care nu sunt altceva d...

BABEZIOZA Agentul cauzal: Babesia canis, gipsoni, B. vogelli. Manifestări clinice: febră, anemie, oboseală, inapetență, sângerării ale botului șiurechiilor, vomismente. Tratament: compuși de fier, glucoză, vitamine. Boala este cunoscută și sub forma de piroplasmoză. Transmiterea bolii de la un câine bolnav la unul sănătos se realizează prin înțepăturile unor căpușe. Perioada de incubație este de la 2 la 35 de zile. Simptomele se manifestă prin febră, puls accelerat, anemie progresivă, icter. În cazurile cronice apare oboseală și apetitul diminuat. Uneori apar sângerări ale botului și urechilor, vomismente și dureri ca într-o criză de reumatism. Ca profilaxie se recomandă folosirea substanțelor acaridice pentru a împiedica atacul căpușelor, iar ca tratament, compușii fierului, glucoză, vitamine.

COCCIDIOZA Agentul cauzal: coccidii - Eimaria canis, Isospora canis. Manifestări clinice: anorexie, enterită hemoragică, în aparență. Tratament: igiena adăpostului, tratament paleativ. Coccidioza nu afectează în mod semnificativ carnivorele. Boala se poate întâlni mai frecvente în canise unde ia aspectul unei enzootii. La câine, manifestările clinice apar la 5 zile după infestare și se instalează brusc, fiind mai mult sau mai puțin severe. Uneori se observă diaree hemoragică. La căței în perioada de înțărcare, coccidioza evoluează ca o enterită hemoragică severă. În general câinii bolnavi prezintă anorexie, slăbire pronunțată și, uneori, febră. În cazurile cu evoluție acută apare un tremur al membrelor anterioare, debilitate și slăbire, inapetență sete pronunțată și uneori febră. În cazurile grave, boala poate dura o săptămână, în timp ce în mod obișnuit simptomele dispar mai devreme și boala se vindecă în mod spontan. Instalarea semnelor clinice nu cores...

DIROFILARIOZA Agentul cauzal: Dirofilaria immitis, Dirofilaria repens Manifestări clinice: oboseală, anemie, tulburări cardice, diverse forme de hemoragie. Tratament: diuretice, antihistaminice, vitamine. Este o boală răspândită în toată lumea și afectează carnivorele domestice, sălbatice și omul. Viermele adult măsoară de la 12 cm, femela până la 30 cm, masculul. Adulții trăiesc în artere, vene, inimă, plămâni, ochi, creier, etc. Femelele sunt ovovivipare iar embrionii se numesc microfilarii. Acestea din urmă trăiesc în sângele periferic până la 2 - 3 ani. Diferite gazde intermediare cum ar fi purecele sau țânțarul când înțeapă un animal parazitat, o dată cu sângele sug și microfiliariile. Acestea, în decurs de 2 săptămâni, devin larve infestate și se fixează în aparatul bucal al insectei hematofage. Când aceasta înțeapă câinele, introduce și larvele infestate. În noua gazdă larvele trăiesc în țesutul subcutanat adipos, mușchi, după care pe calea ve...

SPIROCERCOZA Agentul cauzal: Spirocerca sangviolenta Manifestări clinice: nu sunt caracteristice Tratament: tratament medicamentos Spirocerca sangviolenta este un vierme roșie - vie și măsoară 2,5 - 7,5 mm. El parazitează în peretele esofagului, dar se poate localiza și în stomac, trahee, plămăn, pleură, aortă, periostul vertebrelor toracice și în vezică. Din esofag, ouăle trec în tubul digestiv și apoi în fecale cu care ajung în mediul extern, unde sunt ingerate de diverși vectori cum ar fi: cărăbuși, șoareci, broaște, șerpi, păsări, etc. În corpul cărora se dezvoltă larvele. Infestația câinelui se realizează prin ingerarea larvelor conținute în vectorii enumerați anterior. Acestea migrează apoi în esofag. O parte din larve pot invada și ale organe, dar acestea nu se mai pot multiplica deoarece nu mai pot ajunge în exterior. Clinic parazitoza se manifestă prin jenă în înghițire, vomitări și slăbire accentuată. În spirocercoză se poate face tratament med...

STRONGILOIDOZA Agentul cauzal: Strongiloides stercoralis Manifestări clinice: anemie, slăbiri, enterită hemoragică, deshidratare. Tratament: respectarea regulilor de igienă și tratament medicamentos. Boala este răspândită în toate țările, agentul cauzal al bolii trăiește în intestin la câine. Ouăle le expulzează în lumentul intestinului gazdei unde eclozionează. Unele dintre ele, în 2 - 3 zile trec din acest stadiu în adulți. Altele din stadiul din larve strongiloide infestate. Acestea pătrund prin ingestie sau direct prin piele în organismul gazdei, intră în circuitul sangvin, trec în pulmon, trahee și esofag și apoi ajung în intestin, își reiau ciclul. Parazitoza este mai gravă la tineret. Boala începe cu anorexie, conjuctivită purulentă și tuse ușoară. După 7 - 8 zile apare o enterită hemoragică brutală, urmată de deshidratare, anemie și deseori comă urmată de moarte. Profilaxia constă în respectarea regulilor de igienă și tratament medicamentos.

TENIOZA Agentul cauzal: diferite specii de tenii, Dipylidium canium, Echinococcus granulusus. Manifestări clinice: tulburări digestive, respiratorii, prurit. Tratament: medicamente tenifuge. Prin tenioza se înțelege un complex de manifestări patologice produse de diferite tipuri de cestode în stare adultă. Tipul manifestărilor clinice și intesitatea lor este funcție de specia și numărul de cestode ce parazitează animalul precum și de vârsta și starea lui de întreținere. Teniile sunt viermi lați, în formă de panglică alcătuiți din mai multe segmente. Ouăle sunt eliminate în mediul ambiant, în interiorul segmentelor numite proglote. Pentru dezvoltarea ulterioară de la ou până la adult, toate teniile au nevoie de una sau mai multe gazde intermediare ( animale domestice și sălbatice ). Semnele clinice se manifestă prin tulburări digestive, apetit capricios, slăbire, abdomen balonat, colici. La tineret, se observă tuse, sufocare, respirație dipneică, prurit gen...

TRICHINELOZA Agentul cauzal: Trichinella spiralis Manifestări clinice: febră mare, moleșeală, inapetență, diaree sangvinolentă, urină roșietică, dureri abdominale. Profilaxie: nu se folosește în hrana câinilor carne crudă de porc și de mistreț. Trichineloza este o boală parazitară, comună pentru animale și om, caracterizată prin localizarea larvelor în musculatura striată. Este răspândită în toată lumea și ridică importante probleme medicale pentru om și animale. Trichiinella spiralis, este un vierme de dimensiuni foarte mici, care parazitează în etapele dezvoltării lui o singură gazdă. Adulții trăiesc în intestinul subțire al organismului infestat, iar larvele de dimensiuni microscopice se localizează în musculatura striată. Parazitul infestează animalele domestice și sălbatice. Omul este socotit gazdă accidentală. Câinele se contaminează consumând carne infestată. Larvele ajunse în tubul digestiv devin adulte care produc ouă. Rezultă, deci, noi larve c...

ANCILOSTOMOZA ȘI UNCINARIOZA Agentul cauzal: Ancylostoma caninum și Uncinaria stenocefala. M anifestări clinice: anemie, diaree hemoragică. Tratament: tratament medicamentos. Ancilostomoza este una dintre cele mai răspândite helmintoze ale câinilor în toate țările. Parazitul adult se găsește de obicei prins de mucoasa intestinului subțire dar uneori poate fi găsit și în intestinul gros. Femela expulzează un număr mare de ouă care eclozionează în 12 - 24 de ore și se elimină cu fecalele în mediul ambiant. Din iuă ies larve, care dacă au condiții favorabile în timp de o săptămână ajung larve infestate. Infestația se realizează pe trei căi: prenatal, prin ingestie și transcutanat. Îninfestația prenatală ( înainte de naștere ) se pot găsi ouă de Ancylostoma în fecalele cățeilor după 10 - 12 zile de la naștere. În infestația prin ingestie, larvele ajung la maturitate în 15 - 18 zile la animalele sensibile și ceva mai târziu la cele care au un anumit grad ...

TRICHUROZA Agentul cauzal: Trichuris vulpis Manifestări clinice: inflamaia intestinului gros, slăbire, anemie. Profilaxie: respectarea regurilor de igienă, tratament medicamentos. Trichuris vulpis este un parazit care trăiește în intestinul gros al câinelui ( cec și colon ), și are o lungime 5 - 7,5 cm. Ouăle parazitului au formă de lămâie și sunt eliminate în mediul exterior prin fecale. Dacă întâlnesc condiții favorabile embrionează în 24 - 30 de ore, iar în 2 - 4 săptămâni oul conține larva infestată. Aceste ouă pot fi ingerată de câine cu apă de băut sau alimente infestate. După 30 de minute larvele ies din ou, iar după 24 ore pătrund în mucoasa intestinului subțire unde rămân 8 - 10 zile. De aici fac un circuit pe cale sanguină în plămân, apoi intestinul subțire, apoi în cec unde mor după 2 - 3 luni. Acțiunea traumatică a acestui parazit este mai puțin importantă. Acțiunea sa principală este de natură toxică, deoarece el elaborează o substanță hemol...

ASCARIDIOZA Agentul cauzal: Toxocara canis Manifestări clinice: inapenteță, diaree frecventă, vomitări, distenția abdomenului. Profilaxie: antihelmintice, respectarea normelor de igienă. Paraziții sunt viermi rotunzi, cu o lungime de 3,5 - 17,5 cm. La animale găsesc condiții favorabile, astfel la căței au loc invazii masive. La câinii adulți, cu timpul se stabilește o stare de rezistență față de acești paraziți. Ciclul evolutiv la Toxocare canis se prezintă astfel: ouăle eliminate în fecale sunt împrăștiate în mediul înconjurător. Ingerate de alți câini ele ajung în tubul digestiv unde trec în stadiul de larvă, care migrează în pulmoni și apoi revin pe cale bronșică din nou în tubul digestiv, unde se dezvoltă până la maturitate. La T. canis se întâlnește și infecția prenatală. S-au găsit larve în pulmonii cățeiilor încă de la naștere. După 9 zile, s-au găsit viermi adulți în intestin, iar după 23 zile, ouă de paraziți în fecale. Semnele: se manifestă prin ...

BOLI PARAZITARE Bolile parazitare au constituit o serioasă frână în dezvoltarea și creșterea animalelor. În majoritatea cazurilor aceste boli nu atrag atenția imediat, nu se manifestă violent, animalele trăind mult timp parazitate. Câinii bolnavi se dezvoltă necorespunzător și constituie o sursă de infecție pentru om și celelalte animale. Aceste boli se împart în două categorii distincte, în funcție de categoria de paraziți care le produc: parazitoze interne și parazitoze externe. În cazul parazitozelor interne, infectarea se produce fie prin intermediul ouălor sau larvelor ce se transmit direct din mediul exterior, fie pe cale transplacentară ( cazul ascarizilor ), fie prin intermediul gazdelor intermediare ( cazul teniei ). Paraziții interni sunt mulți, dar cel mai des întâlniți la câine sunt ascarizii ( Toxascaris canis, Toxascaris leonina ) și teniile. Simptomele sunt asemănătoare la toate infecțiile cu viermi intestinali. Ele se manifestă prin apetit c...

SEPTICEMIA CĂȚEILOR NOU-NĂSCUȚI Agentul cauzal: diverse specii de bacterii Perioada de incubație: 1 - 3 zile Manifestări clinice: febră, inapetență, slăbire, dureri abdominale. Profilaxie: controlul medical al femelelor gestante, respectarea condițiilor de igiena. Septicemia neo-natală are mai multe puncte de plecare și anume: - îmbolnăvirea cu laptele de mamă, când acestea are mastită. Se îndepărtează cățeii de la mama bolnavă și se administrează antibiotice. - infectarea cordonului ombilical: cățeii mor în 3 - 4 zile de viață. - infectarea cățeilor pe timpul parcurgerii la naștere a tractului genital al unor cățele bolnave. Cățeii astfel infectați nu mai pot fi salvați. - asocierea septicemiei cu enterita hemoragică. Se poate trata cu antibiotice, astfel moartea survine în 12 ore. - Pe lângă agentul patogen, boala mai poate fi produsă și de condiții necorespunzătoare de creștere ( hrănirea neadecvată, frig ), factori genetici, etc. Cățeii bolnavi pierd ...

TETANOSUL Agentul cauzal: Clostridium tetani Perioada de incubație: 3 - 21 zile Manifestări clinice: contracții tetanice ale musculaturii scheletice. Profilaxia: inocularea cu anatomia tetanică. Boala este cunoscută încă din antichitate dar agentul etiologic a fost identificat abia în 1884. Tetanosul este răspândit pe tot globul, cu o frecvență mare în regiunile tropicale și mai mică în țările nordice. În ultimii ani, frecvența apariției tetanosului este în scădere. La câine, boala este rar întâlnită. Semnele clinice apar după 5 - 8 zile de la pătrunderea microbului în țesutul subcutanat, la nivelul unei plăgi oarecare, deseori acoperită de o crustă și uneori chiar cicatrizantă. Semne caracteristice sunt spasmele mușchilor scheletului. Se mai observă ridicarea pleoapei superioare, retragerea comisurilor gurii ( dând senzație de râs ) greutate în a deschide gura, respirație grea, retragerea spre spate a urechilor, membrele anterioare înțepenite și date în l...

LEPTOSPIROZA Agentul cauzal: Leptospira Canicola, mai rar L. icterohaemorragiae. Perioada de incubație: 7 - 9 zile Manifestări clinice: inapetență, stare generală rea, sete mare, vomitări, diaree, somnolență. Profilaxie: vaccinare. În leptospiroza câinelui se descriu două forme clinice principale: o formă icterică și o formă anicterică. Forma icterică se observă mai ales la câinii tineri. Boala debutează brusc, cu febră de scurtă durată, vomitări biloase, mucoase sau chiar hemoragice, fecale decolorate cu strii de sânge. Mucoasa bucală este icterică, uscată și prezintă ulcere în special pe gingii. Gura animalului exală un miros de urină. Durata bolii este de 5 - 6 zile ( aproximativ ). Animalele care supraviețuiesc se refac greu și rămân excretoare de leptospire un timp îndelungat. Forma anicterică poate evolua acut sau subacut. În forma acută se poate observa febra, inapetență, abatere profundă, sete mărită, diaree sanguinolentă și numai rareori constipați...

TUBERCULOZA Agentul cauzal: bacilul tuberculozei Perioada de incubație: mai multe săptămâni Manifestări clinice: febră intermitentă, pierdere în greutate, tulburări respiratorii, tuse. Profilaxie: evitarea contactului cu animale tuberculoase și eliminarea câinilor depistați bolnavi. Carnivorele domestice sunt mai receptive la infecția cu bacilii de tip bovin, mai puțin față de bacilii de tip uman și nereceptivi față de bacilii de tip aviar. În general, tuberculoza are un mers cronic, evoluând un timp îndelungat fără nici o manifestare clinică. Atunci când tuberculoza cronică ajunge într-o fază clinică, în afară de tulburările organice extrem de variate și dependente de sediul leziunilor, există și o serie de manifestări comune tuturor bolnavilor cu leziuni evolutive. Starea generală și de întreținere se înrăutățește, mergând cu timpul spre cahexie. În general, apare astenia, starea subfebrilă și slăbirea progresivă. Tuberculoza pulmonară se manifestă prin fenom...

TUSEA DE CANISĂ Agentul cauzal: virus Perioada de incubație: 3 - 6 zile Manifestări clinice: abatere, scădere a poftei de mâncare, agitație, salivație abundentă. Profilaxie: vaccinare. Este o boală a aparatului respirator, și apare în masă în canisele cu efectiv mare, mai ales în condiții necorespunzătoare de creștere și climat nefavorabil. Boala este produsă de diverse viuisuri în asociere cu bacteriile. În urma unor cercetări s-a observat că și bacteria singură poate produce boala. Tusea de canisă este mai frecventă la pui și la tineretul canin, uneori apare și la adulți. Animalele sunt de obicei vioaie, apetitul se menține dar apare o tuse uscată și adeseori mișcări specifice vomei. Uneori apare împreună cu o salivă spumoasă. Dacă apăsăm câinele pe faringe, începe să tușească. În general, nu apare febra. Dacă boala este latentă, animalul se vindecă repede. Dacă apare febra, se administrează antibiotice pentru a preveni infecțiile secundare. Se pot admin...

TURBAREA Agentul cauzal: virus din grupa Rhabdovirus Perioada de incubație: 15 - 16 zile Manifestări clinice: tulburări ale sistemului nervos Profilaxie: vaccinările anuale. Turbarea este cunoscută încă din antichitate, fiind consemnate în cele mai vechi documente, rămase până în zilele noastre. Este răspândită aproape în toată lumea. Belgia, Suedia, Norvegia, Elveția, Portugalia, Australia sunt țări indemne de turbare. Virusul rabic este patogen pentru toate mamiferele, inclusiv omul. Animalele tinere sunt mai receptive la infecția rabică. Câinii adulți sunt deseori rezistenți la infecție datorită probabil unor infecții foarte mici de virus, incapabil de a produce boala clinică dar care îl poate imuniza. La câini, boala îmbracă două forme : furioasă și paralitică, dar s-au mai descris și forme avortate și atipice. Forma furioasă parcurge etapele: prodromală ( melancolică ), de excitație ( maniacă ), paralitică ( finală ). Câinele este mai puțin atent, răspunde...

BOALA LUI AUJESZKI Agentul cauzal. virus din grupa Herpes Perioada de incubație: 3 - 5 zile Profilaxie: vaccinare Manifestări clinice: tulburări ale funcției sistemului nervos central, prurit ( mâncărime ) intens. Boala a fost de mult cunoscută în America sub numele de ”prurit nebun”, fără a i se știe etiologia. Virusul a fost pus în evidență pentru prima dată în Ungaria de către Aladar Aujeszki. Primele simptome ale bolii se manifestă prin febră, anorexie, facies speriat, iar în scurt timp apare pruritul intens, mai ales în regiunea capului și în special la gură. Câinii bolnavi sunt neliniștiți, surescitați, latră fără motiv, nu răspund la chemarea decât după insistențe și au o expresie speriată. La unii câini apar și accese de furie, dar nu există tendință de agresivitate față de om. Spre sfârșitul bolii, câinii prezintă paraliza larinxului și a farinxului, din care cauză, vocea este răgușită- stinsă, ajungându-se chiar la afonie. În acest stadiu se obs...

PARVOVIROZA Agentul cauzal: virus ( parvovirus ) Perioada de incubație: 4 - 10 zile Manifestări clinice: scăderea apetitului, diaree, vomitări, abatere. Profilaxie: vaccinarea. Parvoviroza canină este o boală semnalată în America în anii 1977- 1978, iar în Europa, Canada și Australia, câțiva ani mai târziu. Îmbolnăvirea cu parvovirusul poate evolua atipic sau inaparent, dar mai ales sub formă de enterită sau miocardită. Enterita parovirală poate să apară și la câini adulți, dar incidența mai mare și evoluția mai gravă se observă la căței. Se manifestă prin abatere și astenie, hipertemie variabilă, diaree, de obicei hemoragică, vomitări, deshidratare. Miocardita parvovirală este mai puțin frecventă și afectează exclusiv cățeii sub 10 săptămâni. Se manifestă fie prin moarte bruscă, fie prin evoluție acută îndeosebit cu semne de edem pulmonar; nu este exclusă nici cronicizarea. Profilaxia constă în folosirea vaccinului inactivat la cățeii de 2 - 6 luni ( cu ...

HEPATITA INFECȚIOASĂ A CÂINELUI ( BOALA LUI RUBARTH ) Agentul cauzal: Adenovirus Perioada de incubație: 4 - 6 zile Manifestări clinice: febră mare, diaree hemoragică, vomitări. Profilaxia: vaccinare Sunt receptivi la infecție câinii, diferite, specii de vulpi și lupul. Receptivitatea cea mai mare o au cățeii între 2 - 6 lunii. Sub și peste această vârstă, receptivitatea cea mai mare o au cățeii între 2 - 6 luni. Sub și peste această vârstă, receptivitate scade, animalele îmbolnăvidu-se foarte rar. Boala debutează prin febră ( 40 - 41 grade celsius ), iar evoluția poate fi supraacută sau acută. În forma supraacută, se observă o stare de abatere pronunțată, diaree, vomitări, convulsii, moartea producându-se în câteva ore. În forma acută se observă apatie, tulburări digestive, vomitări și diaree uneori hemoragică, sete mărită, dureri la palpitația ficatului și reacție ganglionară evidentă. Uneori se observă o stare isterică. Boala durează în cazul formei acu...

JIGODIA ( BOALA LUI CARRE ) Agentul cauzal: virus Perioada de incubație: 3 - 7 zile Manifestări clinice: febră mare, scăderea poftei de mâncare, vomitări, diaree, catar, faringită, tuse. Profilaxia: separarea, vaccinarea. Câinele este cel mai receptiv animal la infecția cu acest virus. Receptivitatea este mult influențată de vârstă. Se îmbolnăvesc mai ales câinii în primul an de viață și în special între 3 și 12 luni, rareori sub sau peste această vârstă. Cățeii sugari sunt protejați de către anticorpii colostrali, iar câinii adulți sunt de regulă imunizați în urma trecerii prin boală sau datorită vaccinării. Rasele ameliorate de câini sunt mai receptive decât rasele rustice. Receptivitatea este influențată de asemenea de criza de adaptare din timpul încărcatului, de inflație parazitare, alimentație etc. Forma supraacută este produsă doar de virus, fără asociații bacteriene. Se caracterizează prin apariția bruscă a febrei, secreții seroase sau seromucoase a...

ARSURILE  Arsurile se produc prin electrocutare și prin căldură. Primul tip de arsură este mai frecvent întțlnit la căței, deoarece din joacă rod diverse cabluri elrctice. Pe mucoasa bucală apar răni, respirația este îngreunată, iar în cazuri grave limba și mucoasele se pot cianoza. Mucoasa arsă moare și se desprinde în câteva zile. Arsura produsă de căldură este diferită de cea de la om. Partea unde se produce arsura este protejată de păr, acesta formând un strat proctector. Când arsura este gravă, atunci părul iese ușor, dacă încercăm să-l smulgem. Pe arsură se pun comprese reci și locul se dezinfectează.

PLĂGI PRIN MUȘCĂTURĂ În timpul plimbărilor, adeseori au loc încăierări între câini. De obicei aceste lupte au drept cauze: mâncarea stabilirea ierarhiei, femelele în călduri. Se bat între ei câinii de același sex, dar, sunt și ”bătăuși notorii” care se bat oricând vin în contact cu alți câini, fără un motiv anume. Deoarece dantura și maxilarele câinilor sunt foarte puternice, și mușcătura este foarte periculoasă. Câinele mușcat se zbate și, din această cauză, în gura adversarului rămân bucăți de piele și chiar mușchi. Pe lângă că este foarte dureroasă, rana se poate și murdări și astfel se infectează foarte ușor. Sângerarea este binevenită, fiindcă spală rana și îndepărtează o parte din murdărie. Sângerarea puternică însă este periculoasă și trebuie oprită prin legarea cu o batistă sau cârpă curată. Rănile prin mușcături se observă mai ales la câinii cu părul scurt, fiindcă la ceilalți părul estompează mușcătura. Locurile cele mai afectate de mușcături su...

SPASMUL Reprezintă o contracție localizată sau generalizată și poate fi clasificat astfel: spasm care ține 1 - 2 minute, spasm care se repetă în decurs de 24 ore. Este des întâlnit la femelele care alăptează mulți căței și apare la două, trei săptămâni după fătare. Se manifestă prin neliniște, respirație accelerată și plânsete. În timpul crizelor, se iau cățeii de la mamă și se pot pune înapoi după câteva ore. Este indicată înțărcarea și hrănirea artificială. Există femele predispuse la spasme, acestea nu trebuie date la montă. Vindecarea este spontană, dar de obicei se face un tratament medicamentos.

INSOLAȚIA De multe ori, câinii stau sau sunt nevoiți să stea mai mult timp în bătaia directă a razelor de soare. Din această cauză, apare febra, pulsul accelerat, respirația precipitată și mucoasele devin congesionate. Acestea este insolația și are șanse de revenire din această stare doar animalul a cărei temperatură corporală nu a depășit 41 grade celsius. Ca prim ajutor, câinele va fi dus într-un loc răcoros și liniștit, apoi i se vor aplica comprese cu apă rece și se vor administra tonice pentru susținerea și stimularea generală a organismului.

ȘOCUL Este o stare deosebit de gravă și apare de obicei în urma accidentelor, și oricâte ori se pierd cantități mari de sânge. Se poate recunoaște după lipsa oricărei activități, temperatură corporală scăzută, respirație accelerată, puls accelerat și paliditatea mucoaselor, mai ales a gingiei. Controlul gingiei, prin apăsarea cu degetul, este cea mai sigură metodă de a recunoaște starea de șoc. Astfel, dacă după 1 - 2 secunde de la ridicarea degetului nu apare colorația normală și paliditatea persistă, avem certitudinea că s-a instalat starea de șoc. Trebuie anunțat de urgență medicul veterinar dar, până la venirea lui, vom acoperi câinele cu o pătură călduroasă pentru a împiedica scăderea temperaturii corporale.

RESPIRAȚIA ARTIFICIALĂ ȘI MASAJUL CARDIAC Reprezintă două manopere dificile care implică pricepere și pot fi executate doar de două persoane simultan. Dacă accidentatul nu mai respiră și inima s-a oprit, practic șansa de supraviețuire nu mai există. Se poate, totuși încerca reanimarea prin cele două procedee; astfel: o persoană va apăsa ritmic cutia toracică, iar cea de-a doua persoană va trebui să aibă grijă ca limba să fie fixată lateral, ca să nu fie ”înghițită” și să producă asfixie. Dacă după 3 minute de masaj toracic, câinele nu dă semne de viață, este fără șanse de supraviețuire. Dacă însă își revine, câinele va trebui transportat de urgență la cel mai apropiat cabinet medical veterinar.

OTRĂVIREA Se produce în urma ingerării sau inhalării de substanțe nocive. Uneori, putem observa ușor și imediat otrăvirea, alteori semnele se observă mai greu și apar mai târziu. Simptomele otrăvirii sunt diverse și numeroase; din acest motiv vor fi amintite doar cele mai caracteristici și mai frecvente: salivația excesivă, scâșniri de dinți, colici, vomizări, diaree, hemoragii diverse, tulburări musculare, scăderea tensiunii articulare etc. Detergenții, medicamentele frumos ambalate sau sub forma de drajeuri sunt tot atât de nocive, ca și otrăvurile, dacă sunt lăsate la îndemâna câinelui. De aceea este bine să obișnuim câinele să nu mănânce orice și de la oricine, mai ales resturile găsite la întâmplare. Dacă inevitabilul s-a produs, până la venirea medicului, trebuie să acordăm câinelui nostru primul ajutor. Mulți consideră laptele un antidot universal, dar, din păcate, laptele de multe ori face mai mult rău decât bine, deoarece el dizolvă toxicul care ...

ACCIDENTE, RĂNI, PRIM AJUTOR Tăind în secolul vitezei, tot mai des observăm ( spre rușinea noastră ), pe șosea sau la marginea ei, animalele strivite pur și simple de mașini sau rănite și imposibilitatea de a se da la o parte din calea altor ”viteji” ai volanului. Dacă inevitabilul totuși s-a produs, avem datoria morală de a îndepărta de pe carosabil victima sau în cazul când este doar rănită să-i acordăm pe cât posibil un prim ajutor, atât cât stă în priceperea noastră, cu atenție însă ca să nu facem mai mult rău. Mai întâi, vom examina câinele pentru a ști ce s-a întâmplat. Cel mai frecvent întâlnit sunt fracturile și hemoragiile. Fracturile deschise sunt acelea în care osul rupt străpunge pielea și iese în afară. Rănile astfel produse sunt periculoase, fiindcă se infectează foarte ușor, și de aceea se vor lega cu o batistă sau cârpă curată. Hemoragiile ( pierderile de sânge ) nazale nu sunt periculoase, dacă se opresc repede. Dacă sângerarea continuă, est...

 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR Modul de administrare al medicamentelor este dependent de mai mulți factori: consistența lor, necesitatea de a acționa ( local sau general ), starea generală a câinelui. Tabletele, cașetele, bolurile, siropurile și antibioticele buvabile se vor administra oral. Această manoperă poate fi executată și de către crescător, cu condiția să fie executată corect. Tabletele Când apetitul se păstrează nealteral, tabletele pot fi administrate într-o bucățică de carne sau brânză. În cazul în care câinele refuză, tableta va fi introdusă în gură cu mâna și depusă la baza limbii, apoi se închide gura animalului și botul se ține puțin ridicat pentru a ușura înghițirea tabletei. Pulberile și granulele se dizolvă în lapte sau supă și se administrează ca atare. Pentru această manoperă este nevoie de două persoane, una va ține câinele, iar cealaltă va administra lichidul cu o seringă la comisura buzelor, printre cele două maxilare. În ac...

FEBRA Acest sindrom reprezintă creșterea peste limită superioară normală a temperaturii corporale și este însoțită de modificări ale funcțiilor vitale în organism. Se manifestă prin deterioarea stării generale, frisoane, accelerarea pulsului și a respirației, nas cald și uscat, apetit redus, sete exagerată. Febra este considerată ușoară atunci când depășește limita superioară cu 1 grad celsius mijlocie - când depășește limita cu 1,5 grade celsius, mare, când 2 sau mai multe grade au trecut peste limita maximă. În mod normal, temperatura este mai ridicată seara și dimineața, după efort sau la femelele în călduri; deci nu putem vorbi de febră. Ca să știm exact dacă avem de-a face cu o stare normală sau patologică, vom ține cont și de cele spuse mai sus și vom măsura temperatura internă cu ajutorul termometrului. Această se scutură în prealabil, se dezinfectează, se unge capătul ( cu mercur ) cu vaselină și se introduce în rect. După câteva minute vom putea f...

FOAMEA ȘI SETEA Doar unui câine bolnav îi lipsește pofta de mâncare sau mănâncă foarte puțin. În mod normal mănâncă de câte ori îi se dă ocazia, astfel, masa devine cel mai important eveniment al zilei. Alimentația fiind o problemă complexă, trebuie privită cu toată seriozitatea. Hrana trebuie să fie consistentă, echilibrată și ușor digestibilă. Câinele este un animal lacom, el nu mestecă ci înghite mâncarea cât de repede poate. Cu toate acestea, când este bolnav dispare pofta de mâncare refuzând chiar și alimentele preferate. Consumul de apă va fi diferit și influențat de alimentele consumate, temperatura mediului ambiant, gradul de oboseală sau starea de sănătate. Un câine bolnav va refuza hrana, dar niciodată apa. Astfel acest lichid vital poate fi intermediarul nostru pentru administrarea unor medicamente.

OBICEIURI MOȘTENITE Chiar dacă nu poate vorbi, câinele ”ne transmite” permanent mesaje prin comportamentul lui. Noi trebuie doar să ne străduim să le înțelegem, mai ales atunci, când pedepsit, repetă același lucru. Câteva exemple simple dar elocvente ne vor lămuri pe deplin. Cu toții am observat cum se învârtește în cerc de câteva ori sau scormonește covorul ori pământul înainte de a se culca. Câți dintre noi nu ne-am certat favoritul vazând ce face, neștiind că din timpuri imemorabile strămoșii lui făcea același lucruri pentru a bătători crengile, frunzele, zăpada sau pământul, cu intenția de a avea un culcuș cât mai confortabil. Urmașilor lor acest obicei li s-a transmis genetic. O femelă cu pui își schimbă zilnic cuibul de câteva ori, mai ales când timpul este călduros. Poate nu am înțeles de ce, fiindcă noi i-am pregătit un loc comod, confortabil. Pentru mamă însă, confort înseamnă un loc unde cățeii sunt în siguranță de restul lumii și de orice i-ar deran...

CÂINELE BOLNAV ȘI CÂINELE SĂNĂTOS Cel mai important lucru pentru un crescător trebuie să fie sănătatea câinelui său. Un câine sănătos este aproape într-o continuă mișcare. Ochii sunt lucioși și vioi, urechile și coada sunt foarte active, părul fin și lucios, pielea moale și elasică. Temperatura corporală nu oscilează, iar nasul este rece și umed. Temperatura normală cuprinsă este cuprinsă între 38,5 grade celsius și 39 grade celsius. Orice creștere sau scădere peste aceste limite, asociate cu fierbințeala și uscarea nasului sau cu rădăcina gingiilor, sunt serioase semne de alarmă. Câinele sănătos are întotdeauna poftă de mâncare, farfuria lui rămânând mereu curată. În mod normal, bea apă de multe ori pe zi, dar nu cantități mari. Somnul alternează cu joaca, plimbarea și necesitățile fiziologice. În mod firesc, un câine de apartament va fi mai ușor de observat decât un câine ținut în curte. Astfel, la cel dintâi va trebui să urmărim încă de dimineață cheful de...

OUĂ RĂMÂNEȘTI CU SOS ALB - 4 ouă - 1 lingură cu puțin vîrf făină ( 25 g ) - 1 linguriță cu vîrf unt netopit - 200 - 300 ml lapte - 1 lingură cașcaval - 1 linguriță zeamă de lămîie Mod de preparare Se fac 4 ochiuri românești și se așază în graten sau tigaie, unul lîngă altul. Se face un sos alb. Făina și untul se amestecă pe foc mic 1 - 2 minute, fără să se rumenească, apoi se stinge cu lapte fierbinte, adăugat în două rînduri, amestecînd de fiecare dată, pînă se desfac toate cocoloașele formate, numai pe urmă se pune din nou lapte. Sosul va fi neted ca o alifie.

OUĂ ROMÂNEȘTI 2 Pentru 4 ochiuri, se pune într-o cratiță cam 2 litri apă puțin mai mult de jumătate, să fiarbă cu o linguriță sare și o lingură de oțet, care au prioritatea de a coagula mai repede mai repede albușul, să nu se împrăștie în apă. Cînd clocotește apa, se trage cratița la o parte, ca să nu clocotească prea tare și se sparg ouăle unul cîte unul, cu distanțe între ele. Se lasă la foc mic pînă se coagulează albușul, apoi se scot cu lingura de spumă, scurse bine, de apă. Se așază pe farfuria caldă, iar deasupra se pun bucățele de unt, zeamă de lămîie, pătrunjel tocat.

OUĂ LA CAPAC Ingrediente - 2 ouă - 1 linguriță cu vîrf unt netopit - 30 g sare Mod de preparare Într-un grate sau tigăiță mică, se pune untul, se lasă să se înfierbinte. Se sparg ouăle și se lasă întregi. Se pune repede un capac peste tigăiță, se lasă 2 - 3 minute să se coaguleze albușul, iar gălbenușul să rămînă moale. Se sărează puțin albușul ; gălbenușul nu se sărează, deoarece sarea formează pete albicioase pe el. Se servesc cu tigăița cu capac la masă, fierbinți. Se mănîncă direct din tigăiță, de aceea se pregătesc numai pentru o singură persoană.

OUĂ TARI Se pun la fiert în apă clocotită cu sare cîtsă le acopere. Se fierb 5 - 6 minute după ce a început apa să clocotească din nou. Se trec 1/2 minut în apă rece, se scurge apa imediat, ca să nu se lipească coaja.

PASTĂ DE GUTUI Fructele care au rămas de la peltea se trec prin strecurătoarea de sîrmă inoxidabilă. Nu trebuie insistat prea mult ca să nu treacă sîmburii și cojile. La 1 kg pastă se pune 1 kg zahăr, un vîrf de linguriță scorțișoară, vanilie, puțină coajă rasă de lămîie. Se fierbe pe marginea mașinii pînă devine consistentă și cu aspect lucios, semn că scăzut apa. Se amestecă mereu să nu se prindă de cratiță. Cratița se pune pe o țiglă subțire ca să se evite pierderea de vas. Cînd este gata se deșartă într-o tavă unsă cu unt, presînd cu lingura să nu rămînă goluri și se lasă așa 3 - 4 zile pînă devine ca o marmeladă tare. Atunci se taie diferite forme ca bomboanele : pătrate, romburi, triunghiuri. Se trec fiecare prin zahăr pudră cu vanilie și se așază în cutii de carton. Se păstrează mai mult timp. Se servesc în loc de bomboane.

PELTEA DE STRUGURI 1 kg must proaspăt, nefermentat se fierbe cu 1 kg zahăr pînă se leagă ca ăelteaua de gutui. Se încearcă la fel și în continuare se procedează  ca mai sus . Și strugurii conțin substanțe gelatinoase care leagă pelteaua. La fel se face din strugurei ( coacăze ).

PELTEA DE GUTUI Ingrediente 1 kg de mere roșii ionatane și 1 kg gutui, se spală, se taie felii cu coajă, cocean și sîmburii. Se acoperă cu apă cît să le cuprindă bine circa ( 1 1/2 litri apă ). Se lasă să fiarbă pînă sînt bine fierte. Se pune apoi un tifon dublu peste o strecurătoare și se deșartă fructele, deasupra unui vas smălțuit. Se lasă să se scurgă bine, fără să se preseze. Trebuie să rezulte circa 1 litru lichid. În acest lichid se dizolvă 1 kg, apoi se leagă siropul ca pentru dulceață. Trebuie să aibă culoarea roz deschis. Se pune fierbinte în borcane după ce s-a potolit puțin. Ca să nu se spargă borcanele, se pune pe rînd sub fiecare lama a două cuțite pe timpul cît se toarnă pelteaua, care vor reține căldura. Pelteaua se poate servi la tarte peste fructe, dacă se încălzește puțin cînd este prea închegată. Se servește ca șerbetul, într-un pahar cu apă rece cît se ia pe o linguriță. Se mănîncă pelteaua și se bea apa, nu se amestecă. Gutuile și co...

DULCEAȚĂ DE GUTUI Gutuile ai și ele o substanță albuminoidă care se gelatinizează și leagă mai tare siropul, de aceea se vor pune numai 600 - 700 g fructe curățate pentru 1 kg zahăr, zeama de la 1/2 lămîie, vanilie. Gutuile se curăță de coajă, se taie în jumătate, se scoate partea lemnoasă de la mijloc, apoi se taie felii de 1/2 cm grosime și feliile de bețigașe tot de 1/2 cm ca bețele de chibrit. Ele se oxidează de la aer și se face ruginii, dar nu trebuie puse în apă, pentru că imediat ce se pun în sirop, se albesc și-și primesc culoarea naturală. Cînd sînt gata se cîntăresc ca să se pună zahărul după cantitatea de fructe în proporțile arătate. Se pune zahărul în cratiță smălțuită cu 1/2 litri apă pentru 1 kg zahăr, zeama de lămîie și se fierbe puțin să se dizolve, apoi se pun fructele, care trebuie să fiarbă mai mult ca să se înmoaie. Se fierb la foc viu pînă se leagă ca orice dulceață. Se lasă să se răcească, apoi se pune în borcane.

GHIVECI CU CIUPERCI Ingrediente - 4 cepe mari - 2 ardei capia - sare - piper - roșii decojite - foi de dafin Mod de preparare Se curăță cepele și morcovi, se toacă cepele și ardeiul capia, se pune la călit, și se pune și un și morcovul la călit. Cînd sînt bine călite se adaugă și ciupercile, le mai lași puțin și pui roșii decojite din conservă. Se pune sare și piper după gust, si o foie de dafin. le mai lași puțin și gata, le poți mînca pe un pat de orez.

DULCEAȚĂ DE COACĂZE Coacăzele sînt albe și roșii. Ele au o substanță albuminoidă care gelatinizează foarte tare siropul, de aceea nu se pune decît un pahar de 1/4 de kg plin cu coacăze curățate de sîmburi pentru 1 kg de zahăr. Se aleg coacăze cu bobul cît mai mare, care au numai una sau două semințe. Cu un ac de păr din sîrm subțire se scot semințele, pînă se obține un pahar de apă cu vîrf de fructe curățate. În acest timp din zahăr și 1/2 litru apă se leagă un sirop. Coacăzele sînt fructe fragile și siropul trebuie bine legat înainte. Se pune zeama de la 1/2 lămîie și fructele, vanilia. Se lasă 1/2 oră pe marginea mașinii ca să-și lase apa, apoi se fierb ca dulcețurile anterioare. Se lasă să se răcească, apoi se pune în borcane. Siropul va fi mai mult, dar se gelatinizează dacă se răcește ca o peltea. Dulceața se face mai mult din coacăze roșii, fiind mai aspectuoasă.