Tetanosul

TETANOSUL






Agentul cauzal: Clostridium tetani
Perioada de incubație: 3 - 21 zile
Manifestări clinice: contracții tetanice ale musculaturii
scheletice.
Profilaxia: inocularea cu anatomia tetanică.
Boala este cunoscută încă din antichitate dar agentul
etiologic a fost identificat abia în 1884.
Tetanosul este răspândit pe tot globul, cu o frecvență
mare în regiunile tropicale și mai mică în țările nordice.
În ultimii ani, frecvența apariției tetanosului este
în scădere.
La câine, boala este rar întâlnită.
Semnele clinice apar după 5 - 8 zile de la pătrunderea
microbului în țesutul subcutanat, la nivelul unei
plăgi oarecare, deseori acoperită de o crustă și uneori
chiar cicatrizantă.
Semne caracteristice sunt spasmele mușchilor scheletului.
Se mai observă ridicarea pleoapei superioare, retragerea
comisurilor gurii ( dând senzație de râs ) greutate în a
deschide gura, respirație grea, retragerea spre spate a
urechilor, membrele anterioare înțepenite și date în
lături, cele posterioare în extensie.
În cursul bolii apare o hipersensibilitate la lumină și
zgomot, ce crește pe măsură ce afecțiunea progresează.
Aproape întotdeauna un tetanos netratat are un sfârșit letal.
Moartea survine în 5 zile de la apariția primelor semne.
Profilaxia se realizează prin îngrijirea plăgilor și
injectarea serului antitetanic.
Pentru imunizarea activă se folosește anatixia tetanică.
Animalele astfel inoculate rămân imunizate pentru
toată viața.