Parvoviroza

PARVOVIROZA





Agentul cauzal: virus ( parvovirus )
Perioada de incubație: 4 - 10 zile
Manifestări clinice: scăderea apetitului, diaree,
vomitări, abatere.
Profilaxie: vaccinarea.
Parvoviroza canină este o boală semnalată în
America în anii 1977- 1978, iar în Europa,
Canada și Australia, câțiva ani mai târziu.
Îmbolnăvirea cu parvovirusul poate evolua
atipic sau inaparent, dar mai ales sub formă de
enterită sau miocardită.
Enterita parovirală poate să apară și la câini
adulți, dar incidența mai mare și evoluția mai
gravă se observă la căței.
Se manifestă prin abatere și astenie, hipertemie
variabilă, diaree, de obicei hemoragică, vomitări,
deshidratare.
Miocardita parvovirală este mai puțin frecventă
și afectează exclusiv cățeii sub 10 săptămâni.
Se manifestă fie prin moarte bruscă, fie prin evoluție
acută îndeosebit cu semne de edem pulmonar; nu
este exclusă nici cronicizarea.
Profilaxia constă în folosirea vaccinului inactivat la
cățeii de 2 - 6 luni ( cu rapel după 10 - 12 zile ), sau
vaccinuri vii la adulți, cu administrare unică.