BARZA
Sus, pe Argeș, pe la munți,
Au rămas codrii cărunți,
Jos în vale, prin zăvoi,
Se cobor turme de oi;
Iar un cuc cu pana sură
Și-a spus numele din gură:
Cu-cu!
Iar prin crânguri s-aud semne:
Ghionoaia taie lemne,
Gaița într-o gârneață
Se proclamă cântăreață,
Iar din preajma somnului
Ies gîndacii Domnului
Ro-șii!
Chiar și hanul de la drum,
Iarna fără fir de fum,
Vara făr` de călători
Toamna fără de cântări
S-a umplut de rîndunele
Ce-au adus vara cu ele
Cal-dă!
Iar prin lanul răsărit
Merge vestea c-a sosit
Craiul dimineților,
Paznicul fâneților,
Și-ar fi tras pe vârf de leasă
Jos la doamna preoteasă
Ci-ne-i?
