www.Zapaciti.ro

PENTRU ÎNGRIJIREA CORPULUI Asmățuiul - este folosit pentru înmuierea, netezirea și hidratarea pielii, sub formă de comprese sau loțiuni, cu infuzie din flori 50 g la 500 ml apă. Barba caprei - Spiraea ulmaria - Crețușca, Caprifoaie. Infuzie 5 - 10 g la 100 ml apă; este indicată contra celulitei ( 5 - 6 linguri băute zilnic ). Cătina albă - Hippophae rhamnoides. Recomandată în urticarie sub formă de comprese cu infuzie preparată din 1 lingură fructe la 250 ml apă. Cerențelul - Geum urbanum. Folosit pentru acțiunea sa antiseptică sub formă de comprese în tratarea plăgilor. Se aplică comprese cu decoctul obținut din 5 g  plantă la 100 ml apă. Ciuboțica cucului - Primula officinalis. Are acțiune emolientă, antiinflamatoare. Se folosește sub formă de comprese cu decoct 5%. Coada racului - Potentilla anserina. Antiseptic, cicatrizant, hemostatic; se folosește ca decoct preparat dintr-o linguriță plantă la 300 ml apă ( în ulcerații cutanate ). Crușinul - Rh...

PENTRU ÎNGRIJIREA PICIOARELOR Castanul. În medicina populară este folosit contra degerăturilor sub formă de băi sau cataplasme. Stejarul. Decoctul se folosește contra transpirației excesive a picioarelor și contra degerăturilor. Nucul. Decoctul preparat din 600 g frunze de nuc la 4 litri apă se folosește la baia de picioare, în cazul picioarelor umflate și a transpirației picioarelor - antisudorific. Țelina. Se folosește planta întreagă pentru combaterea degerăturilor; se fac băi locale timp de 3 - 5 zile. Se taie țelina mărunt, se pune la fiert în 2 litri de apă timp de 45 de minute. Băile se fac de 2 - 3 ori pe zi, reîncălzind decoctul preparat. Ceapa. Se recomandă cataplasme cu ceapă fiartă contra degerăturilor. Prazul. Medicina populară îl folosește contra bătăturilor. Din frunzele de praz, macerate în oțet, se fac aplicații locale timp de cîteva ore. Usturoiul. Remediu util contra bătăturilor, aplîndu-se cataplasme de usturoi la locul respectiv...

PENTRU ÎNGRIJIREA MÎINILOR Roșiile. Zeama de roșii catifelează pielea și atenuează sau vindecă iritațiile produse de detergenți. Un lapte nutritiv pentru mîini se poate prepara din 50 ml suc de roșii, o linguriță de glicerină și un vîrf de cuțit de sare. Se ung mîinile, apoi se masează ușor. Gutuia. Semințele de gutui, preparate ca macerat se folosesc pentru tratarea crăpăturilor de pe mîini. Lămîia. Se freacă mîinile cu felii de lămîie, în caz de crăpături ale pielii mîinilor; totodată fortifică unghiile fragile. Stejarul. Decoctul de stejar se folosește contra transpirației mîinilor. Cartoful. Pasta de cartofi se aplică pe mîini în cazul cînd acestea se învinețesc ușurință. Usturoiul - Allium sativum. Poate fi folosit contra negilor, avînd proprietăți antiseptice. Ghiocelul. Contra petelor de pe mîini se folosește sucul de ghiocel. Licipodiul - Lycopodium clavatum. Este folosită contra transpirației mîinilor. Rostopasca - Chelidonium majus. Are a...

PENTRU ÎNGRIJIREA OCHILOR Țelină - Apium graveolens. Sucul de țelină este folosit în unele afecțiuni oftalmologice fie prin picături aplicate pe pleoape, fie prin tamponări ușoare ale pleoapelor. Albăstrele-vinețele - Centaurea cyanus - Vinețele, Iarba frigurilor. În cazul ochilor obosiți, al cearcănelor, al pleoapelor ridate, se vor aplica zilnic comprese sau cataplasme cu infuzie de flori de albăstrele ( o lingură de flori la 2 pahare de apă ), avînd proprietăți calmante, tonifiante. Teiul - Tilia tomentosa ( tei argintiu alb ); Tilia cordata ( tei roșu ); Tilia platyphyllas ( tei mare ). Are acțiune calmantă, decongestivă, se folosește sub formă de decoct ( 10 g la 1 pahar cu apă ); se poate folosi în comprese care se mențin pe pleoape timp de 15 minute, în cazul cearcănelor și al pleoapelor iritate. Trandafirul. Dezinfectant, decongestiv. Folosit în iritații oculare; infuzie 5%, sub formă de comprese și spălături oculare. Asmățuiul. Medicina populară î...

PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI Salvia. În amestec cu sunătoare și rosmarin în părți egale se prepară un macerat în oțet de vin și alcool. Se lasă timp de 4 ore, după care se strecoară și se amestecă cu apă în părți egale, obținînd un oțet de toaletă indicat contra căderii părului. Lămîia. Sucul de lămîie ( o linguriță ) adăugat în apa în care se limpezește părul, îi conferă suplețe și strălucire. Stejarul. Decoctul de stejar se folosește contra căderii părului. Nucul. Pentru obținerea unei nuanțe mai închise a părului se prepară o soluție din coji de nuci proaspete ( 100 g la 1 litru ulei de măsline ) care se încălzește pe baia de apă pînă la evaporarea apei din cojile de nuci. Se strecoară. Tinctură de nucă folosită pentru părul brunet se prepară din: 200 g coji de nuci verzi puse la macerat în 100 ml apă, timp de 2 zile, după care se strecoară și se adaugă alcool de 70 grade, 50 ml. Brusturele. Are acțiune antiseptică. Este folosit la spălatul capului, cont...

PENTRU ÎNGRIJIREA FEȚEI Asmațuiul- Anthriseus cerefolium - Hasmațuchi, Turbureea. Are propietăți calmante și tonifiante. Catifelează pielea prin înmuiere, netezire și hidratare ceea ce întîrzie apariția ridurilor. Se aplică cataplasme cu infuzie 10% din plantă proaspătă zdrobită. Levănțică - Lavandula officinalis. Se folosește în tratamentul contra cuperozei și acneei, sub formă de comprese, folosind infuzie 5%; de asemenea în îngrijirea tenului gras. Florile de levănțică pot fi folosite și ca atare pentru parfumarea dulapurilor cu haine, de asemenea împreună cu alte plante pentru băi. Lăptuca Laciucarium officinalis - Laciuca sativum. Frunzele opărite se pot folosi sub formă de cataplasme pentru tratarea tenurilor congestionate. Se mai recomandă pentru albirea și luminozitatea tenului; menține tinerețea și prospețimea pielii obrazului. Infuzia de lăptucă se prepară din 100 g lăptucă la 500 ml apă. Se poate folosi un amestec din infuzie cu miere de albine. Su...

CE PUTEM FACE DIN ELE ȘI CUM Un ten luminos, curat, neted, iată unui din visurile multor femei; vis, care poate deveni realitate numai dacă știm să acordăm tenului îngrijirile potrivite specificului său. Chiar în cazul cînd există obiceiul de a aplica pe față diferite produse cosmetice, e recomandabile să nu neglijăm produsele naturale: plantele, legumele și fructele, al căror efect se va resimți destul de repede, dacă voam avea răbdarea necesară și vom persevera în folosirea lor. Pentru regenerarea pielii sînt folosite în cosmetica modernă substanțe a căror structură chimică este apropiată celei a pielii, cu condiția menținerii unui echilibru biochimic, căci, atunci cînd pielea pierde apă, odată cu aceasta ea pierde substanțe minerale și organice complexe. Țesutul respectiv îmbătrînește, astfel că este absolut necesar să menținem acest echilibru hidric al stratului cornos, respectiv, între apa care există în piele și cea absorbită. Vom folosi în consecință ...

PLANTELE, LEGUMELE, FRUCTELE-ALIATELE NOASTRE PENTRU ÎNFRUMUSEȚARE Folosirea plantelor în medicină, ca și pentru înfrumusețare, a fost atestată de vechi documente. Dar la începutul secolului XIX-lea tratamentul pe bază de plante a cedat întîietatea produselor chimice de sinteză. Situația pare astăzi mult schimbată; medici li cercetători din întreaga lume se interesează de folosirea plantelor în terapeutica, ca și în cosmetologie, încercînd a se recuceri vechea tradiție inspirată de ,,farmacia verde” a naturii. Abatele francez Monaoud a descris pentru prima dată în 1712 coacăzul negru - Rubes nigrum. Utilizarea lui a fost reactualizată. Motivul? Frunzele acestui arbust conțin de 3 - 5 ori multă vitamină C decît lămîile, de 10 ori mai multă decît merele de asemenea, conțin însemnate cantități de vitamine: A, PP, B1, B2 și B6, fosfor, magneziu, fier etc. Deci, plante vechi - o frumusețe mereu nouă. Menținerea frumuseții și tinereții tenului, gîtului, decolteului și...

TENUL RIDAT În afară de faptul că acest fenomen apare odată cu înaintarea în vîrstă mai sînt și cauze care favorizează apariția ridurilor , ca de exemplu: influența agenților atmosferici, băile prelungite de soare, insuficiența odihnei și respectiv a somnului, excesul de tutun, cafea, băuturi alcoolice, cura de slăbire nerațională, abuzul de farduri sau de preparate cosmetice, abuzul de săpun, loțiuni concentrate în alcool, glicerină. Lipsa de control a expresivității determină așa- numitele ,,cute de expresie”. Persoanele cu tenul uscat au o predispoziție specială pentru riduri. Pe lîngă regimul alimentar rațional, exercițiile în aer liber, exercițiile de respirație se recomandă aceleași îngrijiri ca cele pentru tenul uscat sau tenul senil.

TENUL SENIL Există diferențe foarte mari asupra momentului cînd încep să apară fenomenele de îmbătrînire ale pielii, deoarece intervin tot felul de factori ca: ereditarea, anumite boli, diferite tulburări funcționale ale glandelor cu secreție internă, abuzul de farduri, tratamente cosmetice necorespunzătoare etc. La unele persoane, aceste semne nedorite încep să apară foarte de timpuriu, deputînd printr-o uscăciune excesivă a pielii, prin apariția ridurilor, formarea bărbiei duble, edeme în special la ochi etc. Se pot lua măsuri preventive ca acest proces să fie întîrziat și încetinit, activînd circulația sanguină, hrănind țesuturile pentru a le păstra cît mai mult elasticitatea și tonicitatea. Tratarea acestui tip de ten urmărește întîrzierea instalării definitive a semnelor senilității și diminuarea celor apărute, ceea ce se poate realizi printr-o îmbunătățire a circulației sanguine, o hidratare, revitalizare și tonifierea a țesutului cutanat. Este necesar t...

TENUL CAȘECTIC Acest tip de ten îl întîlnim în cazul în care funcțiile pielii sînt diminuate, chiar atrofiate, hrănirea pielii fiind insuficientă. Pielea apare subțire, uscată, lipsită de elasticitate, palidă, cu aspect de pergament. Tratamentul va urmări hrănirea și tonifierea pielii. Sînt indicate una sau două ședințe pe lună la cosmeticiană, care aplicînd un tratament adecvat va ajuta la restabilirea metabolismului defectuos. Seara, obrazul va fi curățat cu lapte demachiant pentru ten uscat, iar hidratarea și tonifierea pielii va fi asigurată cu o infuzie tonică; se vor face masaje zilnice cu o cremă grasă hidratantă, conținînd și substanțe active sau cu pulpe de fructe ( piersici, căpșuni, portocale ). Dimineața, obrazul va fi îngrijit după metodele indicate la tenul uscat. Este recomandabil un masaj zilnic cu creme vitaminizate.

TENUL PLETORIC Pielea este grasă, cu aspect cărnos, fiind congestionată permanent sau se congestionează la cel mai mic efort, are porii dilatați și o pilozitate crescută. Acest tip de ten este întîlnit în cazul unor tulburări în metabolismul proteinelor sau al glucidelor. Se impune consultarea medicului, precum și un regim alimentar adecvat, denumirea însăși de pletoric indicînd ,,surplus”. Tratamentul acestui ten este asemănător celui gras, referindu-se la un proces de curățire profundă și complexă, urmare a depunerii mari de protide și glucide la nivel cutanat. În funcție de natura și caracteristicile tenului, cosmeticiana va aplica tratamentul corespunzător; în orice caz sînt necesare una sau două ședințe lunare de tratament cosmetic. Persoanele cu un astfel de ten vor urma indicațiile date pentru tenul gras. O atenție deosebită se va acorda alimentației, evitînd excesul de proteine, grăsimi și dulciuri. Prin exerciții fizice și sport, care produc o transpira...

TENUL DESHIDRATAT Tulburările de hidratare pot determina modificari ale tenului. Pielea conține aproximativ 70% apă, din care 10 - 20% în stratul cornos; această apă provine din ingerarea alimentelor care conțin apă și din reacțiile care au loc în organism, reacțiile reglate de sistemul nervos și de glandele endocrine. După conținutul în apă se deosebesc următoarele tipuri de ten: normal, hidratat, hiperhidratat și deshidratat. În cazul tenului normal hidratat pielea este fină, fermă, fără riduri și cu elasticitatea normală. Se întîlnește în special în special la copii și la persoanele cu stare de sănătate perfectă și care acordă obrazului îngrijiri corespunzătoare. Cînd tenul este hiperhidratat, fața apare cu trăsături umflate, deformate, cu edeme și pungi sub ochi. Se întîlnește la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare sau renale datorită reținerii apei în țesuturi. În aceste cazuri se va recurge la medicul specialist pentru tratarea cauze interne. Tenul ...

TENUL MIXT Tenul mixt este frecvent întîlnit. El prezintă o secreție grasă pe nas, bărbie, frunte, restul porțiunilor fiind uscate. În îngrijirile zilnice trebuie ținut seama de această caracteristică pentru a aplica produse specifice fiecărui regiuni. Ten mixt Curățirea se face cu o cremă sau cu lapte demachiant, apoi se șterge obrazul cu un tampon de vată îmbibat cu o loțiune din plante ( tei, nalbă, mușețel ) sau o loțiune tonică. După demachiere și aplicare loțiunii se recomandă folosirea unei creme de noapte, tip cold-cremă. Dimineața, se aplică cremă de zi, care va servi atît pentru protecția pielii, cît și ca suport pentru pudră. Excesul de cremă se îndepărtează ușor cu un șervețel subțire de hîrtie, prin apăsarea acestuia pe față, din loc în loc. Pentru îngrijirea zilnică a feței dermatologii recomandă ca prosopul să fie schimbat la două zile și acesta să fie fiert în apă, fără adaos de detergent, uscat și călcat cu fierul fier...

TENUL USCAT Tenul uscat este fin, subțire, fragil, iritabil și se descuamează ușor. Uneori se observă și riduri fine. Dacă o foiță de hîrtie se trece peste față și este privită în zare și nu se observă pe ea pete grase, înseamnă că tenul este uscat. Distingem două categorii de tenuri uscate: ten uscat din lipsă de grăsime, - ten alipic - și ten uscat din lipsă de apă - ten deshidratat. Pielea deshidratată este ștearsă, brăzdată de riduri fine. Prinsă între degete pune în evidență lipsa ei de suplețe și elasticitate. Tenul uscat se mai poate recunoaște și prin faptul că este foarte sensibil la frig ( iarna observăm apariția de pete roșietice din loc în loc ), la vînt, soare, săpun, loțiuni alcoolizate, creme pe bază de glicerină. Tenul deshidratat se întîlnește și la persoanelor mai în vîrstă, ca o consecință normală a îmbătrînirii. Factorii care pot determina uscarea pielii Factori interni: - predispoziție congenitală, respectiv un număr redus de glande seba...

TENUL GRAS Tenul gras este lucios, lipsit de suplețe, unsuros în special pe frunte, aripile nasului și bărbie. Acest aspect consecința activității sporite a glandelor sebacee. Pielea grasă prezintă porii dilatați, datorită cantității sporite de sebum, iar cu timpul neîngrijită, capătă o culoare gălbuie. Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției comedoanelor și chiar a acneei. Tenul gras este caracteristic femeilor brunete. Specialiștii îl împart în două categorii: - ten gras uleios, care este lucios și la apăsare ușoară prezintă o suprafață netedă; - ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetice adecvate ) care prezintă porii închiși, cu exces de sebum și cu un strat cornos dezvoltat. Se observă numeroase puncte negre care se transformă uneori în coșuri. Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene: - celulele cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează incomplet; - excesul...

TENUL NORMAL Ten endemic caracterizat prin pori fini, piele mată, catifelată, suplă, întîlnit destul de rar, mai ales la copiii mici înaintea de pubertate. O astfel de piele suportă greu apa dură calcaroasă, cea mai bine tolerată fiind apa de ploaie. Dacă nu avem apă de ploaie putem folosi apă fiartă și răcită, apă distilată, sau apă minerală de masă. Mai putem folosi o jumătate de linguriță de borax la un litru de apă sau 5 g tinctură de benzoe la aceeași cantitate de apă. Folosirea săpunurilor nu se recomandă, iar în cazul cînd sîntem totuși obligați să le folosim, este bine ca acestea să fie neutre sau ușor acide, sau mai bine întrebuințăm într-o zi un săpun și în altă zi un alt fel de săpun. De asemenea, nu se recomandă folosirea săpunului mai mult de două ori pe săptămînă. O spălare exagerată duce la uscarea pielii. Persoanele care fac abuz de săpun, îndepărtează de pe piele stratul de grăsime naturală, silind glandele sebacee la o muncă suplimentară pen...

FIZIOLOGIA GENERALĂ A PIELII Funcțiile proprii epidermului împreună cu funcțiile dermului concură la îndeplinirea funcțiilor specifice pielii, dar și la efectuarea unor procese fiziologice generale, vitale pentru întregul organism. Protecția este mecanică și chimică. Protecția mecanică se datorește atît keratinei și grăsimii din stratul cornos al epidermului, care formează o lamă cornoasă elastică și rezistentă la agresiunea factorilor din mediul extern, cît și fibrelor elastice și colagene din derm. Astfel, pielea poate opune rezistență la forțele mecanice exterioare cînd acestea tind să o deformeze. De asemenea, ea se poate întinde în funcție de diferitele poziții pe care corpul nostru le ia. Protecția chimică se datorește conținutului în grăsimi al stratului cornos, care asigură astfel impermeabilitatea pielii față de apă și față de substanțele acide și alcaline slabe. Reacția acidă ( pH=5,5 ) a pielii îi conferă acesteia o rezistență față de microorganisme ...

FUNCȚIILE EPIDERMULUI ȘI ALE ANEXELOR Keratinogeneza este un proces care începe la nivelul celulelor stratului germinativ ( keratinocite ) și se termină prin formarea celulelor stratului cornos, care, sînt celule moarte, fără nucleu, turtite, cu pereți constituiți dintr-o substanță rezistentă, keratina. Keratina este o proteină foarte bogată în sulf, care conferă pielii o rezistență deosebită. Conținutul în sulf al unghiilor și părului este mai mare. În procesul de formare a keratinei un rol îl joacă glicogenul, care servește și ca substrat energetic. Keratina celulei cornoase este rezistentă la factorii mecanici sau chimici din mediul extern, iar prin aciditatea ei constituie mantaua acidă, care rezistă la acțiunea microbilor, virusurilor și a paraziților criptogamici. În rezumat, keratinogeneza realizează lama cornoasă care prin rezistența și elasticitatea ei se opune agresiuni factorilor din mediul extern, îndeplinind în acest fel un rol fiziologic de apărare....

FORMAȚIUNILE ANEXE ALE PIELII - GLANDELE PIELII Glandele pielii își elimină produșii de secreție la suprafața epidermului și îndeplinesc funcții fiziologice importante. După structura anatomică, aceste glande sînt de două feluri : acinoase și tubulare. După felul secerției se deosebesc : glande holocrine ( sebacee ) și glande sudoripare ( ecrine și apocrine ). Glandele sebacee sînt anexate unor foliculi piloși, fiind situate mai superficial decît glandele sudoripare. Sînt glande de tip acinos - holocrin, aceasta însemnînd că produsul lor de secreție - sebumul - este pus în libertate prin distrugerea celulelor în care este înmagazinat. Sebumul este evacuat în foliculul pilos printr-un canal foarte scurt - conductul sebaceu. Glandele sebacee sînt mai dezvoltate și mai numeroase în anumite regiuni ca: frunte, șanțul nazo-genian, bărbie, partea superioară a trunchiului ( mai ales zonele presternală și între omoplați ) și în regiunea genitală. În regiunile lipsite ...

HISTOLOGIA PIELII Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și hipodermul. Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii, este un epiteliu stratificat. Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse, după cum urmează: Pielea și structura ei - stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund, format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală, care le desparte de derm. Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra. Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina ) care dă culoarea pielii; Transformarea celulelor epidermice - stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale, care provin din celulele ...

 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul de înveliș este preluat de submucoase și mucoase. Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului sau a altor organe. Pielea este cel mai mare organ al corpului și are următoarele caracteristici: - suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca 1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat; - greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea totală a corpului. Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea cîntărește peste 4 kg; - grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni, vîrstă și sex. Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ). ...