Poezia Ţara De Vasile Alecsandri

   ŢARA


                                                         
Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,


                                                        
O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoară-n nălucirilor,
Gradina mea frumoasă!


                  
Ş-avîntul tinereţelor
Ce-n sânu-mi se trezeşte,
Prin lumile poeţilor
Zburînd mă rătăceşte.


                                                       
Şi-n farmecul avântului
Tot ce sub ochi răsare
În poalele pământului
Mai drăgălaş îmi pare;


                                                         
Întinderea câmpiilor
În zări mai lin se perde,
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeaţa e mai verde.


                                                         
Mai nalte sunt nălţimile,
Mai cald e mândru soare,
Mai limpezi limpezimile
De râuri şi izvoare.


                                                         
Iar fetele cu florile
Mai viu râd între ele,
Şi spun privighitorile
Mai tainic viers la stele


                                                         
Aice-i ţara basmelor
Ce-ngână-a noastră minte
Prin freamătul fantasmelor
Din timpi de mai nainte.


                                                         
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendară,
Ş-a prelungirii toamnelor
Sub cer de primăvară.


                                                         
Aice-i ţara ţărilor
Ş-a doinelor de jale
Ce-n linişterea serilor
Te ţin uimit în cale.


                                                          
Aici cu lacrimiorele
Bujori se prind în horă.
Aice însuşi soarele
Are-ntre flori o soră,


                                                          
Şi-n stâncele Carpaţilor
Cresc păsări năzdăvane,
Şi-n sufletul bărbaţilor,
Mândriile romane!


                                                           
O! gură dulce-a raiului,
Tu dai prin o zâmbire
Şi fericire traiului,
Şi mortii fericire.


                                                           
Luceferii eterului
Râvnind privesc la tine,
Şi toţi îngerii cerului
Te-au îndrăgit ca mine!



                                                                 Mirceşti, septembrie 1886