DENIE CU CLOPOTE
Taci. Nu te mișca,
Din întunericul meu s-a deșteptet
Și zboarā-n vāzduhul înstelet
Acvila amintirii.
O ! nu turba rāsāritul.
De unde vine acvila albastrā
De a crescut atît ?
Micā-n cuib și fārā aripi am lāsat-o.
Nu-s prin urmare-nstrāinat
Pe todeauna de trecutul meu.
Mai e nādejde, mai e mîngîiere,
Mai colindā o umbrā albā prin tācere,
Norul ce mā rāpise s-a spart !
Ploaie caldā ! Ploaie mānoasā !
Curgi, darnicā pe ogorul meu,
Din care morțile sufletului
S-au deșteptet.