Poezia Cîntecul Redutei de George Coșbuc

CÎNTECUL REDUTEI



În redută numai lei ;
Uite-i, mă bașibuzucii,
Eu de-aici le-aud papucii !
Dar mai mare peste ei
Cine mi-e? Vreun Strîmbă-Lemne ?
Cică și mai și, pesemne,
Unul, Ciaca-Paca-bei.



Cîte cinci pe-un ban să-i vinzi.
Că sînt toți oșteni pe-alesul,
De viteji le saltă fesul,
Pitulați pe după grinzi.
Se-ntind, nene, de căldură
De le-ajung genunchii-n gură
Mașalà, cu ei te prinzi ?




 Ce te uiți tu că sînt goi ?
Așa-i turcu-n vitejie
Zvîrle haina ca să fie
Sprinten-foc cînd e-n război.
Dîrdîiesc din dinți, mă vere, -
Lasă-i, mă, că-și fac putere
Dinților, să muște-n noi.




Și-ntr-o zi - să vezi acu -
Dete-Osman porunci să-i puie
Tălpilor la cizme cuie,
Și-apoi, ce-o fi fost, ce nu,
Că sări pe băț călare
Și-alergîng în fuga mare
Drept la Vàdin s-abătu.



Strig-Osman : ,,Păsat vă fac !
Încurcați pe-aicea treaba,
Și-mi mîncați pilaf degeaba -
Vă tai ciorba, vă dezbrac !
Ahmet, Mahmet, cum te cheamă,
Tu cam tremuri, bag de seamă,
Sari, curînd, că-ți viu de hac !''




Și-au sărit cei lei de turci
Care cum putea mai iute :
Vin romînii spre redute,
Și să stai să-i mai încurci ?
Căpitanii-și pierd șalvarii,
Fac mătănii ghinărarii,
Că-i la deal, și-i greu să-l urci.





 Noi strigam atunci din tun :
,,Ce fugiți, ca-n groaza furcii ?
Nu vă vin din urmă turcii !
Stați, și dați-ne tutun.''
Ei de stat n-au stat nici unul
Dar ne-au azvîrlit tutunul,
C-așa-i turcul, suflet bun...




Acest cîntec îl făcui
Eu, căprarul Păvăloaie,
Stînd de strajă noaptea-n ploaie,
Și gîndeam : ,,Tu rîzi și spui,
Și tu n-ai cămașă-n spate !
Las' că prind pe-Osman, măi frate,
Și-am să-mbrac cămașa lui !''