Poezia Oltenii Lui Tudor de George Coșbuc

OLTENII LUI TUDOR



Vine-un chiot dinspre munte.
Vine freamăt din păduri -
Tudor Domnul vine-n frunte,
Cu mulțimea de panduri !
Iar din Jiu, din apă sfîntă,
Iese cîntesc vitejesc,
Și cu glas de surle cîntă
Tot poporul românesc.



Las' să-i sune surle-n țară,
Să-și adune-olteni destui,
Țara s-o vedem noi iară
Veselă pe urma lui -
Mîndra patrie română
Nu sub braț de oameni slabi,
Ci voinică și stăpînă
Cum a fost sub Basarabi.




Zboară corbi pe sus, băiete,
Cîrduri negre se-nvîrtesc,
Și se zbat de-atîta sete
Și de foame se izbesc:
N-au s-aștepte-oltenii rugă
Să le dea de hrană-n văi -
Oh, ciocoi, te-ajung în fugă
Toți răzbunătorii tăi !




Cine vrea părtaș să fie
Dreptului pe-acest pămînt
După Tudorian să vie !
Că-i trimis de Domnul sfînt
Să ne scape-acum odată
De ciocoi, căci Dumnezeu
Însuși s-a pornit să-i bată,
Cum ne bat și ei mereu.




Ridicați, români, Dreptății
Steag cu sfîntul George-acum !
Sfintei Legi și Libertății
Faceți-i odată drum !
Cine nu-i cu voi să știe
Că izbit va fi de voi,
De cei strașnici în mînie
Și din leagăn de eroi.




Domnul Tudor să trăiască !
Sus cu toții, pui de lei,
Pentru țara românească,
Pentru drepturile ei !
A-mbrăcat cămașa morții
Domnul Tudor, ca Hristos,
Dar schimba-va pasul sorții,
Va trînti tiranii jos !