Poezia Endimion de Ion Pillat

ENDIMION



Plîngi, nimfă ziua atinsă în izvoare...
Pier oile luminii pe prundiș.
Păstorul gol ți-ascunde sub frunziș,
În somn destins, un trup rotit de soare.



Dar peste liniști pururi călătoare
Chemînd talazuri noi la luminiș,
Imensul dor al lunii, drum pieziș
Întinde scînteind ca o ninsoare.



Pătrunde-n guri de peșteri gol de munte
Aprinde ape-n tăinuite chei
Și prin păduri adînci durează punte.



Cu ochi de rază crengile desface
Și lacrimile prind în arzător polei
Tot visul celui adormit în pace.