Pagini
- Pagina de Pornire
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Contact
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți
- D-Ale Casei Canal pe Youtube
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Alimentația Copilului Mic
- Sfaturi Utile
- Poeții, Poezii, Fabule, Colinde, Pastele, Doine, Balade
Poezia Scrisoarea de Ion Pillat
SCRISOARE
Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani,
Și zgomotul pe care l-am auzit de ani,
Cu pulberea luminii ajunge pîn' la mine :
E mugetul cirezii ce-ncet, cu seara, vine.
Sînt scîrțîiri de care pe drumul greu de rod.
E tunetul căruței ce trece peste pod.
Sînt chiote de oameni... Ce stranie prelungire
Le face să se piardă deodată-n amintire.
O toacă bate tainic. Un clopot sună lung.
Sînt Măria Mică e mîine. Să te-ajung
Nu pot decît cu slova, cu gîndul și cu dorul.
Pe chipul tău, pe timpul ce fuge, trag zăvorul
Să mi te prind aicea, tu, cea de ieri, de azi,
Tu, pururea aceeași la cuget, la obraz.
În parcul vechi și unde nimica nu se schimbă,
Ci numai anotumpul cu pas pustiu se plimbă,
Cum vrei să măsur ziua cu bietul nostru ceas.
De ce apuc condeiul să-ți scriu, cînd mi-ai rămas !
Întîia frunză cade, întîia barza pleacă.
Vor da alți muguri mîine și păsări noi pe cracă
S-or legăna. Tu însă vei sta cînd s-or fi dus.
În juru-mi înserarea pe țarini a apus,
Cenușa înnoptării pe mîna mea se lasă.
O lampă cu-o privire a luminat în casă
Ca sufletul tău darnic, deschis și liniștit.
În drumul vieții mele Miorcanii m-au oprit.
A înnoptat : orașul și-aprinde cafeneaua.
Aici la cîmp sting lampa să se apropie steaua
Ce-a licărit stingheră la margine de sat.
Pe-aleea nevăzută se-aude apăsat
Unitul pas al tatii și-al mamii mele, pasul
Ce-l auzeam pe vremuri, copil, cînd suna ceasul
Culcării, așteptîndu-i să mă sărute-n pat.
O rază albă ramul din geam l-a dezgropat :
Din umbră mii de ramuri misterios se lasă
Cu crengi catifelate pe pajiști de mătasă,
Și bolți de întunerec se farmă și se frîng.
Ce-a fost adănc în noapte se face mai adînc
Sub arcuri nesfîrșite ce tremută-n lumină,
Cînd se revarsă luna ca o fîntînă plină.
Deschid fereastra : pace, părere și pustiu.
Doar inima mi-o roade ceva ca un burghiu
Și o fărîmițează cu fiecare clipă.
Pe iarbă cade-o poamă, prin frunză o aripă.
Și mă gîndesc departe, la tine, la copii,
La moartea tuturora ce vine cînd nu știi,
La viața care curge cu murmure de apă...
Postare
ANPC Termeni și Condiții