Poezia Înger Rămas de Ion Pillat

ÎNGER RĂMAS



Dăduse iarna-n primăvară iar
Și sub un piersic scuturat de floare
Lăsase nea de scoici ca un brumar
Și mic un înger înghețat la soare.



Părea o rîndunică de cleștar
Uitată jos de toamna migratoare -
Cu aripile-n cruce, tainic dar
Căzut din cer și care-n suflet doare.



Avea doi ochi ca boabe de mărgean,
Pe cap purta un cerc de albă lună
Ca o icoană dintr-un schit muntean.



Fetița cea mai mică l-a văzut,
Plîngînd fugi în casă să le spună
Și toți au rîs și nimeni n-a crezut.