Poezia Centaurul de Ion Pillat

CENTAURUL



Vuiră stînci căzînd în rostogol
Și pietre scăpărară sub copită,
Cînd răsări cu umbra lui, lungită
De-amurg, centaurul pe vîrful gol.



Cu bust de zeu și trup vînjos de vită,
Se înălța trufaș și trist : simbol
Credințelor uitate, aspru sol
Gonind sălbatic inima-i rănită.




I se-arcuise fruntea, grea de gînd,
Ca bolta cerului purtînd tăria
Și cu tăceri solemne munți umplînd.



Privirea lui de stea opstra vecia -
Doar nechezat de iepe-n văi vibrînd
Cu surd ecou îi turbura stihia.